Coincidență sau destin?

669 73 15
                                    

      Este trecut de ora opt,iar eu încă stau in fata oglinzii cu privirea ațintită la rochia mea argintie. O urma de regret îmi apare in privire când aud claxonul insistent de afara. Trag aer in piept iar pentru a zecea oară îmi spun in gând ca totul o sa fie bine.
      -Draga mea,mașina te așteaptă afara.
      -Acum merg,mamă. Spun încet doar pentru mine.

   Eu sunt Alis, Alissia Rosen. Locuiesc in Miami-Florida și tocmai ce am terminat clasa a10.a. Studiez la un profil de matematica la unul dintre cele mai bune licee din oraș. Părinții mei pun un accent important pe scoala,ceea ce uneori poate fi atat de enervant,încât ajung mereu sa ma cert cu ei.

    Sunt la același liceu cu Ioana,cea mai buna prietena a mea din copilarie,probabil acesta este unul dintre motivele din care ma mai duc cu drag la scoala unde sunt înconjurată doar de persoane care au mereu grija sa fie tratate cu mai multă superioritate decât ceilalți, din simplu fapt ca părinții lor sunt miliardari. Tot timpul am detestat aceste persoane, persoane de care am ajuns sa fiu înconjurată zi de zi. De aceea reputația mea din liceu nu era una ridicată, ma axam mai mult pe note decât pe popularitate.

      Dintr-o data usa camerei mele se deschide brusc iar prietena a mea intra val vârtej in încăpere și se aseaza lângă mine. Își arunca privirea in oglinda și ma analizează din cap pana in picioare cu un zâmbet mare așternut pe fata,după care își aseaza mainile pe umerii mei:
       -Cred ca am găsit regina balului de anul acesta.
     Ma abțin cu greu sa îmi ascund zâmbetul,și dau din cap in semn ca nu.
       -Știi cine sunt eu? Sunt doar una dintre acele eleve neobservate din scoala noastră, șansele mele sa câștig sunt egale cu șansele lui Logan sa piardă un meci de baschet.

      Aceasta era comparația pe care majoritatea admiratorilor lui Alex Logan,o foloseau.

    Ca in orice liceu,și aici exista tipul popular,frumos și admirat de toate fetele,cât și de băieții care își doreau sa fie ca el. Acesta era nimeni altul decât Alex Logan,fiul unui renumit fotbalist. Toate fetele erau cu ochii pe el,sau poate nu toate. Eu nu vedeam nimic in plus la el decât la ceilalți băieți. Din contra,mi se părea un tip arogant, tratat cu prea multa superioriatate, ceea ce era adevarat.

       -Și dacă îți spun ca Logan te-a votat pe tine? Îmi întrerupe Ioana gândurile cu întrebarea ei care nu își avea rostul.
     Îmi îndrept privirea spre ea, și ii arunc un zâmbet mai mult forțat după care îmi iau geanta și plec către usa.
       -Credeam ca ai minciuni mai bune, Ioana. Spun in cele din urma.

      După câteva minute de mers cu mașina, ajungem la locul in care urma sa se țină balul de anul acesta. Nu eram invidioasa de fel, dar in seara aceasta, oriunde îmi aruncam privirea, vedeam doar fete îmbrăcate in rochii scumpe, machiaje stridente și tocuri pe care eu nici in vise nu as putea umbla.
     -Alis, noi mergem înăutru, striga Ioana in timp ce se îndepărtează de mine.
     Petrecerea se ținea la piscina orașului, lucru care nu era prea comod pentru mine. Nu îmi venea atat de usor sa stau doar într-un costum de baie in fata întregii scoli, de aceea nici nu aveam de gând sa ma apropi de piscina.

      Aprob din cap și ma îndrept și eu cu pași lenți spre intrarea unde gașca de baschetbaliști nu încetau sa se amuze și sa fie gălăgioși. Nici măcar in seara aceasta nu erau dezlipiți de mingile lor de baschet, pe care le învârteau de pe un deget pe altul.

    Când ajung in drept cu ei, imi pun mainile in solduri și astept sa elibereze intrarea. Niciunul nu se mișcă din loc, in schimb toti se uita la mine in timp ce mingile încă se învârt, de parca au văzut cine stie ce creatura dispărută de secole întregi de pe pământ.
      -Doar cei din liceul nostru pot intra la bal. Spune unul dintre ei in timp ce ii face semn la altul cu cotul.
       -Poftim? Răspund încercând sa nu par intimidata de el, rămânând cu o fata inexpresivă.
        -Ce ai auzit.
        -Dă-te naibii din usa. Strig mergând mai in fata cu speranța ca asa v-or lasa usa liberă și eu v-oi intra la petrecerea asta nenorocita de care sincer nu aveam niciun chef.
        -Dacă la liceul tau nu se organizează un bal,nu înseamnă ca trebuie sa vi la al nostru.
       -Ti se pare amuzant dacă stai in fata unei uși? Spun încercând sa îmi ascund nervii.
      Pe toti ii stăpânește un ras patetic,mai puțin pe el.
        -Glumeam,stiu foarte bine cine esti,Alissia Rosen, principala grija a lui Logan in momentul de fata. Trebuie sa recunosc, arați mai bine ca anul trecut. Bate mingea de 3 ori cu privirea in pământ,după care brusc se uita in ochii mei.
       -O sa-mi schimb profilul și trec la actorie. Spune cu un accent ciudat, tu chiar ai crezut ca Logan s-ar uita la una ca tine? De aceasta data el este singurul care rade, după care urmează un moment scurt de tăcere in care el parca încerca sa ma dezbrace cu privirea, dar este intrerupt de o voce groasa venită din spate.
         -Tom, gata cu tâmpeniile astea. Las-o.
    Îmi întorc privirea in spate și îl vad pe Alex Logan cu o mulțime disperata de fete in spate care încerca sa ii facă poze pe ascuns, ceea ce sincera sa fiu,nu le prea reușea din cauza entuziasmului prostesc.
         -Logan, prietenul meu. Striga Tom in timp ce își fac salutul care in mod clar era un fel de coregrafie.
         -Are cineva un scaun? Dacă tot nu am șansa sa intru măcar sa nu stau toată seara in picioare. Spun ironica in timp ce sangele îmi devenea tot mai fierbinte și începea sa îmi supra-incalzesca tot corpul. Alex își întrerupe salutul iar printr-o simpla privire aruncată grupului sau de "marionete" toți se dau la o parte iar intrarea este intr-un final, liberă. Ma duc cu pași grăbiți către piscina, auzind totuși comentariile nelalocul lor a grupului de baschetbaliști. Tipii ăștia sunt de nesuportat, nu degeaba ii detestam atat.

Jocurile dragosteiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum