Pasiuni Periculoase

capitolul șase

Adrian traversează salonul intim al ducesei. Se întreba de ce vrea să-l vadă.

-Doreați să mă vedeți. ?
-Bună ziua. Sper că te simți bine aici.
-Casa dumneavoastră e încântătoare.
-Și piciorul tău cum mai este?
-Mai bine mulțumesc.
-Sunt interesată de tine pentru că ai demonstrat un interes special pentru  prietena mea Lady Elisa.
Și toți știm de apetitul tău în legătură cu femeile.
-Toți bărbații au nevoile lor . Dar dacă asta te preocupa , aș vrea să vă informez că nu sunt un bărbat care să profite de o femeie dacă ea nu dorește.
-Ea e tânăra. Îmi dau seama că poate ți se pare sofisticată și sigură pe ea , dar te pot asigura că nu este la înălțimea unui bărbat cu experienta ta. Te rog să ți cont de asta dacă decizi să continui cu farmecele tale.
-Cum am mai spus, nu continui cu cineva care nu dorește. Poate mai bine ați tine conversația asta cu generalul Steigler. Pare săi acapareze toată atenția contesei.
-Voi ține cont , colonele. .
-Dacă asta e tot. ....
Ducesa îl privi de sus până jos.
-Îți place contesa nu?
-Da , mult.
-Atunci poate amândoi ne putem ocupa de siguranța ei.

Adrian nu răspunse, dar mintea lui punea mi de întrebări. Ducesa era preocupată de siguranța ei. Dacă Elisa vrea o aventura, era treaba ei .
Adrian părăsește salonul gândindu-se la Elisa și la noaptea trecută. Se simțise bine chiar dacă nu obținuse ce dorise :femeia goală și dornică în patul lui. La dracu. Vrea s-o revadă, dar ea refuza să-l vadă.
Dar trebuia trezit la realitate, nu degeaba îl chemase ducesa.

Elisa petrecuse ziua în cameră , așteptând ca oaspeții să plece la treburile lor. Era obosită de atâta vorbit încercând să obțină informații despre Petigru și Steigler. Trebuie să acționeze.
Îmbrăcată lejer, deschide ușa și privi pe coridor să se asigure că nu e nimeni. Era gol. Aflase că camera ambasadorului era la zece uși de la ea. Se duce în direcția aia. Nu știa ce va găsi acolo, dar trebuia să facă ceva să-l demaște pe Halcon. Cu o ultimă privire intră în cameră și închise ușa ușor. Odată intrată, tremura lângă ușa. Așteaptă să se liniștească și începu săi umble printre lucruri. Deschise cutiile de pe măsuță , se uită pe noptieră , în dulap dar nimic. Se întreba dacă Karl avea ceva despre Petigru fără ca ea sa știe. Elisa mai privi odată prin cameră să vadă că toate sunt la locul lor înainte de a ieși. Deschise ușa cu grija, se uită la stânga apoi la dreapta...scote un geamăt sufocat și închise ușa repede.
Pe coridor era Adrian ducându-se în camera lui pe care o avea pe partea opusă a camerei lui Petigru. Elisa se rugase să n-o fi văzut-o. Numără până la zece, și o deschide încet. Respirația ei ușurată se transformase într-una surprinsă când îi aude vocea.

- Mă tem că ambasadorul nu a venit. Dar văd că ai aflat deja.
-A..Adrian.
-Ah, acum îmi spui pe nume. Este curios ce se poate întâmpla când este cineva în pericol.
- Eu nu sunt în pericol. Eu doar. . . .
-Da. ?
-Dacă vrei așa de mult să ști , iam lăsat un mesaj personal.
-Asa că un mesaj eh. ? De ce nu aruncăm o privire. ?

Elisa scoase un geamăt când Adrian o ia de mână și o împinge în camera lui Petigru.
-Unde este mesajul. ?
-Bine, eu. .eu nu am lăsat nimic. Vream s-o fac, dar nu avea cerneală. Și când am vrut să plec. , te am văzut și nu vream să fiu văzută, așa că am așteptat în cameră.
Adrian o văzuse cum își muscă nervoasă buza.
-Mai bine plecăm de aici. Nu vrem să dăm explicații nimănui ce am făcut în camera ambasadorului. În seara asta este o opera. Vreau să vi cu mine.
-Eu am planuri.
-Anulează le.
-Da. Cred că aș putea să fac asta.

Elisa se plimba prin cameră nervoasă. Îl minți se pe general zicând că are alte treburi. Minciunile erau din ce în ce mai multe și nu putea continua așa.
Cu o privire la ceas văzuse că întârziase mult de ora stabilita.

-Bună seara milady. Mașina ne așteaptă. Să mergem.
-Cum dorești.

La teatru unde se ținea opera, era încântătoare. Mulțimea le făcu loc să intre în separeul de la etajul doi.
-Mă bucur că ai venit. Sper să-ți placă și opera la fel de mult cum îți plac caii.
-Da. Trăind în câmp, uneori mergeam la opera. Mă bucur că mai invitat.
-Dacă ai vrea , miar plăcea să ne vedem mai des.
Zâmbetul Elisei pierdu din strălucire. Compania lui Adrian era de mai preferat decât al lui Petigru sau a lui Steigler, dar cu ei trebuia să petreacă mai mult timp.
-Începe muzica -zice cu o voce joasă -Ar trebui să ne așezăm.

Seara trecu repede. Adrian părea că se distrează la fel de mult ca ea. După finalul reprezentației, o duce la o mică cafenea. După două cești de infuzie și prăjituri de ciocolată, se întorc la mașină. În loc să se pună în fața ei , se așează lângă ea și o cuprinde în brate. Începe s-o sărute ușor dar intens.
-Am dorit să fac asta toată noaptea.
Un nou sărut mai profund. Limba lui se mișca lejer în gură ei. Trebuia să-l oprească , dar adevărul era că nu vrea. Doar încă puțin , încerca Elisa să se convingă. , doar câteva săruturi, și-l va opri.
Adrian îi descheie câțiva nasturi de la rochie și începe săi maseze sânii.
Elisa scoate un mic sunet de surpriză, și da capul pe spate când o cuprinse o plăcere intensă. Limba lui Adrian face cerculețe pe sfârcurile ei , ce imediat se întăresc.
-Adrian. ..
Trebuia să-l oprească. Nu a fost crescută să se comporte așa. Mama ei nu a fost prea strictă cu ea , dar a educat-o să se comporte ca o doamnă.
-Gata. Te rog nu continua.
El ridică capul din pieptul ei , dar nu-și retrase mâna dintre picioarele ei.
-Zi-mi că nu mă dorești. Zi-mi că nu-ți provoc plăcere.
Ochii ei se umple de lacrimi. Nu putea minți din nou.
-Asta nu are importanță. Nu pot s-o fac. Nu este bine.
-Pentru numele lui Dumnezeu, nu plânge.
Scoate batista și io dăduse. Ea șterge lacrimile și Adrian oftează.
-Se termină răbdarea mea. Cum te comporți, aș putea zice că ești virgină.
-Cine a insistat să vin. Ți-am spus clar că nu vreau nici un amant.
-Poate îi rezervi onoarea asta lui Petigru..sau generalului Steigler.
- Nici unul nu sa comportat așa că tine.
-Mă bucur să aud asta.
-Îmi pare rău. Nu neg că mă simt atrasă de tine, dar asta e tot.