Jocurile dragostei

Bogdan.

Și in prezent aveam același defect,de a mi planifica viitorul,fapt care ducea la "secretul" pe care evitam sa il spun lui Alex. Ce Țineam ascuns era ca,motivul pentru care eram in acesta tabăra era de a.mi lua la revedere de la prietenii mei,nu pentru a ma atașa și de alte persoane. Părinții mei aveau o firma foarte mare și importanta,care ne punea in mai multe dificultăți decât venituri bune. Cea mai dificila parte,era faptul ca trebuia sa ne mutam in alt oraș. Nimeni nu stia ca urmează sa ma mut,nici macar Ioana. Îmi era foarte frica de momentul în care va trebui sa ii povestesc încât sa înțeleagă și sa ne despartim in relații bune,iar partea mai grea,era ca trebuia sa îmi iau la revedere de la mai multe persoane acum. De la Alex. Și cel mai rau era,ca începeam sa ma îndrăgostesc de el. Încercam sa găsesc momentul perfect. Dar exista un moment perfect pentru a le spune celor mai buni prieteni ca nu o sa va mai vedeți,probabil niciodată?
In Timp ce ma uit in oglinda,aproape plângând,intra Bogdan repezit in cabana. Vine aproape de mine și se uita in oglinda,încercând sa îmi găsească privirea. Când mi.ai ridicat ochii,și.a dat seama ca plâng. M.am întors brusc si l.am luat in brațe. L.am strâns cu putere. Nu îmi mai suportam viața.
-Nu mai suport,nu mai pot! Am strigat atat de tare încât probabil daca petrecerea ar fi fost puțin mai aproape m.ar fi auzit toți.
-Doamne,Alis,nu te.am văzut niciodată asa! Ce ai patit?-i se simțea îngrijorarea disperata in voce.-Alis,Răspunde! Ce ai patit? S.a întâmplat ceva?
Nu mai aveam putere sa ii spun,eram nervoasa. Nu îmi făcea bine prezenta nimănui. Vream sa fiu singura,pentru a ma obișnui cu aceasta idee.
-Iesi!
S.a uitat mirat la mine,și a încercat din nou sa se apropie
-Calmează-te Al..
-Nu auzi sa iesi? Te rog pleacă!
M.a prins de mana și m.a apropiat de perete. Se uita in ochii mei de parca încerca sa îmi facă rau. Respiram tot mai greu din cauza nervilor.
-Bogdan..lasa-ma singura!
-Spune.mi ce ai și te las. Îți promit.
L.am împins din fata mea.
-Fie! Ma mut din oraș pentru totdeauna iar voi toți faceți parte din trecut.
Am ieșit din cabana trântind usa după mine. Am fugit pe plaja. Încercam sa ma ascund,nu vream sa ma vadă nimeni in acea ipostaza,și nici sa dau explicații.
Stateam și ma uitam la mare,uneori in gol,fără sa gandesc. Doar stateam de parca timpul s.a oprit in loc iar eu eram singura,fericita intr.o lume doar a mea. Ma iubeam doar pe mine și marea. Pământul făcea parte din mine,la fel și valurile și briza marii. Ma simteam de parca m.as fi uitat la un film la care trebuie sa te uiți de nenumărate ori pentru al înțelege. Eu eram singurul personaj. Personajul bun,și rau,cel principal și secundar. Eu eram cea care îmi făceam rau cu propia mâna?
M.am ridicat și mi.am dat sandalele jos. Am intrat in apa pana când imi uda tot mai tare rochia,aceasta devenind usor transparentă. Doar ma bucurăm de valurile lente ale apei,încercând sa ma desprind de realitate. Totul e atat de greu.
Aud ca cineva e in spatele meu,venind tot mai aproape de mine.
-E rece apa.
-Perfect. Se potrivește cu ce e acum in sufletul meu.
Era Bogdan. Spre surprinderea mea,nu era supărat pentru cuvintele spune la nervi. Apa ne ajungea pana la mijloc. Dintr.o data i.am simțit mâinile calde pe umerii mei,coborând tot mai jos..pana la talie,apoi din nou urcând. Se juca cu rochia mea uda,care îmi era lipita de corp. Ce încerca sa facă? Iar eu,de ce nu ma puteam opune? Mi.a dat parul dupa ureche și mi.a șoptit:..