Pasiuni Periculoase

capitolul 20

Trecuse zile de când pornise la drum.  Pe zi făceau treizeci de kilometri. În fiecare seara soldații organizau campamente provizorii.
Pe durata călătoriei Adrian vorbi cu numeroși bărbați din ordinele  generalului, să afle mai multe despre Becker. Până acum din ce auzise nu era important. Îl căutase pe comandantul care Karl făcuse parte din trupa lui, și începu săi pună întrebări , se gândea că poate găsea răspunsuri.
-Am auzit că Tauber a fost asasinat.
-Da. Primise un glonț în cap. Corpul lui era lângă un bar numit Reis, în Viena.
-Reis. ?
-Ai auzit de el. ?
-Am fost acolo o data. Nu e un loc unde el ar putea să-și petreacă timpul.
-Așa mam gândit și eu. Lam văzut în seara aia și era un pic nervos. Lam întrebat ce are dar nu știa ce să-mi răspundă.
-A menționat cumva numele de Becker. ?
-Da. Mia spus că a auzi ceva de el, dar încă nu era în condiții să divulge ce știa.
-A mai zis ceva. ? După ce a murit ai vorbit cu Becker. ?
-Da. Cum Tauber a menționat numele lui am crezut că este o pistă. În noaptea crimei maiorul era în vizită la un prieten.
-Mulțumesc pentru colaborarea ta.
-A fost o plăcere.

Elisa mergea pe lângă căruțele  pline cu provizii. Copii erau obosiți și  le cedase lor iapa .
Când în sfârșit se oprise pentru campament, Elisa era extenuata. După ce  terminara de mâncat,și  spăla -se ustensilele  intră în cortul ei.
Adrian o ajută să-și scoată hainele.
-Ești terminată. Nu trebuia să mergi atât.
-Celelalte femei merg. Nu pare a le fi rău. Și copiilor le place să monteze pe iapa.
-Copii trebuiau să rămână în căruță. Tu ar trebui să ai mai multă grijă de tine. Team avertizat că este dur.
-Nu ma plâng.
-Acum dormi. Mai avem de mers.
Elisa se așează lângă el și începe să-și frece fundul de el.
-Stai liniștită. , ai nevoie de somn.
-Și ce se întâmplă dacă încă nu îmi este somn. ?
-Am o limită și cred că ai reușit ce ți ai propus.

Adrian îi ridică cămașa și baga mâna intre picioarele ei mangaindui sexul. Când îi deschide picioarele și o penetrează, Elisa scoate un geamăt sufocat.

-Poate ai dreptate. Amândoi vom dormi mai bine după asta.
Zâmbind, Elisa se dăruiește senzației delicioase.

Iubirea o relaxase, dar nu mai avea somn. Și părea că nici el.
-Adrian. ?
-Da, iubire.
-Vreau sa știu ceva despre tine. Îmi poți spune ceva. ? Zi-mi cum erai de copil. Jamie mia spus că la cinci ani părinții tăi teau dus la internat. Nu cred că ai fost fericit.
-Tu ai fost. ?
-Da. Am fost norocoasă. Părinții mei se iubeau. Și tu. ?
-Nu am fost dorit de familia mea. Mau trimis la internat ,nu mă suportau, și am învățat ca nici eu sa nui suport.
-Cum este posibil. ? Erai doar un copil. Cred că erai un copil minunat.
-Tata mă ura. De câte ori ma privea, își aducea aminte de infidelitatea mamei .
-Nu tatăl tău te-a. ...
-Niciodată nu am înțeles ce am făcut rău, și nu am știut mulți ani. Când am împlinit șaisprezece ani mama murise. Ma chemat la patul ei și mia spus adevărul. Cu șaisprezece ani în urmă avuse o aventura, doar câteva săptămâni, și a rămas gravida. Tata sau cel pe care lam crezut tata, a bănuit că copilul nu era al lui.
-Tatăl tău adevărat știe de existenta ta. ?
-Nu ,și niciodată nu-l voi cunoaște.
-Dar tu ști cine este nu. ?
-Tata este ducele Sheffield.
-Doamne, el este. ?
-Nu trebuia să-ți spun. Nu știu de ce am făcut-o. Nici Jamie nu știe.
-El era prieten cu tata, îl cunosc de mică.
-Vreau cuvântul tău, că nu spui nimic.
-Semeni cu el, ști. ? Ai același nas, și aceeași ochii.
-Cuvântul tău de onoare, Elisa.
-Cred că ști că fiul lui a murit. Acum doi ani, într-un accident de mașină. Trebuie săi spui Adrian. Ești singurul fiu în viață.
-Ești nebună. Ducele nu ar fi mulțumit să primească un fiu ilegitim  la anii ăștia din viata lui.
-Nu ești ilegitim. Când te-ai născut mama ta era măritată.
-Așa este , dar nu asta e chestia. Legitim sau nu , sunt adult. Sunt baron, cu o avere formidabila. Nu am nevoie de tată.
-Te ai întâlnit vreodată cu el. ?
-Lam văzut de câteva ori.
-Nu ai văzut asemănările. ?
-Poate. Credeam că sunt idei de ale mele.
- Semeni mult. , ești imaginea vie a lui .
-Nu are importanță.
-Mulțumesc că mi-ai spus secretul tău.

Adrian nu zise nimic. Închise ochii. Elisa continua cu durere în inima să se gândească la copilul singur care a fost  și la tatăl pe care nu-l cunoscuseră. Va găsi soluția să calmeze inima colonelului.