Pasiuni Periculoase

capitolul opt

Fereastra cabanei era luminată doar de lumina descărcărilor electrice. Ploaia cădea zgomotos pe acoperișul casei.
Elisa era pe canapea cu privirea la șemineu, arătând insuportabil de tânără și adorabila.
Corpul lui Adrian palpita de dorință. În pantalonii lui ardea membrul de excitatie.

-Adrian.
-Da iubire, ce este.
-Crezi că te poți apropia să-mi faci un masaj. ? Mă doare gâtul. Cred că de la căzătură.

El afirmă, normal mai bine o ținea treaza decât să doarmă după o asa căzătură.

Pielea ei era fina ca petalele de trandafiri. Elisa lasă capul într-o parte ca el să aibă mai mult loc..
-Vrei să mă săruți, Adrian. ?
-Sa te sărut. ? Te doresc Elisa. , foarte mult.

Nu mai așteaptă nici un minut, și  incepu s-o sărute sălbatic.
- Lasă-mă să fac dragoste cu tine. Libereaza-ma de promisiunea făcută. Zi-mi că mă dorești.
-Da . Te doresc. Fă dragoste cu mine.

Era cât avea nevoie. Sa comportat ca un cavaler prea mult timp , mai mult decât cu altă femeie. Îi dă pătura  la o parte și admira sâni bine conturați.
Degetele ei mângâie mușchii de pe stomac, și coboară din ce în ce mai jos până la erecția lui inflamata.
-Ești mai mare decât credeam.
-Îmi dau seama că ești mică, și că nu ai mai fost cu nici un bărbat de la moartea soțului tău,  dar voi avea grijă.

Elisa începu să zică ceva dar Adrian o liniști cu un sărut.
Mâinile lui se mișcau pe trupul ei examinând fiecare curbă, fiecare adâncitura , glorificandui sânii.
Mâinile acelea cercetătoare și gura minunată îi producea o plăcere pe care n-o mai simțise niciodată. Și îi plantara un sâmbure de dorință adânc în interior, care începu să crească până ce înflori.
Dar la jumătatea plăceri o cuprinse teama.  Știa că prima oară era dureros. Acum văzând membrul lui mare nu credea că va suporta atâta durere.

El încerca s-o deschidă. , s-o pregătească, și cu degetul începe săi frece butonul de la intrare. Simți o umiditate ce se extindea printre picioarele ei. Adrian introduce degetul mai adânc producândui mai mare plăcere.

Se acomodează pe ea , cu membrul la intrarea sexului ei, pregătit s-o penetreze.
-Adrian. ..
-Liniștește-te iubire.
Împinge cu forța.  ,deschizand-o, dar mușchii Elisei nu-l lasă să avanseze.
-Adrian, nu te rog.
Gura ei se închise cu a lui. Încearcă să-l îndepărteze , dar o ține cu forța trăgând-o mai aproape de el. Intră mai adânc penetrand-o cu forță. Încearcă să țipe, să-l împingă, dar el continua până ce durerea o făcuse să uite de plăcerile odinioară.
Adrian se ridică în coate și rămase paralizat.

-Pe toți draci. ...ești virgină.
-Nu m-am gândit că doare așa tare.
-Pe toți draci din infern.

Cu dinții încleștati se îndepărtează de ea . Elisa scoate un geamăt sufocat și rușinea care o cuprinse i se urcase în obraji.
-O virgină blestemata. Nu ești nici o contesa. Niciodată nu ai fost cu vreun bărbat. ..nu e posibil să fi fost căsătorită. Cine dracu ești. ?

Elisa se simți disperată. Plănuise totul cu grija "cum de ieșise așa rău. ?

