Pasiuni Periculoase

capitolul șapte

Steigler ordonase șoferului să oprească la o mică reședință care se afla la marginea orașului Baden. Aparținea unui prieten din oamenii ducelui.

-Bună seara generale. Au ajuns invitații dumneavoastră.
-Mulțumesc. Asta e tot pentru azi. Presupun că ai vorbit cu ceilalți, că nu e nevoie de ei în seara asta.
-Da, domnule. Casa e goală așa cum ați spus. Noapte buna.

Majordomul dispăruse, și Franz intrase în salon, in timp ce își scoate haina. O femeie era așezată pe canapea , îmbrăcată în stil țărănesc, cu o fustă lungă și o cămașă alba . Parul blond era prins în doua codite.
--Cum te numești fetito. ?
-Helga.
-Și de unde ești. ?
-Nu departe de aici.

Nu, nu foarte departe. Doar distanța era necesară să nu aibe probleme. Și ea  nu era nouă în jocurile lui , se vedea după cum cocheta. Se simți satisfăcut de treaba lui Samuel. Chiar daca  plăcerea era mai mare când era vorba de o inocentă, lacrimile și rugămințile atrăgeau mereu probleme. În seara asta nu avea chef de probleme.
Tânăra mergea în direcția lui cu mișcări seducătoare.
-Lasă-mă să te ajut să-ți scoți hainele. , generale.
-Cred că nu mai înțeles. Eu dau ordine aici.
-Dar am crezut că. ..generalul îi întoarce capul dintr-o palmă.
-Nu te plătesc să gândești. Te plătesc să deschizi picioarele și să faci tot ce ți ordon.
Femeia își șterse sângele de la buza cu mâinile tremurând.
-Da, generale.
-Ești aici de câteva minute și deja mă inervezi.
-Dar eu...
O palmuise din nou.
-Vei vorbi când îți spun eu. Nu înainte. Ai înțeles. ?
-Da.
-Ce putem face să remediem asta? Fără îndoială trebui să te pedepsesc.
Fața fetei păli, văzând-o generalul simți cum pulsul i se accelerase.
-Scoateți hainele. -fata își umezește buzele, ce se vedeau plini și roșii , strălucind de la umiditatea limbi ei rozalii. Grăbește-te Helga. .sau vrei e mă supăr iar.
-Nu .
Se dezbracase și rămase goală în fața lor.
-Desfă ți parul.
Fata își desfăcu părul cei acoperi sânii mari și întăriți.
-Vino aici.-erecția lui deja începuse să palpiteze, și o apucă tare de unul dintre sâni provocându-i o durere insuportabilă. -Dacă unul dintre oamenii mei, mă supăra îl torturam. Ce crezi Samuel. ? Poate proband biciul pe ea își va învăța lecția.
-Nu ,te rog. .
-Liniște.
Samuel se apropie de ea cu un zâmbet crud.
-S-o lovim nu cred că este convenabil. Și nu este nici bărbat, e doar o femeie.
-E adevărat.
-Poate o lăsăm pe Helga să aleagă forma ei de pedeapsă.

Pune biciul în mâna ei și o obliga să se îngenuncheze.

-Dar eu niciodată nu...
Palma generalului făcuse iar contact cu fața ei.
-Alege, micuțo. Ori o folosești tu..ori o facem noi.

Fata privi biciul, și era evident ce trebuia să aleagă. Franz zâmbi cu satisfacție. Îl privi și pe Samuel, și cu o expresie  ce îi indicase să se așeze confortabil și începuse spectacolul.
Mai întâi un pic de diversiune, și apoi durerea fizică. Ca de obicei , Samuel făcuse o treabă minunată. Va ajunge departe în cariera lui. Dacă lucrurile vor continua ca până acum.

Trecuseră două zile de când ploua, dar altă furtună părea să se apropie. Colonelul încă nu se întorsese din Anglia.
Elisa era dezamăgită , i se făcuse dor de el. Trecând peste aroganță lui , era cel mai atractiv bărbat pe care-l cunoscuseră.
În timpul lipsei lui , petrecuse multe ore lângă Steigler. Ziua asta era una dintre ele. Ducesa plănuise o ieșire. , un picnic pentru invitați ei , chiar dacă cerul era înorat , pământul era uscat și toți erau entuziasmați de ieșirea în aer liber.
Pe iarbă erau multe pături aranjate frumos cu diferite delicatese, dar Elisa nu mâncase nimic.

-Ar trebui să mănânci mai mult contesa. O femeie trebuie să aibă  mai multă carne pe oase săi ofere bărbatului mai multă plăcere.
-Atunci, nu-ți plac generale. ?
-Ști că-mi placi mult.
-Am auzit că ducele nu va putea participa la bal.
-Da și eu am auzit.
-Crezi că înseamnă că este pregătit pentru război. ?
Generalul o privi fix.
-Tu mereu vorbești despre război.
-Mă cunoști suficient ,  ști că poți avea încredere în mine.
-Nu prea sunt sigur de loialitate ta. Cred că câteodată te opui războiului.
-Crezi că asta înseamnă ceva rău. ?
-Nu-mi vorbi așa. Cunoști sentimentele mele pentru tine. Sunt sătul de interesul tău despre asta , și te avertizez, milady, va veni ziua când mă vei recompensa pentru răbdarea mea. Dar toate la timpul lor. Nu te teme, contesa, vei învăța unde îți este locul odată ajunsă în patul meu.
Se ridică și pleacă de lângă ea .

