Sora dispărută.

88 38 6
                                    

-Tu..ma iubești?
Îmi evita întrebarea. A deschis dulapul,și a căutat printre haine. A scos o cutiuță mică in care erau niște pastile albe,rotunde și foarte mici. Și-a turnat in palma,fără sa ii pese cât pune. Nu îmi dădeam seama daca își lua o supradoza,sau era ceva normal. Ceva ma oprea sa nu reactionez in niciun fel. Doar stateam și ma uitam la el in timp ce lua medicamentele cu o băutura de culoare albastra dintr-o sticla de plastic,fără sa imi dau seama ca se poate pune in pericol. A închis cutia și a aruncat-o in dulap. Și-a tras un scaun de sub masa din colțul camerei,și s-a pus jos sprijinindu-și fata de palme. Părea foarte tensionat,iar eu doar stăteam acolo fără sa intervin. Eram speriata. La fel și el.
-Nu spune nimănui ce ai văzut. Doar iesi și lasa-ma singur.
-Ce erau alea? Spun peste cuvintele lui.
-Îmi faci rau,iesi te rog. Ne vedem pe plaja.
Era atat de schimbat,din băiatul pe care l-am cunoscut in prima zi,sau poate asta era adevarata lui fata,iar eu nu îl cunosc cum trebuie.

I-am urmărit fiecare mișcare,pana când a intrat in baie și a incuiat usa. Am profitat de moment și am cautat in dulap după acele pastile. Era doar o cutie simpla alba,fără nimic scris pe ea. M-am îndreptat spre baie cu intentia de a-i cere o explicație pentru tot,dar având in vedere starea lui,am hotărât ca e mai bine sa vorbim ziua următoare.

Toate lucrurile au luat o întorsătura ciudata, incepând cu cazul lui Alex și a fetei misterioase,iar acum Bogdan. Nu știam la ce sa ma mai gandesc,asa ca am plecat spre petrece,pentru a profita de ultimele zile in tabăra fără sa ma mai gandesc la probleme celorlalți.
.
.
.
Toți din tabăra erau strânși la petrecere. Totul era foarte frumos ornamentat. Câteva mese rotunde înconjurau un ring de dans făcut din lemn. Eram in mijlocul plajei,aproape de apa. In capătul ringurului erau aranjate băuturile și gustările. In capătul opus era o scena injusta unde DJ.ul mixa toate genurile muzicale. Am plecat sa o caut pe Ioana,dar era prea aglomerat,iar jocurile de lumini de pe scena ma încurcau și mai mult. Am reușit sa ajung pana la masa de băuturi,de unde mi-am luat un milkshake. Nu ma mai atingeam de băutura, și detestam fetele care exagerau cu asta, din ziua in care am fost și eu o victima a băuturii. Mi-am luat sucul și m.am așezat la o masa liberă. O mare parte din oameni se distrau si se bucurau de muzica buna,unii doar stăteau lângă masa cu băuturile in mana,iar cuplurile se evidențiau intr-un mod prea exagerat pentru public. In timp ce toți petreceau,eu stateam și analizam pastilele lui Bogdan. Nu am mai văzut asa ceva,eu care am fost legată de medicamente,având o prietena foarte bolnava a cărei infecție nu a fost stabilită niciodată concret.

-Hei,e liber? A spus o fata îndreptându.se spre masa la care eram doar eu.
-Hei,da. Poți sa te așezi.
S.a asezat la masa,și.a scos telefonul și a început sa trimită mesaje. Era o fata blonda,nu prea înaltă cu o voce subțire. Mi se părea cunoscuta. Fără sa îmi dau seama o analizam intr.un mod enervat din perspectiva ei.
-Te ajut cu ceva..? A spus fără a-și lua ochii din telefon.
-Eu sunt Alissia Rosen. Tu?
-Eu Betty Wilson.
-Nu cred ca te-am mai văzut pe aici. Esti noua in tabăra?
-Nu sunt aici pentru tabăra.
-Faci parte din organizatorii petrecerii?
Era foarte concentrata la telefon. Printre mesaje,încerca sa imi răspundă la întrebările consecutive pe care i le adresam,din lipsa Conversației.
-Nu,sunt aici pentru problemele mult mai grave.
Analizam in continuare pastilele.
-Am avut și eu o prietena cu acelasi nume,Wilson..
Doar asta îmi mai lipsea in seara asta,ca sa fiu și mai trista. Amintirea fostei mele prietene Lara Wilson. Prefer sa spun fosta,in loc sa sper in continuare.

In urma cu un an,eu împreuna cu prietenii mei printre care se afla și Lara,ne-am gândit cum putem începe vara,altfel decât sa mergem la cel mai mare concert care se organiza in țară. Totul a fost perfect la concert,eram foarte uniți și mergeam peste tot împreuna,nici o distracție nu ne scăpa,dar totul s-a terminat când ne întorceam de la concert. Ne aflam toți intr-o mașina,condusă de cel mai mare din gasca,și anume Filipe. Eu eram in locul din fata,iar din cauza oboselii de la peste 24 de ore nedormite,nu ii puteam tine companie. Era o liniște apăsătoare in mașina,prea apăsătoare ca sa nu fie tulburata de ceva. De data asceasta Filipe a fost cel care a rupt liniștea,in cel mai dureros mod. Toți ne-am trezit la cuvintele lui disperate spuse pe un ton înalt: ,,imi pare rau prieteni!" Iar in acel timp toate luminile străzii s-au transformat in bezna completa. Nu mai simteam ca trăiesc. Inima mi s-a oprit. Am făcut accident,atat de grav încât au fost declarate trei persoane decedate,iar una dispărută. Aceea era chiar Lara. Dupa luni întregi de Căutare,poliția a declarat-o dispărută. Nimeni nu a mai văzut-o de atunci. Din acea zi viata mea a început sa se schimbe in rau,sa capăt o alta personalitate,sa ma transform radical.
.
.
.

-Ce surpriza,spuse pe un ton ironic Betty-același nume.
-Mda.
Îmi întorc privirea către ring. Nimic schimbat. Toți dansau in continuare pe fiecare melodie pusă de DJ.
Betty isi Închide telefonul și il pune pe masa uitându-se la mine.
-Wilson și mai cum o cheamă pe prietena ta?
-Lara,Lara Wilson.
Se uita profund in ochii mei. Începea sa transpire și sa se panicheze. Era evident ca ceva grav a patit. Dorea sa imi spuna ceva dar nu reușea, am plecat repede dupa un pahar de apa și am chemat asistenta taberei. Încerca sa o liniștească dar totul era in zadar. După ce i-a dat un calmant mai puternic,începea sa se liniștească,dar fata ramandu-i încă foarte palida. M-a luat de mana,și-a strans puterile și mi-a spus:
-Trebuie sa ma ajuți,Lara Wilson este sora mea!!

Jocurile dragosteiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum