Pasiuni Periculoase

capitolul treisprezece

-Bună seara colonele.
-E o plăcere să vă văd ducesa.
-Sunt preocupată pentru Elisa
-Ce sa întâmplat. ?
-Acum câteva ore a primit un mesaj de la Steigler  . Până acum trebuia să se întoarcă.

-Unde a dus-o. ?
-Steigler e un asociat la un club de bărbați, cu o proastă reputație.
-Da , am auzit de el.
-Omul meu de bază ia urmărit și a văzut cum au intrat prin partea din spate a clubului. Adu-o acasă, colonele, nu-l lăsa săi facă rău.
Adrian nu avea nevoie să asculte mai mult. .o va aduce acasă, nu era nici o îndoială. Întrebarea era. Va ajunge la timp. ? Și dacă nu era așa. , în ce condiții o va găsi. ?

Elisa se trezi într-o cameră luminată doar de o lampă. Își simți gura uscată, și pe tavan vedea umbre. Se ridică ușor încercând să afle unde era. , și ce se întâmplase.
Ultimul lucru care și-l aducea aminte, era că băuse o ceașcă de cafea pe care generalul io cumpărase.
-Ah , în sfârșit te-ai trezit. Bea asta, și te vei simți mai bine.
-Ce sa întâmplat. ?
-Ai leșinat, dragă. Poate aerul era prea rece, sau erai obosita. Niciodată nu se știe  cei poate provoca o amețeală unei doamne.
-Aerul era bine   ,și nu cred că de la asta sa întâmplat. Unde suntem. ?
-Într-un loc aproape de parc . Eram preocupat.
-Mulțumesc pentru preocuparea ta generale, dar sunt bine. Ducesa sigur se întreabă unde sunt. Trebuie să mă întorc.
-Atunci va continua să se preocupe. Am alte planuri în seara asta ,Elisa.
-Vreau acasă, generale.
-Nu ai de ce să te temi. Amândoi știam de un timp ca momentul ăsta se va apropia. Și sa întâmplat.
Se înclină spre ea și o sărută. Buzele lui erau uscate și aspre.
Elisa se îndepărtează. .
-Mai drogat, nu. ?
-Nu mi ai dat altă alternativă. Team avertizat dacă încerci să te joci cu mine.

O sărută iar bagandu-i limba în gură.
Știa că se va ajunge aici, de la început. Încerca să lupte cu repulsia lui.. Îl cuprinde de gât și-l sărută și ea.
-Foarte bine, dragă.
Elisei îi venea să vomite. Mâinile lui Steigler erau pe sânii ei, reci și umede. Când ajunse cu mâna intre picioarele ei , Elisa sări în picioare.
-Nu pot s-o fac. Eu nu sunt pregătită. Nu de mult timp am rămas văduvă.
-Prostii. Ești de aproape trei ani.
-Îmi pare rău. , generale. Știu. .
-Franz. .mă numesc Franz. Vreau să te aud zicând.
-Știu că te simți decepționat. .Franz, dar nu pot continua cu asta.
-Crezi că ai altă opțiune. ?
-Ce vrei să spui. ?
-Locul asta este privat. Nimeni nu te va ajuta. Cine comanda aici, eu sunt. Vei face exact ce-ți spun.
Înclină capul spre perete.
-Vino. , Samuel. E momentul să -ti faci apariția.
-Bună seara milady. Mă bucur că ai venit.
O cuprinse frica.
-Trebuie să mă întorc la ducesa. Samuel ai obligația să. ..
Mâna lui Steigler provocase o durere pe fața ei. Capul ei se dă pe spate. Avea fața roșie.
-Obligația lui este cu mine, nu pentru tine.
-Dar eu. .
-Liniște. -O palmueste mai tare de data asta. Lovitura îi tăiase buza. -Tiam oferit două opțiuni, și tu ai ales. Puteam face dragoste, dar ai negat. Acum Samuel va avea grijă de tine , și eu mă voi uita. Când el va termina. .,va  fi mai mult.
-Te rog. .
Steigler o prinse de mâini ducându-le la spate.
-Leago Samuel. Sunt sătul de ea .
În mâinile lui palide avea un șnur alb. O lega în timp ce Steigler o ținea de mâini. Elisa rămase paralizată, conștientă că era inutil să încerce să lupte cu ei. Pentru un moment urcase teroarea, și terorizarea care niciodată nu o avusese în viata ei..
-Nu. Nu voi permite.
Unindu-si toată forța. , scapă din mâinile generalului, și începuse să se apere. , cu lovituri de picioare, zgariind cu unghiile pe față lui Samuel. Steigler o lovește iară cu dosul palmei. O mai făcuse încă de două ori , dar Elisa continua luptând, până ce o lovitură violenta în mandibula o facu să intre în întuneric. Rămase pe jos.
Când își reveni era pe pat, cu brațele și picioarele deschise,goală rămânând doar cu colierul de la mama ei. Ce ar fi dorit să fi rămas cu ea. Mandibula plină de vânătăi, palpita și se umflase.
Încearcă să țipe, dar sunetul rămase în bucata de cârpă care o avea în gură. Închise ochii când generalul se apropie. ,deschizând  fermoarul de la pantaloni. Lacrimi fierbinți încep sai curgă pe obrajii. Niciodată nu a crezut că asta se termina așa.

