Pasiuni Periculoase

capitolul 15

Elisa se trezi la vocea caldă a  lui Sophia.
-Trezește-te milady. Baia este pregătită.
-Sophia, cum dracu ai ajuns aici. ?
-Colonelul a trimis aseară un mesaj ducesei. Ea ma trimis dimineață să-ți aduc haine.
-Mulțumesc Sophia.
-Știu că nu e treaba mea, dar nu colonelul tia făcut asta nu. ?
-Colonelul este un cavaler. Nu ar face rău nici unei femei.
Sophia era satisfăcută de răspuns. Nu trebuia să gândească prea mult să-și dea seama că a fost Steigler.
-Ai terminat milady. ?
-Vreau să mai rămân un pic.
-Bine, mă întorc imediat.
Tânăra ieși din cameră. Elisa se lăsase dusă de plăcerea senzației.

. Apa era deja rece când deschise ochii. Văzu o umbră aplecandu-se spre .

-Adrian. .nu te am auzit intrând.
-Scuze. Nu vream să te sperii. Eram ingrijorat asta e tot.

Ochii colonelului erau pe sânii ei , uitându-se la sfârcurile întărite. Fără să-și dea seama  , ridică mâinile și le acoperă.

-Mă duc s-o caut pe Sophia. Cred că apa este prea rece. Când te îmbraci voi veni să continuam discuția.
-Mă simt perfect, vreau să cobor jos.
-Voi spune bucătăresei să-ți pregătească ceva.

Elisa îl văzu cum pleacă. , deceptionata. Ce aștepta să se întâmple. ? S-o scoată din apă s-o posede pe jos. ?
Doamne, nu suna așa rău.
Se ridică rusinata de gândurile păcătoase. După douăzeci de minute era jos privind masa îmbelșugata.

-Nu ști cât de recunoscătoare sunt ca vrei să mă ajuți.
-Să te ajut. ? Dar îngerule, desigur că te ajut. Voi căuta bărbatul, dar intre timp te duci acasă.
-Acasă. ? Despre ce vorbești. ?
-Vorbesc despre război. Îi avem aproape. Napoleon se îndreaptă spre Viena. Vreau să te duci acasă  în siguranță.
-Cred că nu înțelegi. , Adrian. Ți-am spus tot pentru că aveam încredere în tine. Credeam că mă ajuți să-l caut pe cel care mia omorât fratele. Nu am intenția să plec până nu-mi ating obiectivul. Nu ți am spus ca să mă scoți din asta.
-Trebuie să-ți amintesc bătaia care ai primit-o aseară. ? Steigler era să te violeze, fratele tău a fost ucis. Nu este loc pentru o femeie.
-Nu. Ți-am spus că nu plec.
-Ba da te vei duce.
-Nu. Nu ești gardianul meu. Mă voi întoarce când sunt pregătită. Sunt adultă . Acum vrau să mă întorc la palat.
-Ești cea mai încăpățânata femeie, imprudenta pe care am cunoscut-o.
-Și tu cel mai arogant, autoritar și iritant bărbat pe care lam cunoscut vreodată.

Un moment rămase uitându-se unul la altul, până ce vocea maiorului se auzi de la ușă.

-Cred că este timpul să vorbim ca niște adulți ce suntem, nu să ne comportam ca niște copii razgaiati.
-Ea sa comportat ca o fetita. .și dacă continuă așa va termina pe genunchii mei.
-Nu îndrăzni să mă ameninți. Plec cu sau fără ajutorul tău.

Pleacă strigând după Sophia

-Blestemată femeie. E o problema.
-Poate ea are dreptate. Te-ai gândit la asta. ?
-Despre ce dracu vorbești. ?
-Despre cum vom ajunge la Becker. Poate ne este de ajutor.
-E periculos .
-Ea nu va pleca Adrian, și nu poți s-o obligi. Nu crezi că va fi mai in siguranță cu tine. ?
-Nu. O voi ține departe de asta , și ăsta e ultimul meu cuvânt.
-Bine. O voi duce eu la palat.
-Asigurate ca mica vrăjitoare să nu intre în probleme.

