Pasiuni Periculoase

capitolul doisprezece

Elisa se afla în grădină. La stânga ei se auzi o bufnita, și tresari. Inima bătea puternic și avea o senzație ciudată.
Se auzi o creangă ruptă. Era sigură că cineva o urmărea și întoarce repede capul. Îi tremura mâinile, și simți palmele transpirate. Era doar imaginația ei .
Generalul râdea, îl putea auzi clar, și Elisa privi pe cei doi bărbați așezați în birou. Amândoi plecaseră de la concert înainte să se termine. Se apropie mai mult de fereastră să asculte conversația lor.
-Voi face personal pregătirile, să mă asigur că mesajele vor ajunge la destinație.
Mesaje? Elisei i se accelerase pulsul. Steigler ridică paharul de vin .
-Nu vreau greșeli, auziți. ? Este prea important. Nu voi tolera nici o greșeală.
-Până acum nu vam dezamăgit. Nu este așa general Steigler. ?
-Nu. Când va pleca. ?
-Maine.
Elisa sprijină capul pe peretele rece , cu inima până în gât. Aici era  . Primul indiciu că Steigler era unul dintre trădători.

-   Ia uite cine este aici....chiar adorabilul  meu înger. Imaginează-ți. .să te găsesc aici...singură. ...
-Eu...eu... Înăuntru era cald. Eu aveam nevoie de aer.
Adrian se apropie de ea, o ia de mână și o trage după el.
-Sigur că da. De asta te ascundeai în întuneric, pentru că e mai răcoros, și mai privat  . Nu vreai să asculți conversația generalului.
-Nu. Desigur că nu .
-Ești o mincinoasă. Zi-mi cine ești.
-Ști cine sunt.
-Vreau adevărul.
-Elisa Tauber, contesa Langen.
-O frumoasă mincinoasă 
-Dacă aș putea tias spune. Niciodată nu am avut intenția să te mint. Vreau doar un pic de timp.
-Vino aici, Elisa.
-Unde ești. ?
-Ști unde. Vino. Acum.
El o dorea, știa. Putea simți. Era supărat, dar continua dorindo. Se duce la el cu picioarele care abia o susținea. Era un pic speriată.
-Ți-am spus să vi aici.
Elisa înainta încă un pic.
-Tu îmi aparți . Ști nu?
-Nu , eu ..
-Ști nu?
-Da.
-Ridică rochia și lasa-ma să-ți văd picioarele.
Îl privi în ochi lui verzi, și ridică rochia până la fund. Scoase un geamăt când o prinse de mână și o trage pe el , cu picioarele separate.
-Te doresc Elisa. Vrei să-ți demonstrez cât. ?
O cuprinde de gât și o sărută sălbatic. Nu auzise sunetul fermoarului, și Adrian intrase direct cu membrul lui întărit. Se mișcau amândoi și ritmul violent o duce la climax.
Adrian ajunge la propriul lui orgasm, gemand sufocat.
-Zi-mi cine ești. Dacă ai probleme lasama să te ajut.
-Am nevoie de timp, Adrian. Ai încredere în mine un pic mai mult.
-Dar ce te face să gândești că am încredere în tine.
Elisa nu răspunde. Se vedeau în ochii lui că nu emana încredere.

Bărbatul închide ușa încet. Nui plăcea camera asta , prefera ceva mai elegant. Caută o foaie și se pune la masă începând să scrie.

"Forța combinată de un milion de bărbați cauta tabăra lui Devaut. Dacă vei avea forța necesara. , victoria este a ta.

Îi plăcuse ultima parte. Sai dea sfaturi chiar lui Napoleon. Cel mai bun era la final. Ia inelul greu de aur cu emblemă și o pune pe plic. Se ridică cu un zâmbet satisfăcut și se duce spre ușă.

Elisa încerca să nu se gândească la Adrian. Doar trecuse două zile, de la ultima întâlnire.
Primise un bilet de la Steigler. O invitație la o plimbare prin oraș
Renascuse în ea o speranță. Sigur putea petrece câteva ore cu el, și poate afla și ceva util.