Jocurile dragostei

Adam.

      După ce închid portiera mașinii,îmi trag bagajul lângă mine si înaintez pe peluza din fata casei lui Betty. Când usa se deschide,sunt întâmpinată cu cel mai frumos zâmbet pe care l-am văzut vreodată venind din partea ei. Eram atat de fericita sa o vad in felul acesta,încât am sărit in brațele ei și i-am spus cât de mult sa bucur sa fim împreuna de acum încolo.

     Ma primește in casa,după care îmi prezintă fiecare încăpere urmată de o scruta povestire despre liceul la care urma sa merg,și despre prietenii ei. Când am ajuns la ultima camera de la etaj s-a oprit din a povesti,a deschis usa larg și a întins mana in fata:
       -Și in sfârșit,aceasta o sa fie camera ta. Sper sa îți placa..spune cu o ușoară abatere-este camera Larei.
       -Camera Larei? Sar cu tonul puțin ridicat. Nu era tocmai pe placul meu sa dorm in camera fostei mele prietene.
        -Dacă nu îți convine,stau eu aici.
        -Nu -o trag din usa și intru in camera-e perfect aici.
    
    Privirea ei blândă și zâmbetul larg ii revin pe fata. Întâmpinarea aceasta ma făcea sa ma simt mult mai comoda decât ma așteptam.

      Ce îmi trebuia mai mult? Eram in New York,unul dintre cele mai frumoase orașe,cu una dintre cele mai minunate persoane. Singurul gând cu care mai trebuia sa lupt,era Alex.
     
      -Tu trebuie sa te apropi de Bogdan,și sa nu te mai gândești in felul acela la Alex Logan! -îmi spun in gând in timp ce analizez întreaga încăpere.

       Îmi atrage privirea o poza cu Lara împreuna cu un baiat care seamănă izbitor cu taximetristul de mai devreme. O iau in mana și ma uit atenta,încercând sa îi compar. Totuși,era imposibil sa fie el,probabil am rămas cu imaginea lui in minte din cauza șocului de mai devreme.

     O așez lângă celelalte poze și ma întorc către Betty încercând sa îmi readuc energia in corp.
       -Te las sa te faci comoda,eu ma duc sa pregastesc cina. Vreau sa faci cunoștința cu cineva important in seara aceasta.
        -Vrei sa te ajut cu cina? Intervin in timp ce încep sa îmi despachetez bagajul.
        -Stai liniștita,in seara asta o sa fiu eu bucătăreasa.
.
.
.
       Au trecut mai bine de doua ore. In timp ce eu și Betty fugim dintr-un loc in altul asigurându-ne ca este totul perfect,se aude un ciocănit puternic in usa.
        -Trebuie sa fie el.
        -El..? Spun puțin confuza in timp ce o urmăresc pana la usa. Își aranjează rochia,iar înainte de a deschide se uita scurt la mine.
          -Bogdan vine? Întreabă înainte sa pună mana pe clanța.
          -Nu l-am chemat -ii răspund cu aceasi nesiguranța in voce.
    
    Același ciocănit insistent se aude din nou in usa. De data aceasta Betty apasă pe clanța cu zâmbetul de buze,și deschide usa. Iasă in prag și sare in brațele musafirului,pe care eu încă nu am reușit sa îl vad.
      -Cât ma bucur sa te vad! Ii spune celui de afara,după care îl trage după ea in casa.
      Când îmi ridic privirea din podea și mi-o ațintesc asupra invitatului,rămân intr-o stare cumplita de șoc. Nu îmi vine sa cred cine este,și se pare ca nici lui nu ii este mai usor sa înțeleagă cazul. Se uita cu ochii mari la mine de parca nu este nimic in neregula,după care îmi întinde mana:
        -Eu sunt Adam.
      Rămân înțepenită cu gura căscată,fără sa conștientizez ca același baiat care intenționa sa îmi facă rau mai devreme,este acum in fata mea. Betty se îndepărtează pentru a ne putea vedea pe amandoi,și ne arunca o privire plină de confuzie. Îmi dau seama imediat ca Adam vrea sa țină ascuns ce tocmai s-a întâmplat. Ii întind și eu la rândul meu mana,gândindu-mă ca doar i-as face rau lui Betty dacă ii spun despre incidentul dintre mine și Adam.
       -Eu, Aliss.
       -Încântat,Aliss! După aceste cuvinte,îmi ia mana și o săruta in timp ce își ridica privirea către mine. Betty cu aceasi confuzie se uita la noi. Îmi trag repede mana,și îmi dau parul după ureche încercând sa ascund șocul pe care prietenul ei tocmai mi l-a făcut.
      -Este gata cina,Betty?
     Își pune mainile in solduri și spune pe un toc aspru,dat totuși destul de încet:
       -De ce va comportați asa?
     Înainte sa spun ceva,intervine Adam in timp ce trece in spatele ei și își încolăcește brațele in jurul taliei sale.
        -Doar sunt suprins ca ai primit o straina in casa ta. Nu mi-ai spus niciodată de ea,iar noi ne spunem totul. Nu?
        -Nu e o straina,e o persona care m-a ajutat enorm de mult,e cea mai buna prietena a mea.
        Își lasa capul pe umărul ei,in timp ce privirea ii pică asupra mea,mai exact unde nu ar trebui. 
         -Am înțeles.
         -Eu o sa merg sa vad de cina-sar ca arsa când devin intimidata de privirea enervanta a lui Adam.
          -Verific eu,doar sunt bucătăreasă,nu? Îmi Răspunde Betty in timp ce se îndepărtează de noi.
           -Ar trebui sa va acomodati unul cu altul,o sa petrecem mult timp împreuna- striga înainte sa închidă usa bucătăriei după ea.

