Jocurile dragostei

Gelozie.

Este prea de dimineața pentru mine. Stau in fata autocarului pe jumătate adormita,cu privirea ațintită intr-un punct mort.

-Buna dimineata! Sunteti pregătiți de excursie?a strigat cu putere șoferul,inviorandu-ma și pe mine.
-Daaa! Se aude mulțimea de adolescenți strigând in cor.
-Foarte bine. Va rog sa va găsiți un loc in autocar,plecam in 5 minute. O sa fac prezenta cand ajungem,deci nu va îndepărtați de grup.
Eram foarte bucuroasa ca plec,pentru ca imi petreceam timpul cu Ioana și putem cunoaște persoane noi,departe de afurisitul de Alex,care spre nefericirea mea încă îmi era întipărit in gând cu zâmbetul sau de copil.
-Ce faci Alis? Îmi sunt insfarsit întrerupte gândurile de care încercam cu disperare sa scap.
-Foarte bine,de abia astept sa ajungem.
-Si eu. O sa fie super,o sa ne distram foarte tare. Avem o gramada de activități. Am mai fost in tabăra asta si anul trecut.
Ioana, stia cum sa ma faca sa ma simt bine indiferent de situatie. De cand i-am spus de Alex,nu mai deschide deloc subiectul acesta. Poate pentru ca și ea avea o părere negativă despre el și grupul sau de prieteni,sau poate pentru a nu ma face pe mine sa ma apropi de persoane cu o personalitate ca a lui, dar adevarul e ca,in ascuns încă ma gandesc intr.un mod relativ placut la el,chiar dacă ma mint încontinuu ca nu este asa.
     După 2 ore de mers cu autobuzul,am ajuns in sfârșit in Marco Island,un loc pentru care nu am cuvinte sa îl descriu. Plaja întinsa cu nisipul fin,se îmbina perfect cu apa liniștita și cristalina a marii. Soarele se îmbina perfect cu armonia data de plaja,și încălzește puternic,briza marii dând un aer tropical.
Am coborât toti si asteptam sa ne explice profesoara tot ce este legat de tabara. Eram cu toții nerăbdători sa aflam cu cine vom sta in camera,fără sa avem vreun drept sa ne alegem noi colegii. Am așteptat ceva timp pana când ne-a spun la fiecare in parte unde v-om sta. Multi dintre colegi au plecat in cabana,si se instalau.
-Bun,in cabana 27 o sa meargă Rosen Alissia,Lery Ioana,Thomas Andrew,Mary Hang,si Alex Logan
Imi cedau picioarele. Alex? Cum se poate sa fim in aceasi tabăra. Acesta ori era destinul,ori era un plan prostesc de.a lui,prin care îmi demonstra ca nimeni nu ii cedează atat de usor. Și mai rau,picătura care umplea cu totul paharul era ca urma sa stau cu el in camera. Nu stiam ce sa fac. Toti au plecat către cabana,dar eu stăteam sprijinita de bagaj si ma uitam in gol fără sa îmi vina sa cred. La un moment dat am tresărit auzind-o pe profesoara.
-Iartă-ma. Am spus sa mergi in cabana 27. Nu te îndepărta de grup.
-Sigur..imediat doar ca.. Nu am apucat sa zic si am fost întrerupta de Alex.
-Te ajut eu,haide.
-Lasa-ma. Ma descurc.
-Nu ma intereseaza,ti-l iau eu.
-Nu am nevoie de ajutorul tau.
    -Alis,de ce ma tratezi asa,te-am suparat cu ceva? Spune in timp ce îmi ia cu forța bagajul și înaintează in fata mea.
-Nu pot sa cred. Teatrul tau prostesc nu înveselește atmosfera. Ți se pare amuzant ce ai făcut? Sau esti doar bucuros ca nu am anunțat poliția?
-Sa anunți poliția? Pentru ce?
-Mi-ar fi Rușine sa vorbesc asa in locul tau. Poți profita de momentele astea,dar intr-un final o sa îmi amintesc acea seara, iar tu vei fi închis de poliție. Spun cu intenția de a afla adevarul prin reacția lui.
I-am tras bagajul din mana,și am mers in fata fără sa ii dau vreo explicație.
.
.
Ne-am instalat,si ne pregăteam sa începem activitatile. Am mers toti pe plaja,unde am fost anuntați ca pentru inceput avem voie doua ore sa facem ce vrem.
-Super,eu o sa stau putin la plaja sa ma bronzez. Am spus eu încet doar pentru mine.
-Hai in apa,ai timp sa te tot bronzezi,a spus unul dintre baieti către mine. Nu mi se părea ca e cineva cunoscut,dar el se uita la mine de parca m-ar fi stiut de mult timp.
-Am timp si de apa. Spun scurt in timp ce îmi așez ochelarii.
-Te înșeli.
-Crezi ca știi mai bine decât mine?
-Da.
-Întreci limita.
-Mda,poate
-Tu tot timpul esti asa indiferent? Spun fără sa dau importantă acelei conversații.
-Iar tu tot timpul pui Etichete oamenilor fără sa ii cunoști? Schițează un zâmbet când îmi cobor puțin ochelarii pentru a-i vedea expresia fetei,după care merge in apa.
Ma intrebam cine e,si de unde ma cunoaște. Poate doar se plictisea și încerca sa facă conversație
.
.
.
-In regula,au trecut mai bine de doua ore,veniți sa va spun ce vom face in continuare. Va trebui sa faceti grupuri de cate doi. O sa va anunț pe fiecare cu cine veți face echipa. Apoi,tot cate 2 echipe se vor întrece in apa.
Nu era cine stie ce,dar părea distractiv. Scopul acestei tabere era pentru distracție,iar in acesta tabara erau mereu activități cât mai diferite și amuzante.
Oare o fii coincidenta? Am nimerit in echipa cu baiatul cu care am vorbit mai devreme. Ma așez lângă el și astept sa vad cu cine ne v-om întrece.
-Esti pregătită sa fugi? Spune uitându-se in continuare la profesor.
-Daca am dupa ce. Am spus ironica
-Eu sunt Bogdan,a spus el schițând un zâmbet discret,îmi pare rau dacă ți.am făcut o impresie proasta
-Bogdan Louis?
-Vad ca ma cunosti.
-Nu pot sa cred,nu știam de unde ma cunoști,eram împreuna la cursul de chimie dintr-a 7-a. A trecut mult timp.
-Ma bucur sa fac echipa cu tine. Sunt sigur ca vom câștiga.
-Fii sigur.
-Daca câștigam iti fac cinste cu un suc. Iti place cocktail.ul?
-Nu pot refuza unul
-Atunci oricum ai de câștigat.
Eram foarte bucuroasa ca era si el acolo,ma făcea sa ma simt bine. Si mai mult,ma bucurăm sa fac echipa cu el.
-Sa se pregătească echipa 8 si 9. Mergeti in apa,la linia de plecare.
-Bogdan,trebuie sa mergem. Stii cumva cine este echipa 8?
-Ăm,Alex Logan cu Adel.
-Adel? Ce Adel?
-Louis,verișoara mea.
-Mhm..
-E totul in regula?
-Sigur..
-Te vad puțin agitata,spune in timp ce ne îndreptam cu greu prin apa pana la linia de plecare.
-E din cauza căldurii.

