Pasiuni Periculoase

capitolul 16

Adrian intră în barul plin cu Jamie lângă el. Barmanul le arătase un bărbat aflat în coltul barului.
-Încercați cu el. Dacă el nu vă poate ajuta. , atunci nimeni nu va putea.
Adrian aruncă o monedă pe bar .
-Mulțumesc pentru colaborarea ta.
Amândoi se îndreptau spre bărbatul așezat la masa din colț.
-Tu ești Janos. ?
-Cine întreabă. ?
-Eu.-răspunde Adrian, aruncând o monedă pe masă. - Caut informații. Am mai multi.
-Ce vrei să ști. ?
-Acum câteva săptămâni era aici un bărbat mort. Erai aici când sa întâmplat. ?
-Am fost dar nu eu lam omorât.
-Ști cine era mortul. ?
-Lam văzut de câteva ori. Venea din când în când, dar până în seara aia niciodată nu am vorbit cu el. Mia spus că în ziua aia călătorise o distanță bună. Trebuia să se ocupe de ce trebuia să facă. Dacă o făcea era viu acum.
-De ce spui asta. ?
-Trișa. Oamenilor de aici nu le plac trisorii.
-Mulțumesc prietene.

-Nu a spus mare lucru -zise Jamie când ieșise.
-Poate e mai mult decât crezi. .
-Care e următorul pas. ?
-Trebuie să vorbesc cu ea să aflu mai multe despre moartea fratelui ei.
-Au trecut patru zile. Sigur e supărată pe tine, că nu teai dus la ea în acest timp.
-Nu am fost s-o vad pentru că de cate ori o fac singurul lucru care trece în mintea mea e sai rup hainele și să urc pe ea. Doar când o văd am erecție.
-Poate ești îndrăgostit de ea.
-Sunt în flăcări pentru corpul ei .Îndrăgostit. ? Niciodată. Iubirea este pentru prosti, pentru visători.

Trecuse cinci zile fără să aibe vesti de la Adrian. De la război venise vesti. , și nu erau bune. Era îngrijorată pentru fratele ei, terorizata car putea fi rănit , sau printre morți. Trebuia să-l fi căutat când venise dar fusese prea ocupată.
Majordomul apăruse anunțând venire unei invitate la mica reuniune celebrată de ducesa.
-Bună ziua. Mă bucur că m-ați  primit.
-Prostii. Ști ca mereu ești bine venita.  Așează-te Cecilia. Povestește-ne ce ai mai făcut.
-Nu prea multe. Elisa mă surprinde că mai ești aici.
-Da ? De ce. ?
-Cu războiul atât de aproape. ,mam gândit că teai întors acasă.
-Casa mea e aici. Era a soțului meu. Acum și a mea.
-Nu ți-e frica. ?
-Nu. Și aici am lucruri care mă rețin.
-Lucruri? Te referi la colonel. ?
-Suntem doar prieteni.
-Prieteni. .da , cred că asta a zis ultima oară când neam văzut. ?
-Când a fost asta. ?
-Era în Baden, cred că avea lucruri de făcut. A avut plăcerea să mă. ..acompanieze.
Cuvintele îi căzură greu.
-De atunci lam mai văzut. Ne înțelegeam bine.

Elisa se simți descompusa. Atât a însemnat pentru el? Luptă să-și ascundă durerea și ridică bărbia.

-Mă bucur că colonelul a găsit o formă să se mențină în lipsa mea. Data viitoare când îl vezi. , transmitei salutari din partea mea. Acum scuză-mă, sus mă așteaptă niște scrisori la care trebuie să răspund.

Cu o indiferenta Elisa pleacă. O durea . Era îndrăgostită de el. Știa că el nu putea iubi o singură femeie. Se pune pe pernă și începuse să plângă.

Adrian o vizitase în seara aia. Până atunci se oprise din plâns. Era nebună dacă sentimentele ei furau cele mai bune energii ale ei.
Îl aștepta în mica sală, punându-și la punct emoțiile. Auzise pași lui grei.
-Ce sa întâmplat. ?
-Oamenii noștri au fost derutați în misiune. Au murit multi.
-Câți ?
-Multi. Poate o mie dar Carlos a putut scăpa. Ascultă-mă, dacă pleci acum, ai ajunge teafăra acasă.
-Nu plec nicăieri.
-Nu e sigur pentru tine.
-De ce? Pentru că sunt femeie. ? Pot ajuta a prinde un spion. Asta voi face. Îl voi găsi pe Becker, cu tine sau nu.
-Și cum crezi că vei ajunge la el?
-Cu soldații călătoresc și femei.
-Vrei să Călătorești cu soldații. ?
-Recunosc că era mai ușor dacă veneai cu mine. Dacă calatoream ca ...femeia care te îngrijește.
-Este o nebunie.
-Nu este. Probabil ai călătorit cu vreuna, mulți o fac. Trebuie să facem ceva.
-Nu va fi ușor. Sa stai într-un cort nu e pentru tine.
-Acasă am dus o viață simplă. Sunt mai rezistenta decât crezi. Pot spăla și să gătesc.
-Bine. Poți veni.
-Voi găti și spăla hainele, dar nu mă voi culca cu tine.
-Nu mam aștepta s-o faci.
-Când plecăm. ?
-Maine de dimineață. Nu avem timp de pierdut.

Calarisera până ce animalele făcuseră spume la gură , și Elisa se simți murdară și terminată. Nu mai călări așa mult de mică. Colonelul se întoarse de câteva ori s-o privească dar ea nu ceruse vreun popas. Adrian la final oprise la un hostal să se odihnească.
-Dormim aici în seara asta. Voi cere sa ți se urce să faci o baie.
Ea afirmă cu un gest al capului și urca în cameră.
Îmbăiata și mancata se urcase în pat și adormi.