Elisa se gândi că îl supărase mai mult decât își propuse. Poate îi atinse o coardă sensibilă. Se gândi, cum  va avea ocazia va căuta și în camera lui.

După trei ore de călătorit cu mașina, Adrian ajunse la vilă după amiază. Nerăbdător s-o vadă pe Elisa intra în salon. , și descopri că era practic gol.

-Ducesa a organizat un picnic -anunță majordomul -  Încă nu au ajuns.
-Și Lady Langen. ? Ști dacă a plecat și ea?
-Așa este. Călătorește cu ducesa.
-Mulțumesc.

Întrebându-l unde se ține picnicul , aleargă spre boxă unde îl aștepta Minotaur, calul lui nerăbdător să alerge.
Nu întârziase mult în ai găsi. , dar toți se pregăteau de plecare din cauza ploii ce avea să se reverse în curând.
-Colonel, te-ai întors acum de la vilă. ?
-Da . De ce mă întrebi. ?
-Cred că am pierdut-o pe contesa. Era aici dar n-o mai vedem.
-Mă duc s-o caut. Voi nu ne așteptați. Dacă va ploua mai tare vom căuta refugiu și ne întoarcem mâine la vilă.
-Mult noroc.

Adrian începuse să se preocupe. Elisa era pe undeva, poate găsise un adăpost, sau era rănită. Ignorând tunetele  forțează calul să meargă mai repede.
-Unde dracu ești. , Îngerul meu?
Cuvintele se pierduse în aerul rece și umed. Intrase într-o zonă mai retrasă, unde pe o parte și pe alta era drum lung până jos.
Coboară  de pe cal și merge pe jos, până vede pe margine o haină maro. Cu cât se apropia mai mult cu atât se mărea panica și nodul din stomac.
-Elisa, iubire, mă auzi. ?
Tânăra avea hainele ude și ploaia cădea pe obrajii ei , era complet nemișcata.
-Sunt Adrian. Mă auzi, Elisa. ? Te voi scoate de aici.
În acel moment contesa scoate  un mic sunet și deschide ochii.
-Adrian. ?
-Liniștește-te . Ai căzut Lasă-mă să mă ocup eu de tine.

Cuvintele lui părea s-o liniștească. Închise ochii și leșina se.

Nu întârziase mult în ajunge la cabana din pădure. Deschise ușa și o pune ușor pe canapeaua prăfuita. Atunci deschide și ea ochii frumoși albaștri.
-Totul e bine , înger . Ești salvată. Avem un acoperiș, și în curând se va face și căld . Azi am fost norocoși.
-Ce sa întâmplat. ?
-Ai căzut. Nu-ți amintești nimic. ?
-Nu știu exact. Mă plimbam și dintr-o data a început să plouă. M-am gândit că ducesa se va îngrijora și am luat-o la fugă. Apoi ochii tai verzi , și că mi-ai zis co să ai grijă de mine.
-Exact asta am să fac. Ești udă, va trebui să-ți scoți hainele.
-Udă sau nu , dacă crezi că mă voi dezbrăca în fața ta greșești.
-Pot fi multe lucruri. Dar nu voi profita de o femeie rănită. Mă duc să caut niște pături.

Elisa îl observase cum se îndepărta simțindu-se vinovată. El se riscase căutând o prin furtună și ea nici măcar nu-i mulțumi-se.

-Și tu ești ud și înfrigurat.
-Sunt obișnuit. Și sunt soldat ai uitat. ? Mereu am stat în ploaie.
-Nu mi se pare corect ca eu să fiu uscată și ție să-ți fie frig. Poate ar trebui să-ți scoți și tu hainele.
-Prefer să-mi fie frig decât să-mi încalc cuvântul. Dacă ai ști cât de atractivă ești sub pătura aia , nu ai sugera să-mi scot hainele.
-Oh.
-Corect. Acum de ce nu te odihnești pic. ? Furtuna nu a  trecut  și Minotaur e încă la ușa. Mă duc să-l adăpostesc.
-Da , am uitat de minunatul cal.
-Nu voi întârzia.

După câteva minute era deja înapoi. Elisa avea picioarele descoperite și simți că inima io luase razna. Se apropie de ea și îi  pune mâna pe frunte.
-Nu mai ai pielea rece , dar încă  mai ești un pic palidă. Vom sta aici mai mult decât m-am așteptat.

Spera ca ea să protesteze, rămase dezamăgit, pentru că nu a făcut-o. Era prea ocupată gândindu-se la ce învățase despre ea , gândindu-se la Adrian și la ce mult îl dorea, și la Steigler și la planurile pe care le avea pentru ea în viitor. Întrebarea pe care o răscolea de atâta timp. "Chiar era dispusă să-și sacrifice inocența pentru a răzbuna moartea fratelui ei. ? "răspunsul veni imediat și firma. Da.
În realitate, nu era vorba doar de Karl. Era pentru toți tinerii soldați care puteau muri din cauza trădătorului. Inclusiv și fratele ei Peter.