Ne-am poziționat pentru plecare,după care am auzit vocea profesorului.
-Haideți. Pe locuri,fiți gata,start!
Era foarte greu sa înaintezi in apa,si echipa opusa era cu mult înaintea noastra. Am dat tot ce am avut mai bun din mine,dar Alex si Adel au fost câștigătorii.
-Felicitări! Spun cu jumătate de gura,in timp ce directorul arunca o privire către noi.
-Mulțumim Alis!
Începeam sa cred ca tot ce a mărturisit Tom era o minciuna. Nimeni nu ar fi putut fi atat de indiferent, fără nici o emoție ciudata in fata cazului acesta.
Fără sa îmi dau seama,toată atenția mea era asupra lui Alex, dar cel puțin aveam o scuza, imaginea corpului sau fără tricou ar fi atras priviră oricărei fete.
-Mai lasa-l sa respire. Se aude o voce in spatele meu. Era Bogdan, care se pare ca avea grija sa vadă orice mișcare fac eu. S-a îndepărtat câțiva pași pentru a lua un prosop, după care l-a așezat cu grija pe mine.
-Tremuri. Ți-e frig?
-Nu. Răspund sec, fără chef de acea conversație.
-Ce vedeți toate la el?
Fără sa ii răspund la întrebare, ma întorc și plec către cabana.
.
.
.
    Este ora 3 noaptea iar eu încă Încerc sa îmi găsesc poziția in pat. Imi era greu sa dorm cu gândul ca sunt închisă in aceasi camera cu Alex. In continuare ma chinuiam sa îmi amintesc ce am făcut in acea seara. Caldura chinuitoare din camera nu îmi era de ajutor, de aceea m-am ridicat din pat și m-am îndreptat spre geam pentru al deschide. Era prea liniște in camera, ceea ce îmi dadea impresia ca făceam o gălăgie care i-ar fi trezit pe toți. Stateam sprijinita de pervazul geamului privind in întuneric, in gând doar cu zâmbetul lui Alex. Era ca un drog de care eram conștientă ca nu îmi făcea bine, dar totuși aveam nevoie de el. M-am desprins de geam și m-am așezat pe marginea patului lui Alex fără sa ma gandesc la consecințe. Cât îl priveam, îmi aduceam aminte tot mai multe lucruri.      Eram in fata barului cu băuturi când a apărut Tom lângă mine, de acolo mi s-a rupt firul și m-am trezit pe plaja lângă Alex. Îmi veneau multe secvențe in minte din acea seara, dar nu eram sigura ca s-au întâmplat sau doar mi le imaginez. Foarte clar vad ca eram intr-o camera întunecoasă, cu Tom prea aproape de mine, dar nu puteam jura ca s-a întâmplat.
    O lumina, asemănătoare cu o lanterna îmi taie firul gândurilor când pătrunde in camera pe geamul deschis. Ma ridic încet de pe patul lui Alex și ma indrept spre geam. Ma uit peste tot in jur dar nu vad pe nimeni. Ma întorc cu spatele și continui sa aleg aceasi priveliște ca mai înainte.

