Jocurile dragostei

Planul lui Alex?

-In regula,mergi afara și spune.le tuturor ca rămâi.
   -Serios? Va multumesc domnule director,nu o sa va para rău.
  Am plecat repede afara și am strigat așa de tare încât sa audă toată lumea "nu mai pleeeeec" toti au strigat de bucurie și au venit la mine. Printre toti cei de acolo am reușit sa o vad și pe Ștefania care vorbea cu Ioana. Mi.am făcut loc in mulțime,și am mers la ele.
   -Ștefania,Ioana,ce faceți?
   Ștefania a stat câteva secunde cu privirea in jos. Mi.am dat seama ca plângea. Am pus mâna ușor pe ea,in semn ca vreau sa îmi zică ce a pățit.
   -Alis îmi pare așa rău..sunt o idioata. A izbucnit și mai tare in plâns. I.am spus sa se așeze jos și sa se oprească.
   -Ștefania,gata. Nu e nicio problema. Esti iertata.
   S.a uitat la mine cu ochii înlăcrimati și plini de vinovație.
    -Tot timpul te.am făcut sa te simți prost. Și nu doar pe tine,pe toti. Acum nimeni nu mai vrea sa îmi fie prieten.
    Am luat.o in brațe și am încercat sa o liniștesc.
    -Ștefania,nu e doar asta,nu? Ți s.a întâmplat ceva? Mie poți sa îmi spui,te ascult.
    -Nu..e doar asta. A continuat sa plângă și sa stea cu capul pe umărul meu. Stiu ca niciodată nu m.a suportat și ca din cauza ei era sa fiu data afara,dar trebuia sa ii fiu alături. Nu îmi plăcea sa ma răzbun pe oameni. Am stat așa timp de 5-10 minute,pana când a venit directorul,tatăl ei.
    -Ștefania ce cauți aici jos? Și de ce naiba plângi? Ridica te imediat și Treci la mine in birou. Când s.a ridicat,mi.a întins mâna și a încercat sa îmi spună ceva,dar nu a reușit din cauza lacrimilor.
   După încă câteva minute de stat singura,am fugit pe plaja sa îl caut pe Alex. Stătea la malul apei,uitându-se in gol.
    -Aleeex,rămân!
   Cand a auzit,a fugit spre mine și m.a luat in brațe. Îmi venea sa ii spun ca îl iubesc din toată inima,dar nu puteam. Am stat in brațele lui ,lipiți unul de celălalt timp de câteva minute,care mie mi s.au părut secunde. Ii simțeam bataile inimii,care îmi dădeau un fior rece dar in același timp placut. Intr-un final m.am desprins de el l.am privit in ochi și mi.ai dat seama cum e sa iubești. M.am întors către apa și m-am dus mai aproape de mal. A venit in spatele meu,m-a prins ușor de talie și și.a lasat capul pe umărul meu. Se legăna ușor,odată cu mine,Parca pe melodia valurilor. Totul era perfect. Mi.am pus mâinile pe mainile sale care încă ma cuprindeau cu căldură. Niciodată nu am știut cum se simte iubirea adevarata,cum este sa vrei sa fi tot timpul lângă o persoana,sa te gândești la ea și sa îți apăra zâmbetul pe buze,sa îți sara inima din piept când ii auzi numele iar când îl vezi sa aștepți sa ii spui ca îl iubești. Devine parte din aerul pe care îl respiri. Dar asta sa fie marea dragoste? Fără sa îmi dau seama am oftat. Nu mai puteam tine in mine. Inima începea sa îmi bată încet de parca nici nu o mai aveam. In acel moment m.a întors ușor spre el. Eram foarte aproape unul de celălalt,puteam sa ma pierd cu el in săruturi,cum visam mergem. Ma uitam in ochii lui. Se abtinea sa nu plângă. Oare simțim la fel? E totul din cauza iubirii? Sau datorită iubirii? M-a prins de ambele mâini,și mi.a soptit încet printre lacrimile discrete pe care nu și le putea stăpânii prea bine..