Jocurile dragostei

Tom.

Pentru prima data,in ultimii 2 ani,ma trezesc fericita ca este o noua zi, o noua oportunitate. Tot timpul acesta a fost un joc dur cu sentimentele, nu reușeam sa găsesc bucuria in nimic, in nicio persoana. Toți parca erau împotriva mea, cel puțin asa era in gândul meu,poate nu și in realitate. A trebuit sa îndur multe din cauza unui eveniment tragic din viata mea. Divorțul părinților mei. Nu ma puteam împăca cu gândul ca trebuie sa aleg una dintre cele doua persoane pe care le iubesc cel mai mult. Am ales sa rămân cu mama,dar mi-a luat 2 ani sa ii spun "tata" înlocuitorului celui pe care îl iubesc, și nu mi-am putut ierta ca l-am abandonat pe tata.
Astăzi simteam ca totul se va schimba. Aveam nevoie de aceasta schimbare. Trebuia sa ma regăsesc pe mine.
-Draga mea, a venit cineva sa te vada. Se aude vocea mamei prin usa întredeschisa.
Adormita,și încă învelită in plapuma groasa, încerc sa evit lumina puternica venită pe geamul camerei mele.
-Cine? Răspund încercând sa o spun și cu voce tare. Eram amețită datorită serii trecute.
-Un coleg de-al tau.
Ma ridic cu greu din pat,cu o durere puternica de cap, îmi iau un halat pe mine și ma indrept spre usa abia ținându-mă pe picioare. Părea un sport extrem.
-Cine naiba a venit la ora asta?
-Un tip..face o pauza la ceea ce spune și ma privește din cap pana in picioare, spunea ca are ceva important sa îți povestească. Te așteaptă jos.
Ma sprijin de perete când imi pierd puțin echilibrul, după care îmi duc ambele mâini la cap încercând sa scap de amețeala.
-Ce s-a întâmplat aseară, Alissia?
    Evit întrebarea și ma indrept spre scări.
    -Alissia!
    Ma întorc brusc spre ea și cu un ton aspru ii răspund:
     -Nimic,mama,absolut nimic. A fost doar o seara proasta.
     -De ce? Spune apropiindu-se de mine.
     -Pentru ca am petrecut-o cu persoana greșita,atâta tot.
In cele din urma,cobor uitând ca cineva ma așteaptă. Ma opresc socata in fata scărilor când vad cine este.
-Tom? Ce naiba cauți in casa mea?
Se repezeste către mine și ma prinde de mana.
-Shh,vorbește mai încet.
Ma uit in spate sa ma asigur ca mama nu este prin apropiere,după care ma întorc către Tom.
-Cum îndrăznești sa vi la mine in casa după ce mi-ai făcut? Spun in șoaptă.
-Nu stiu ce ți-a spus Alex,dar trebuie sa știi adevarul.
Ma prinde de încheietura mâinii și ma trage afara. Închide usa după el, se asigura ca nu e nimeni in jurul nostru Și continua.
-Adevarul e ca, ai început sa te dai la mine, iar colegii de la baschet au văzut asta și au pus un pariu ca nu am curaj sa ma culc cu tine.
Mi-am tras mana cu putere din strâmtoarea mâinii lui, iar in următoarea secunda l-au lovit cu putere fara sa mai gandesc. Nu îmi părea rau, din potriva, ma gandeam cum pot sa îl lovesc mai tare. Când in sfârșit am încercat sa spun ceva,m-a intrerupt punându-și mana pe buzele mele.
-Înainte sa spui ceva,nu,nu am acceptat pariul.
     Începeam sa fiu tot mai confuza. De aceasta data nu aveam ce sa mai spun.
         -Dar Alex Logan a acceptat provocarea.
Ma opresc in fata lui și îl privesc fix. Era o minciuna,trebuia sa fie o minciuna. Alex s-a comportat prea frumos cu mine doar pentru un teatru ieftin. Inima începea s-o ia razna, iar emoțiile sa fie tot mai vizibile. Nu puteam face legătura între tot ce s-a întâmplat, dar inima urla ca este doar o minciuna și nu trebuie sa îl cred.
-Spune-mi ce naiba s-a întâmplat aseară. Spun cu nervii la ultimul nivel.
Trage adânc aer in piept,punându-și mana pe umărul meu.
-Îmi pare rau ca trebuie sa îți dau eu vestea,dar Alex este cel care s-a culcat cu tine ieri seara.
-Poftim?? Imagina începea sa devină încețoșată,iar eu sa îmi pierd din nou orice speranța. Mi-am scos cu repezeala telefonul și încercam printre lacrimi și ceata din fata ochilor, sa găsesc numărul lui Alex. Nu puteam vedea nimic din cauza nervilor, și mi-am aruncat telefonul fără sa îmi pese cât de puțin de el.
Fără nici o reacție, Tom rămâne mut in continuare și nu intervine cu nimic, de parca comportamentul meu era normal. Asta îmi dadea și mai mulți nervi. Intr-un final pleacă spre masina sa neagra,parcata in fata casei.
-Tom,stai. Strig in cele din urma,înainte sa între in masina, de ce ai venit acum sa imi spui asta?
-O sa afli singura. Vream doar sa te atenționez,sa ai grija cu cine îți petreci vara,pentru ca aceasta vara îți va schimba viata radical.
-La ce te referi? Îl întrebat încercând sa ma calmez.
Tom intra in masina ingnorand întrebarea mea. Fără sa stau pe gânduri ma repezesc și ii deschid usa.