      O uram pentru situația in care tocmai m-a pus,dar se pare ca Adam nu avea nimic împotriva. Privirea lui încă era ațintită mai jos decât fata mea,ceea ce ma făcea sa devin și mai nervoasa. Când se apropie de mine,din cauza stării pe care o aveam,fără sa îmi mai controlez intențiile,il lovesc puternic,dezechilibrandu-se.
   
      Își lasa privirea in pământ,nervii evidențiindu-se pe mușchii încordați ai mâinii. Cand isi întoarce fata către mine,observ aceasi privire ca mai devreme când avea cele mai rele intenții. Ma indepartez de el,fără prea mult curaj. Se avanta in fata mea,și cu ambele mâini imi prinde rochia și ma trage brusc către el.
         -O sa ai o viata interesantă aici. Spune schițând un zâmbet forțat. După aceasta cuvinte îmi lasa rochia din mainile sale,și se aseaza pe canapeaua din sufragerie.

     Nu ii intelegeam comportamentul neregulat. Parca doua persoane complet diferite se aflat intr-un singur corp.

          -Ce e in neregula cu tine? Strig in timp ce ma apropi de el.
          Din nou,ca mai devreme,la auzul cuvintelor mele,își duce mainile in cap și își reproșează ca greșește.
           -O doamne,Alis. Iartă-mă,dar trebuie sa ma crezi,nu stiu ce fac!
     Explicația asta doar ma încurca mai mult. Era ceva ineregula cu el,și trebuia sa aflu înainte sa fie prea târziu.

       In timpul cinei o liniște profunda se lasa peste noi,fara ca nici măcar Betty sa nu mai spuna nimic. Probabil i se părea putin suspect comportamentul nostru.
       
        Toată pofta de mâncare mi-a pierit. Stateam la masa și ma jucam cu tacâmul in mâncare,care probabil era incredibila,pe cât a laudat-o Betty. Intr-un final liniștea este întreruptă când Adam își drege glasul.
       -Eu o sa plec,trebuie sa ajung undeva.
       -Deja? Mai stai! Spune Betty cu o față rugătoare in timp ce se apropie de el și îl ia in brațe. Acesta ii evita îmbrățisarea.
        -Ne vedem maine când îmi termin tura.
    Se ridica de la masa,ii săruta apăsat fruntea lui Betty și își ia sacoul după care trece in fata mea,intenționând sa își ia la revedere.
         -Mi-a făcut plăcere,pa Adam. Încă stau pe scaun fără sa arat vreun gest de respect fata de el.
          -Și mie Alis,pe maine.
          -Sa speram ca nu,șoptesc încât sa audă doar el.
     Ne face scurt cu mana,după care iasă închizând usa după el.
           -Nu e perfect? Ma întreabă Betty prijinindu-si fata de palme.
            Fără sa ii răspund la întrebare,incerc sa găsesc răspunsuri la toate întrebările care deveneau tot mai complicate.
   Cu privirea ațintită încă la masa,spun cu o voce usor agitata către Betty
           -Crezi ca Alex a spus adevarul despre Lara?
     Se ridica brusc de la masa,sprijinindu-se cu mâinele de ea.
           -Nu pot sa cred..