Jocurile dragostei

"Draga mes Alissia, ..."

Intru in casa trântind puternic usa după mine și ma repezesc in camera ignorând strigătele lui Betty care ma urmărește pana la intrarea in camera. Ii închid usa in fata și întorc cheia de doua ori sa ma asigur ca pot citi singura scrisoarea care ma îngrozea. Îmi arunc ghiozdanul la întâmplare și ma așez pe pat uitându-ma cu disperare la plicul pe care îl aveam in mainile umede. Îmi imaginam ce poate fi scris in acel plic. Sigur nu e de bine. Sigur ma urăște, ceea ce defapt trebuia sa simt eu pentru el. Sigur.

Stand in aceasi poziție, citesc din nou și din nou cuvintele scrise uniform cu pix albastru pe fondul alb. Deja știam pe dinafara acea fraza scurta. Era tot ce aveam in minte in mod repetat "gândurile lui". Ce gandea? In tot timpul in care eram împreuna el se gândea la contrariu? Sau simțea contrariu? Nu trăia momentul cum îl trăiam eu?
-Oh, pentru Dumnezeu, de ce nu deschid plicul și gata. Îmi spun mie însumi.

Trag cu grija de marginea plicului. Înainte sa scot hârtia din el, ma gandesc încă odată. Dacă ce scrie aici îmi va schimba gândurile și sentimentele, atat pentru el cât și pentru alte lucruri..persoane? De ce Bogdan l-a ascuns de mine?

-Of, esti patetica Alissia, scoate nenorocita aia de scrisoare și lasa întrebările.

Scot scrisoarea din plic, o foaie rozalie uzata, plină din margine in margine cu litere rotunde scrise cu grija. Inspir. Îmi e frica sa citesc.

Arunc o privire la titlu care era mai îngroșat decât restul textului: "Draga mea Alissia, sper ca după ce vei citi aceasta scrisoare, ma vei accepta din nou in viata ta...". Deja ma cuprindeau niște fiori reci, care îmi făceau mainile sa tremure parca cu brutalitate. Înghit sec și imi șterg fruntea cu dosul palmei. Ma așez comod pe pat trăgând de timp.
-Ok Aliss, citește, haide, nu e mare scofala. Îmi spun iar.

Închid ochii câteva secunde, ma adun, apoi îl deschid iar.


"Credeam ca dacă iau o foaie și un pix și încep sa îți mărturisesc totul in scris, îmi va fi mai usor, dar adevarul e, ca nu exista cale care sa îmi ușureze modul in care trebuie sa îți spun totul. Nu e usor. Îmi simt sufletul torturat de minciuni, dar era scutul perfect pentru amandoi. Ma simteam nevoit sa te protejez. Probabil ca esti suparata pe mine, și eu am aceleași sentimente de dezamagire și ura pentru persoana mea, dar trebuie sa îți dezvălui totul indiferent dacă ma vei mai iubi sau nu. Stiu. Sunt cuvinte mari, poate sunt naiv ca ma așteptam sa ai asemenea sentimente fata de mine, dar eu simt iubirea pentru tine ca o flacăra imposibil de stins. Nu stiu de ce, nu stiu cum inima ta are atâta putere asupra mea. Cred ca pur și simplu ador modul in care vad viata prin inocenta și sufletul tau.
Trecând la subiect, vreau sa încep prin ati spune ca nu i-am făcut niciun rau Larei. Defapt, i-am făcut. Ți-am făcut rau și tie și ei și prietenilor tai, dar niciodată, niciodata nu am agresat-o pe Lara. Nu sunt un criminal cum probabil ma considera familia ta acum, deci o sa îți povestesc totul.
In seara marelui concert din apropierea Miami-ului, am fost cu niște prieteni in club unde am avut grija sa ne îmbătăm pana ne uitam și numele. Era ceva prostesc, un prieten tocmai ce și-a luat carnetul și sărbătoream. Nu obișnuiam sa beau, și nici nu am baut mult, dar destul încât detectorul de alcool sa arate un procentaj destul de grav. Ideea e, ca eu eram cel mai trez dintre toți ce eram acolo și in mod evident trebuia sa fac pe șoferul, ceea ce îmi dadea o groaza de nedescris. Știam sa conduc, dar nu aveam carnet iar din cauza concertului polițiști dădeau raite peste tot prin zona. Când am urcat la volan, simteam ca o sa lesin, simteam ca volanul se învârte sub mainile mele amorțite, îmi simteam tot sângele in vârful capului care parca devenea tot mai greu. Farurile ma orbeau, in ciuda faptului ca străzile eram luminate, nu mai deveam nimic, iar dintr-o data, doar o lumina puternica care devenea ca o gaura neagră. Mușchii îmi erau încordați iar la auzul unui clanxon care se prelungea și devenea total insuportabil parca lovindu-ma drept in cap, mi-am dus mainile la urechi iar volanul a început sa se învârtă in toate direcțiile după care tot ce am mai putut vedea in fata mea, era o masina albastra care era deja ca și deasupra noastră. Momentul acela mi s-a șters complet din memorie. Tot ce stiu, e ca m-am trezit la marginea drumului cu multa agitație in jur. Când am deschis ochii te-am văzut. Erai distrusă, inconstienta. Mi-am adunat toate forțele și te-am luat in brațe. Te-am dus pana la ambulanță. Încă nu îmi pot închipui cum naiba am reușit. Dar am reușit, și asta e tot ce contează, altfel, ei nu te vedeau in spatele tufiselor mari de pe marginea drumului.
Sunt mai multe de zis, deci dacă îmi mai dai poate o șansa sa îți arat cine sunt cu adevarat, sa îmi dai o șansa sa fiu sincer cu tine, o sa meargă mai bine. Nu îți cer sa fiu împreuna, vreau doar sa ma lași sa îți spun totul.
Cu drag, Alex Logan."