   Inima mi se oprește relativ când simt o mana rece pe spatele meu dezvelit. Trebuia sa strig sau sa ma întorc sa vad cine este in spate? Nu puteam face niciuna din cele doua variante. Stateam pe loc și așteptam sa fie doar încă o parte din imaginația mea.
      -Sunt geloasa pe tine, fetițo. Se aude dintr-o data o voce pițigăiată venită din spatele meu.       Ma întorc in spate și spre surprinderea mea o vad pe Adel, fata care a participat cu Alex la întrecerea sportiva mai devreme. Prezenta ei m-a lăsat fără cuvinte, motiv pentru care nici nu am putut descifra ce tocmai a spus.
      -Îl placi pe Alex. Stiu asta. Mi-a povestit de tine. Spune de parca i-as fi fost o viata întreaga rivală. -Întrebarea mea este totuși, ce o sa faci cu Anna?
    Întrebarea asta m-a pus complect pe gânduri, nu știam cine este Anna, sau ce vrea defapt Adel.
        -Anna? Intervin și eu pana la urma in conversație.
        -Anna, iubita lui Alex. Au o relație de mai bine de un an.
    Îmi trec mana umeda de la emotii prin par și ma sprijin cu spatele de același perete pe care era și geamul, fără sa o mai privesc pe Adel.
         -Dar esti norocoasa, Alex te place, și la prima impresie, după felul in care te priveste, as spune ca este și îndrăgostit de tine.
     După încă câteva minute in care tot ce spunea Adel era doar ceva nesimnificativ pe fundal, ma întorc spre ea, o împing puțin din geam și îl închid, după care trag repede perdeaua de parca nici n-ar fi fost acolo.

    Acum cea mai mare frica era ca Alex sa nu fi auzit acea conversatie, ceea ce era cam imposibil.