Adrian deschise ușă după ușă din clubul masculin. Înăuntru totul era în liniște. Un majordom se apropie de el.
-Unde crezi că te duci. ?
-Am un mesaj urgent pentru Steigler. Mi sa spus că este aici. În ce cameră este?
-Nu poți intra aici. Clubul ăsta e doar pentru asociați , și tu nu ești.
-Vrei sai spui tu vestea că nu mai lăsat sai transmit mesajul despre război. ?
-Camera paisprezece. Ultima ușă pe dreapta. Bate înainte să intri.

Adrian urca scările din două în două până la etajul doi. Ajungând la ușă se oprise. Și dacă ea asta vrea. ? Dacă pe el la dorit mereu. ?
Se rugase să nu fie așa. Deschise ușa dintr-o lovitură. Orice îndoială care o avea dispăruse văzând femeia întinsă pe pat. Femeia lui. Rănită și maltratata.
Din garanta lui scoate un zgomot sălbatic. Îl prinde pe Samuel de gât și-l strânge apoi un pumn în stomac, și unul în mandibula. Se întoarce spre Steigler, care era calm la mică distanță de el.
-Îți sugerez să te controlezi, colonele. Înainte ca cineva să fie rănit. -Un  mic pistol apăruse în mâna lui.- Îți sugerez să pleci.
-Dar ști ca nu o s-o fac nu. ?
-Riști să primești un glonț pentru ea?
-Las-o să plece. Te asigur că te voi omorâ .
-Cine are pistolul sunt eu.
Nu pentru mult timp, se gândea Adrian, apropiindu-se câțiva centimetri. Lovește cu piciorul mână lui Steigler, și cade pistolul. Se apleacă să-l recupereze, dar Adrian îl prinde de brat și îi dă un pumn în stomac și unul în față. Sângele începu săi curgă din nasul generalului.
Se apropie de pat și taie funiile Elisei. Ia o haină la întâmplarea și o acoperă
-Vei regreta colonele. Amândoi veți regreta vă promit. -amenință generalul cu ură.
Adrian o ia în brate și iese cu ea afară. O pune în mașină și se îndepărtează de club.
-Stai liniștită. ,ești salvată acum.
-Eu lam provocat. , nu vream s-o fac dar nu am avut altă soluție. În seara asta înainte ca Samuel să vină iam permis să mă sărute. Să fac cu el dragoste, dar nu am putut. Mam gândit la tine,și nu am suportat să mă atingă. Nu cum ai făcut tu. L-am dezamăgit pe fratele meu, pe mine însuși.
Începuse să plângă, și Adrian o mângâia ca pe un copil.
-Îmi pare rău. , poate nu ai fi trecut prin asta dacă aveai încredere în mine. Acum poți avea încredere. Nu crezi că e momentul să-mi spui tot. ?
-Da. Trebui să-ți spun adevărul.