-De unde naiba știi atâtea despre viata mea?
-Nu vreau sa stric surpriza pe care noul tau prieten ți-a pregătit-o de 2 ani. Sau, sa zic secretul pe care îl tine ascuns de tine de 2 ani?
Închide usa mașinii și lasa geamul in jos, pornind motorul mașinii.
        -Unde pleci? Ai de gând sa ma lași fără raspunsuri? Nu înțeleg nimic,Tom!
-In primul rând,esti fata deșteaptă,o sa găsești singura răspunsurile la toate întrebările,doar ai răbdare. Și in al doilea rând,nu vreau sa fiu aici când totul va iesi la iveală. O sa ma mut in New York,pentru șanse noi,de o viata fără atâta drama poate. A devenit plictisitor acest oraș.
Fără sa mai apuc sa spun ceva,Închide geamul, își pune ochelarii de soare și pleacă cu viteza de pe loc. Nu îmi pot explica ce tocmai s-a întâmplat,dar Alex Logan era parte din viata mea iar eu nu mi-am dat seama de asta.
.
.
.
Au trecut doua ore,iar eu încă stau pe fotoliul din fata geamului,privind stropii de ploaie care aluneca pe geam, cu o mie de gânduri, și nici o explicație pentru ele. Cea mai mare preocupare a mea acum,era ce Tom tocmai mi-a spus. Cum e posibil ca acea persoana cu un zambet inocent așternut tot timpul pe fata, cu acei ochi blânzi, căprui sa îți fie cea mai mare problema? Trebuia sa port o lupta dura cu mine însumi si sa recunosc, niciodată nu m-am îndrăgostit, pana când ceva a aprins o mica flacăra in sufletul meu, mai exact, sclipirea ochilor in fata lunii, a lui Alex. Misterul sau îl făcea special, chiar și pentru mine, fata care niciodată nu s-a uitat la el in acel fel.
-E relaxant sa te uiți la ploaie, îți lipsește o carte. Se aude vocea Ioanei venind spre mine.
-Doamne,Ioana. M-ai speriat. Ce faci aici?
-Se putea mai bine, dar nu despre asta vreau sa vorbim. Spune-mi cum a fost cu Alex. Spune vesela și nerăbdătoare.
-Ce ar fi sa îmi spui tu? Eu sunt pe lângă cu toată povestea..
-Ai avut o noapte romantica cu cel mai tare tip iar tu nu îți amintești nimic? Esti nebuna?
Îmi era greu sa vorbesc despre asta, dar aveam nevoie de răspunsuri.
-Spune-mi. Ati intrat și in mare? Sau doar v-ati plimbat pe malul apei? Te-a sărutat?
Ma întorc spre ea surprinsă, și gesticulez din cap in semn ca nu, apoi oftez cu gândul ca merita sa afle puținul pe care mi-l amintesc eu.
-Eram pe nisip. Avea grija de mine, asta a fost partea ciudata. De ce ii păsa dacă îmi era bine sau nu?
-Se vede de la o posta ca te place, crede-ma. Am fost atenta la fiecare privire pe care ți-a oferit-o.
Nu ii răspund,in schimb ma ridic și ma învârt intr-un cerc. Nu știam ce trebuie sa fac, sa ii spun ce mi-a spus Tom,sau sa aflu povestea din punctul ei de vedere.
     -Te vad agitata, spune-mi ce gândești te rog. Spune venind către mine. Privirea ei blândă ma înmoaie cu totul.
      -Mai devreme.. încep sa spun cu nesiguranța in voce, a venit Tom la mine și mi-a spus câteva chestii pe care le tot analizez și..
       -Tom? Tom nu pe poate vedea in fata ochilor, ce tot spui? Îmi întrerupe brusc fraza.
       -Am fost beata aseară, Ioana, iar Alex a profitat la maxim. Asta mi-a spus. Ii răspund printr-o suflare.
    Se oprește in fata mea, iar un zâmbet prostesc apare pe fata ei.
       -Alex? Glumești? Nu ar face asa ceva.
       -Nu părea o gluma. Nu stiu ce sa cred.
  Ma așez la loc pe fotoliu urmărind din nou fiecare strop de ploaie. După ce m-am liniștit, i-am făcut Ioanei semn sa se așeze lângă mine.
        -Crezi in dragoste la prima vedere?
   Întrebarea mea a pus-o pe gânduri, lăsând-o fără cuvinte.
        -Te-ai îndrăgostit de Alex? Spune in cele din urma cu privirea in pământ.
        -Îndrăgostită nu, e imposibil, mi-am petrecut doar câteva ore cu el.
        -Atunci?
   Oftează puternic privirea ei in continuare fiind ațintită la podea.
        -Sunt doar placut surprinză de cealaltă fata a lui. Pana acum l-am văzut fiind doar arogant, cu intenții rele. Dar aseară, a fost diferit, și mi-a placut mult partea asta.
       -Aliss..
       -Parca sunt doua persoane in corpul lui. Dar niciuna dintre ele nu poate fi in stare sa profite de mine, presimt asta.
       O liniște chinuitoare s-a lăsat peste noi timp de câteva momente. 
       -De ce nu spui nimic?
       -Ma gandeam. Răspunde sec Ioana, fără sa ma privească.
   In cele din urma, se întoarce către mine și îmi zâmbește.
        -Maine plecam in tabara. Concentrează-te pe asta. E un subiect mai drăguț.
   Ii zâmbesc înapoi. Nu stiu ce gândește, dar sigur nu ceva in totalitate bine.