Pasiuni Periculoase

capitolul patru

Adrian petrecuse toată ziua următoare la o reuniune a  împăratului și după se întoarse la vilă. Ziua caldă și luminoasă a soarelui strălucitor îl apropiase de terasă. Poate contesa și ea ieșise, atrasă de clima perfectă.
Amintindu-și de seara trecută în grădină, buzele lui se curba ră într-un zâmbet.
Merge în parcul din spatele vilei unde nepoții ducesei o fată de cinci ani și un băiat de patru se jucau cu mingea supravegheați de guvernanta , dar femeia care le arunca mingea nu era alta decât contesa.
Adrian o privi pe încântătoare a femeie blondă ce râdea împreună cu cei doi copii. Părea diferită, relaxată cum no mai văzuse până acum.
Ajunse lângă ei, și în acel moment contesa îl văzu și nu era atentă când băiatul aruncase mingea și ajunse în capul ei.

-Will te-a lovit.-zise fetița supărată. Nu ți -a făcut rău nu?
-A fost un accident și nu. , nu mă doare.
Adrian se apleacă spre mingie și io aruncă băiatului.
-Tânărul Will are o țintă bună.
-Da , așa se pare.-Se întoarce spre copii.- Îl cunoașteți pe colonelul Adrian. ?
Amândoi nega-ră privindu-l.
Făcuse prezentările oficiale, și copii erau entuziasmați de el.
Guvernanta îi anunțaseră ca trebuie sa și facă siesta.
-Eu nu vreau sa dorm -se plânse băiatul. Vreau să mă joc.
-Mai bine o asculți -zise gentil Adrian. Cred că și contesei iar prinde bine o pauză, și eu mai am puțină treabă. Soarele va străluci și în altă zi , și ne vom juca.
-Promiți. ?
-Îți dau cuvântul de onoare.
-Hai surioara, colonelul nea promis , un soldat niciodată nu-și încalcă jurământul.

-E adevărat colonel. ? Un soldat nu-și încalcă jurământul. ?
-Soldatul ăsta nu.
-Îți plac copii. Ești bun cu ei.
-Asta te surprinde. ?
-Un pic da.
-Pentru că nu am. ?
-Petigru mia spus că ești singur. Am presupus că nu ai copii.
-La fel am auzit și despre tine.
-Asa e .Dar într-o zi miar plăcea să am. Acum trebuie să plec. Copii mau epuizat și vreau să fac o baie.
-O zi bună milady în continuare.

Micul oraș din Baden era situat la marginea pădurii din Viena. Era un oraș încântător, gândi Jamie. Noaptea trecută conversația cu Adrian era nedeterminata de război și de alianța aristrobritanica. Nu observase când subiectul lor trecuse la altă temă.
-Continuă să nu iasă cu tine nu. ?
-Din păcate da.
-Nu te presa, prietene. E evident că simte ceva pentru tine. Mereu
se alertează când te vede.
-Nu cred că are efectul ăsta. Dar are ceva ce nu pot descifra. Câteodată e rafinată și sofisticată și bine crescută dar câteodată as putea jura că e inocentă.
-Inocentă. ? Îndrăznesc să spun că jumătate dintre nobili sunt cu limba afară după ea. Petigru este vizibil vrăjit de ea . Steigler nu pare  a fi mai puțin vrăjit. O inocentă, prietene no interesează bărbații ca ei.
-E adevărat. Mă gândesc că femeia asta nu știe că este în pericol dacă se joaca cu Steigler. Ști ce fel de bărbat este și ce fel de plăceri are.

Jamie nu mai spuse nimic. Știa că odată și odată Adrian o va aduce în patul lui.

Elisa era în picioare , în spatele mesei de joc și era nervoasă văzând că Petigru pierde din ce în ce mai mulți bani. Colonelul intrase și el în joc și câștigă mână după mână. Era decisă să-l ignore  fixând privirea la Petigru, să facă ce își propuse.
-Îmi pare rău că-ți întrerup jocul, domnule ambasador dar mi-ai promis o plimbare.
-Desigur draga mea.

În timp ce mergeau spre terasă Elisa se gândi să acționeze văzându-l în starea asta de ebrietate, poate afla ceva.

-Trebuie să fie dificil să negociezi cu o alianță așa importantă.
-Blestematul război. Niciodată nu e bun.
-Nu, nu este. Mă gândeam că poate fi mai rău pentru austrieci că-l au la poartă pe Napoleon. Poate intervenția noastră înrăutățește mai rău lucrurile. Mai bine îi lăsăm singuri.
-Au nevoie de banii noștri. Vor încerca sai rețină ar face orice pentru a eșua.
-Mă gândesc că da . Sigur Bonaparte ar fi dispus să plătească o avere pentru orice informație.
-Avere da..
-Un bărbat s-ar putea îmbogăți.

Dintr-o data se aude un sunet din spatele lor.

-Sau o femeie -răspunde colonelul. Cred ca ar fi bine ca ambasadorul să se ducă să se odihnească. Și ți-ar prinde bine și ție.
-Da , cred că ar fi bine. -în timp ce se ducea spre cameră se gândi că acest bărbat îi stricase planurile. Mereu era unde nu trebuia.

Elisa dorea cu ardoare ca Adrian să nu suspecteze ce vrea să facă. Dar cu orice preț nu se va lăsa până nu afla dacă Petigru era bărbatul numit Halcon.

Ziua următoare Steigler o convinse pe ducesa să organizeze o călătorie cu caii pentru oaspeți.
La ora prânzului se oprise pentru un popas si până se făceau aranjamentele Elisa începu să admire pe rând cai până ajunse la cel al colonelului.

-Ia uite ce frumos ești. Pun pariu că alergi și repede ca vântul. Colonelul are un ochi buni pentru cai.
-Da  , asa este.-Se baga și Jamie prietenul colonelului. Are un ochi bun la cai cum are și la femeile frumoase.
-Presupun că-l cunoști bine.
-Suntem prieteni de mici.
-Te felicit pentru forța care o ai să fi prieten cu cineva așa de dificil.
-Dificil. ? Poate fi câteodată. Dar doar pentru cei care nu-l cunosc prea bine. Nu a avut o copilărie prea frumoasă, fiind al doilea copil nu era valoros pentru familia lui.  El a crescut la internat și titlul care îl are acum e din partea unchiului său. Nu a avut  parte de iubire ca noi.Nu uita asta înainte să-l judeci din nou.
-Îți mulțumesc pentru sinceritatea ta dar mă surprinde că mi-ai spus asta.
-Poate nu trebuia s-o fac. Dar știu că simți ceva pentru el. Ar trebui să-l cunoști mai bine.
-Nu cred că va fi ceva mai mult intre noi.

Jamie se îndepărtează văzând că generalul Steigler se apropie de ei.

-Lady, mă întrebăm pe unde ești.
-Doar priveam peisajul.
-Nu permite ca frumusețea să te însele. Aici sunt multe animale sălbatice .
-Voi avea grijă de asta.
-Mă voi întoarce peste câteva ore. Poate în acest timp te gândești un pic la mine.
-Poți fi sigur de asta.

Văzând că se îndepărta se simți ușurată și își șterse zâmbetul fals. Nu îi plăcea compania lui deloc dar trebuia să facă sacrificiul ăsta.