Jamie începu să râdă. La dracu gândi Adrian, cum era posibil ca o singură femeie să facă atâtea probleme. ? Își va face treaba lui , și când va termina. ,poate îi va face o vizită lui Cecilia. Poate nu va stinge focul cum o făcea Elisa dar era mai ușor de controlat.

Elisa privi pe geamul mașini gândind că trebuia să se aștepte la comportarea brută a colonelului.

-Îmi dau seama că ești supărată. Dar el nu vrea să fi rănită.
-Pot avea grijă de mine.
-Cum ai făcut-o aseară. ?
--Ii mulțumesc pentru asta, dar nu -mi va impune să-mi îndeplinesc misiunea.

-Am ajuns la palat. Sper să ai grijă de tine.
-Voi avea.
Urcase scările când aude vocea majordomului.
-Lady, contesa vrea să vă vadă.
-Unde este?
-În salon.
Se lăsase condusă de el până în camera plină de flori dintre cele mai frumoase văzute până acum.

-Intră, vreau să te văd.
Elisa se inrosise. Se dădu cu un pic de pudră dar nu acoperi mare lucru.
-Nu trebuie să fiu surprinsă. Colonelul mia apus de asta în mesaj. Putea fi mai rău. Ai putut descopri ceva. ?
-Mă tem că nu. Colonelul crede că nu este el.
-Și tu ce crezi. ?
-Nu sunt sigură. Dacă as putea sai umblu prin cameră. ..
-La ce te gândești. ?
-Poate nu e prea târziu. Poate găsesc inelul cu sigiliul care simbolizează Halcon. Dacă e la Steigler trebuie să fie undeva.
-Dacă poți intra.
-Asta poate fi o problemă.
-Cred că te pot ajuta. Ajutorul meu în tinerețe nu era un sfânt. Poate deschide orice seif.
-Oh , mulțumesc. Sunteți incredibilă.
-Cred că te poți duce în seara asta.
-Da așa voi face.

Aerul liniștit de noapte aducea glasul păsărilor cu el. Adrian iese pe fereastra din casa lui Steigler sărind în grădină. Se opri, auzind voci din umbră întrebându-se cine putea fi. Două persoane îmbrăcate în negru dispăruse în casă. Adrian se apropie de ușa din spate. Cine erau. ? Și de ce intrau în casa lui Steigler. ? Un tremurat ușor puse stăpânire pe el. Nu ar îndrăzni, gândi. Nu ar făcea așa ceva după întâlnirea generalul. Înălțimea era ca a ei, și în interiorul lui știa că este în stare. Deschide ușa și intră. Lipit de perete, văzuse figura mișcându-se prin cameră. Deschise cutii și dulapuri, examinând orice conținut fără vreun zgomot. La fel ce făcuse și  el acum o oră. Când să deschidă altă cutie el se apropie de ea și o lipește de el , și îi acoperă gura.
-Cauți ceva, Îngerul meu. ?
-Ce cauți aici. ? Ai zis că Steigler nu era spionul.
-Și nu cred , dar poate fi posibilitatea să greșesc.
-În cazul ăsta punete la muncă.
-Am căutat peste tot. Nu e nici o pistă. Hai, chemați complicele criminal, și să ieșim de aici.
-E omul de bază a ducesei.
-Zi să plece acasă. Trebui să vorbim. Când terminăm te duc acasă.
Ea îl privi și repeta ordinea bărbatului.
-Ești sigură milady. ?
-Voi fi bine.
Cu o privire gânditoare, pleacă pe unde venise. Urca în mașină și îl privi.
-Bine, colonele. Despre ce vrei să vorbim. ?
-Ai câștigat  . Te voi lăsa să mă ajuți.
-Serios. ?
-Pentru moment. Dar o vom face în modul meu ascultandumi ordinele.
-Nu vei regreta. Voi face ce-mi ceri.
-Voi crede când văd. Acum te duc acasă.
Adrian privi zâmbetul ei  , și descopri că ultimul loc unde vrea s-o ducă era la el acasă. În patul lui. Dar se controlase, mulțumit că o duse acasă și rămânând iar singur.