-Sunt exact cine ți-am spus, contesa Langen. Soțul meu era. .un bătrân. Asta e tot. Noi niciodată. ..El era ipotent.
-Insistai că era viril și pasionat.
-Eu nu vream să crezi ceva urat despre el.
-Minți. Pot vedea asta în ochii tai. Cine ești. ?
-Contesa Langen.
-Ești o mincinoasă. La fel ai minți și atunci cu camera ambasadorului. Poate că iai mințit pe ceilalți, dar cu mine ai greșit bărbatul. Zi-mi cine ești.
-Sunt contesa, dacă nu mă crezi întreb-o pe ducesa.
-Ducesa crede ce vrei tu să creadă. Nu știu cum ai făcut-o să te creadă. Zi-mi cine ești, dacă nu mă duc la Petigru și îi spun bănuielile mele. E probabil să fi o frumoasă spioana franceză. Doar Dumnezeu știe ce fac autoritățile cu tine. Asta vrei. ?
-Nu.-exclamă ea. Îi tremura mâinile, tot corpul. Nu era spion . Încerca să prindă unul. Cum putea crede asta. ? -Te rog Adrian, nu trebuie sai spui lui Petigru. Nu trebuie să spui nimănui.
-Atunci, spune-mi cine ești.
-Nu pot. Poți avea încredere în mine. ? Nu poți crede că sunt spion.
-Speri să te cred când nu ai pierdut șansa să mă minți. ? Bine, presupusă contesa. Vrei să țin secret. ?
-Da.
-Cu o condiție.
-Care?
-Ce am început acum, nu sa terminat. Te doresc oricine ai fi. Voi ține secretul dacă îmi promiți  că vei veni când te chem. Nu zece minute mai târziu.
-Nu este posibil.
-Nu? Atunci când ne întoarcem la vilă, o să vorbesc cu Petigru.
-Ești un arogant și abuziv. Mereu obții ce vrei. ?
-Nu mereu. Dar acum vreau să obțin ce vreau.
-Atunci voi face ce-mi ordoni. Nu am altă alternativă.
-Te voi lăsa câteva zile să te recuperezi de. . . . .   experienta din noaptea asta. Luni seară sper să vi unde vreau.

Elisa afirmă. Adrian se întoarce spre fereastră să vadă dacă furtuna sa oprit. Ziua următoare va trimite un mesaj la Viena. Acolo era un bărbat cel folosi în mai multe ocazii , un fel de investigator sai afle trecutul femei.
Oricine era curând va afla. Între timp o va face să plătească cu corpul ei dulce.

-Furtuna sa mai potolit. Cred că ne putem întoarce.
-Atunci mă îmbrac. ..dacă nu-i vreo problemă.
El zâmbi sarcastic.
-Mă duc să-l pregătesc pe Minotaur. -zise cu o voce răgușita văzând pata de sânge pe pătură , simțindu-se un pic vinovat de durerea pe care i-o provocase.
Pe toți draci. Fata și-o meritase.

O lovitură ușoară îi atrase atenția ducesei de la priveliștea întunecată a ferestrei din camera ei. Era aproape  în miez de noapte. Menajera își făcu apariția.
-Este sănătoasă, ducesa. A suferit o cădere, dar colonelul a găsit-o. Au  căutat adăpost să se ferească de furtună.

Ducesa se simți ușurată. Era în casă și nu în pericol.

-Dute la ea și vezi dacă are nevoie de ceva înainte să doarmă. Zi  că  ma bucur că este bine și o  voi vedea mâine.
-Da doamnă.

Elisa se întoarse dar continua să fie îngrijorată pentru ea. Fata simțea ceva pentru colonel, și Maria cunoștea firma lui de Don Juan. Avea încredere ca fiica celei mai bune prietene a ei să stea departe de un bărbat ca el dar adevărul era că nu prea era sigură de asta.

Elisa nu putea dormi. Încă o dureau sânii și îi avea umflați. Simțea durere unde bestia de Adrian era cât pe ce s-o rupă în două. În seara asta făcuse o greșeală, și una foarte gravă.

Se făcuse în sfârșit și ziuă. Sophia intră în cameră, și descopri ferestrele lăsând razele soarelui s-o mângâie.

-Ducesa va veni peste o jumătate de ora. Vrea să te vadă.
-Adu-mi halatul, nu vreau să mă vadă așa.
-Mai bine milady.

După câteva minute intră și ducesa pe ușă.
-Cum te simți. ?
-Sunt bine ducesa. Colonelul ma salvat. Nu as fi fost bine dacă nu mă găsea.
-Ai lipsit mult.. Am încredere că Adrian sa purtat cuviincios .
-Da , sa purtat galant.
-E un bărbat frumos, draga mea. Este și bogat și încântător. Nu sunt așa bătrână să nu știu ce se simte în fața unui bărbat ca el. Înainte să-l cunosc pe soțul meu. .,odihneascase în pace , am crezut că m-am îndrăgostit de un bărbat la fel ca colonelul tău.
-Nu este colonelul meu. E aproape un necunoscut.
-Ca să înțelegi, pentru un bărbat ca el ,femeile nu înseamnă nimic. Chiar dacă îl interesezi un pic  , locul lui este pe câmpul de luptă. E singurul lucru care îl interesează. Trăiește pentru asta. Nu e viața pe care ți-o recomand.
-Nu ,nu este nici viața pe care o vreau.
-Toate femeile au nevoie de o casă și familie. Copii care sai bucure în zilele grele. Ai grijă cu colonelul tău.

După noaptea trecută, era deja prea târziu. Pierduse inocența.