Pasiuni Periculoase

capitolul cinci

Așezat comod pe șaua lui , Adrian era curios despre ce vorbise prietenul lui cu contesa.

-Am văzut că vorbeai cu Elisa. Ce ți-a zis?
-Ia plăcut calul tău.
-Ia plăcut Minotaur. ?
-Mult. A mai zis că ești și un bărbat dificil.
-Dificil. ? Dar sunt imaginea vie a amabilități.

Deodată din depărtare se aud țipete disperate.
-Ce sa întâmplat. ?
-Un jaguar. Mare. Generalul la văzut.
-Nu-mi place Jamie. Suntem prea aproape de unde sunt femeile. Dacă doar îl răneste și nu-l omoară  doamnele vor  fi în pericol.
-Nu putem face prea multe , trebuie găsită bestia.

Adrian simți cum sângele îi îngheață , și se apropie de campamentul unde erau doamnele. Toate erau la un loc și numai Elisa era pe partea cealaltă cu jaguarul în fața ei. Bestia era dispus să le omoare. Nu putea să-l împuște, era prea aproape de contesa lui și o putea răni și pe ea.

-Colonel -țipă una dintre femei -Bine că ai venit.
-Doamnelor, rămâneți calme și îndepărtați -vă încet.
-Dar contesa....
-Mă ocup eu de ea. Faceți ce vă spun.

Toate începură să se miște, și jaguarul văzu mișcare cu coada ochiului. Cu ghearele lui ascuțite începu să zgârie pământul cu un ochi la Elisa și celalalt la Lady Elen. Ochii contesei îi caută pe cei a colonelului, și în ei vedea avertizarea teroareai ce o dominase, dar și o speranță care îi puse un nod în gat lui Adrian.

-Nu te teme milady. Nu voi permite să ți se întâmple ceva.

Dar , era imposibil să-l împuște cu femeile aproape.
Adrian încearcă să înainteze căutând un loc liber, cu inima amenințând ieșind din piept. Era aproape de animal , și reușea dacă femeia căzută nu intrase în panică. Animalul cu un ragete sălbatic și ascuțit, o puse pe femeie să se ridice dintr-un salt privindu-l cu teroare. Totul sa întâmplat într-o secundă. Animalul sărise înainte. Adrian împușca-se. Elisa țipă, și lovi animalul cu un băt și sărise într-o parte, împingând-o pe Elen din fața bestiei. Adrian era în fața tinerei înainte ca animalul să se arunce s-o sfâșie.
Sabia lui ajunse la gatul bestiei și-l puse în genunchi. Adrian simți o durere și văzuse cum ghearele îi sfâșie mușchiul după picior.

-Adrian. .
Elisa văzând sângele aleargă spre el.
-Înapoi. -O avertizează
Mai baga odată sabia în animal până ce cade la picioarele lui. Sângele îi acoperise pantalonii și cămașa.
-Adrian. Piciorul tău Lasă-mă să te ajut.
-E doar o zgarietura, bine că ești tu salvată.
-Mulțumită ție suntem salvate. Te-ai pus în pericol să ne salvezi.
-Oricine ar fi făcut-o în locul meu.
-Știu că nu a fost vina mea , dar pot face ceva pentru tine. ?
-Ști bine că da.
-Sigur nu te referi la invitația cinei nu ?
-Mă refer exact la asta.
-Cât de curajos ai fost azi. ,nu am altă alternativă decât să accept.
-În seara asta milady. ?
-În seara asta trebuie să te odihnești. Mâine vom lua cina.
-Mulțumesc milady.
S-o vadă mâine, îi va demonstra că atracția dintre ei există. Reușind asta , s-o ducă în patul lui va fi ușor. Lui Adrian nu-i era greu să aștepte.

Elisa se privi în oglindă . Nu trebuia să accepte ,știa. Timpul era limitat și avea treabă de făcut, dar el se comporta-se ca un erou.
Adrian o aștepta la baza scărilor. Era frumos de-ți tăia respirația.
-Bună seara my- lord .
-Îmi plăcea mai mult când îmi spuneai Adrian. Ai putea încerca , măcar în seara asta. ?
-Poate pot...Adrian.
Adrian răspunde cu un zâmbet. O luase de mână și abandonează vila.
-Unde mergem. ?
-E un restaurant aproape în centru, favoritul împăratului. Sper că-ți e foame.
-Mor de foame. Cum mai este piciorul. ?
-Bine.
-Nu sar fi întâmplat dacă nu era din cauza lui Steigler.
-E adevărat. Cu voi prin apropiere nu trebuia să-l împuște.

Părea că vrea să mai spună ceva , dar n-o făcuse. Elisa se întreba ce a preferat să ascundă de ea.

Cina rezulta-se a fi elegantă și au fost serviți într-un separeu. La început conversația era despre balul care va avea loc la sfârșitul săptămânii viitoare. ..
-Lista invitaților este impresionantă -comentează Adrian. -La început de săptămână va veni și ducele Meternich.
-Bărbatul ăsta, este cineva important. ?
-E unul dintre oamenii împăratului.
-Austria pare decisă să intre în război.
-Austrieci sunt obosiți de dominarea francezilor. În seara asta trebuie să vorbim despre asta. ?
-Ai dreptate colonel.

După ce termina  și desertul, servitorul golește masa și închise ușa. Îl văzuse că se apleacă spre ea, dar nu făcuse nici un gest să-l indeparte-ze. Limba lui se plimba peste gura ei , și focul care o cuprinse părea că o topește. Adrian se ridică în picioare și o obliga să facă la fel.
O sărută pe gât și îi mușcă  usor lobul urechii , lăsând-o cu o senzație necunoscută ei.
-Adrian, te rog oprește-te.
-Lasă-mă să fac dragoste cu tine.
-Nu.-țipă ea.- Nu putem continua cu asta.
-De ce nu ? Am închiriat o cameră sus. Nimeni nu va afla.

Elisa se panica-se complet. Nu trebuia săi accepte invitația. Colonelul nu era un bărbat cu care te puteai juca.

-Mi-ai dat cuvântul tău.
-Mă dorești ,nu te minți.
-Nu e asta. Îmi pare rău că ți-am provocat confuzia asta. Te rog Du-mă înapoi.
-Ești speriată. Nu ai mai avut alt bărbat.
-Nu ,nu a mai fost nimeni după moartea soțului meu.
-Regret că te am speriat. Data viitoare o vom lua încet.

Data viitoare. ? Doamne ajuta. , nu putea fi o altă dată , dar nu spuse nimic.
La întoarcere spre casă nu schimbase prea multe cuvinte. La intrare în vilă, Adrian se apleacă săi sărute mâna.

-Mulțumesc pentru compania ta. Poate mâine. ...
-Nu.Vreau să spun că am planuri pentru mâine. Noapte buna.
Colonelul nu răspunse, ci doar rămase privind-o urcând scările. Ajunsă în cameră, Elisa o cheamă pe Sophia, s-o ajute la dezbrăcat.
Rămânând  singură, Elisa privi în întuneric. Încă o mai ardeau buzele de la săruturile lui Adrian. Se agita prin pat, încercând să ignore senzația caldă dintre picioarele ei.