Jocurile dragostei

Alex.

        Este ultima zi pe care o s-o petrecem in tabăra. Ma trezesc înaintea colegilor mei de camera și îmi fac in graba bagajul după care merg pe plaja pentru a-mi face ordine in gânduri înainte de a pleca. O vad pe Betty,care sta la marginea apei pe un șezlong uitându-se la fiecare val in parte care se spărgeau in pietrele mari de pe mal. Nu eram in stare sa o consolez,din moment ce și eu eram la fel de dezamagita de tot ce se întâmpla. Eram totuși multumita ca am rezolvat treaba cu poliția și cu Alex,chiar dacă i-am mințit pentru a-l salva pe el,dar nu imi doream sa plec din oraș cu gândul ca nu ne mai vorbim.

       Pana la urma,am ales sa ma apropii de Betty.
      -Ador sa ascult valurile și sa ma bucur de caldura,din păcate,singurele lucruri frumoase rămase in sufletul meu-spuse Betty înainte sa scot eu vreun cuvânt.

Dacă cineva ar fi văzut-o in momentul de fata,ar fi zis ca se bucura cu adevarat de momentele acestea,dar eu știam ca in adâncul sentimentelor ei predomina doar Tristețea. Ma prefăceam ca nu am auzit ce tocmai a spus,iar in schimb am început alt subiect.

       I-am spus ca urmează ca eu și familia mea sa ne mutam in New York și am invitat-o la mine acasa,pentru a petrece mai mult timp împreuna. Era o perioada grea pentru amândouă,dar nu una imposibila. Inevitabil vin timpuri mai bune după orice lucru îngrozitor din viata. Am stat și am ras împreuna pana când toți s-au trezit și au început sa își pregătească bagajele pentru plecare. Pentru un timp chiar am uitat de probleme și m-am bucurat ca am descoperit o persoana specială și un sprijin atat de bun in Betty,iar asta îmi dadea un optimist enorm deoarece și ea locuia in New York,si urma sa mergem la același liceu. O coincidenta care in sfârșit e de bine.

       Toți suntem strânși in fata autobuzului,fiecare luându-și la revedere de la noile cunoștințe din aceasta tabăra cu care nu aveau sa se mai vadă. Eu încă ma gandesc cum sa îmi anunț prietenii de plecarea mea,tot timpul ajungând sa aman vestea. La fel și acum.
       -Esti liberă diseară? As vrea sa vorbim.. spune Bogdan îndreptându-se spre mine.
        -In regula..
     Eram foarte obosita,nu aveam niciun chef sa ascult cum Bogdan ma judeca pentru ce am făcut in favoarea lui Alex,dar trebuia sa accept.
      .
      .
      .
   După reîntâlnirea mult așteptata cu părinții mei,primul lucrul pe care l-am făcut a fost sa ma culc. Îmi era mult prea somn pentru a vorbi cu ei despre mutarea in New York. Am adormit instantaneu.
     După câteva ore in care eu încă stateam leneșă cu ochii închiși in pat,aud usa deschizându-se încet,lumina de pe hol intrând discret in camera mea. Patul se lasa intr.o parte,iar cineva își face loc lângă mine. Din intuițiea mea ca era mama,mi-am dat seama ca ma încurc când o mana solida m-a prins de mijloc. Nu trebuia sa ma uit pentru a-mi da seama ca este nimeni altul decat Alex.

     Prin simpla lui prezenta ma treceau mii de sentimente. Il uram si il iubeam in aceasi timp. Continua sa ma dezamăgească dar totuși avea ceva ce ma atrăgea. S-a apropiat de mine si m-a strâns in brațe. Ii simteam respirația calda,și bătăile inimi care erau atat de încete. De ce inima nu era de partea mea,de ce ma lasa sa pășesc încontinuu spre iubirea pe care nu o aveam predestinata? Îmi trebuiau dezamăgiri pentru a învață ce e corect.

      Stateam cu ochii deschiși privind in întuneric.
       Și-a tras mana de pe talia mea și a început sa se joace cu parul meu lung care se întindea pe toată perna. M-am întors spre el și am rămas in continuare apropiați. Ochii de un verde închis ii sclipeau atat de minunat. Ma vedeam atat de frumoasa in ei,vedeam persoana de care aveam nevoie,dar in același timp îmi distrugea fiecare gând. Nu îmi puteam controla inima,in schimb puteam sa o mint. Era greșit sa ii mai dau speranțe,atat lui cât și mie.
      -Alex de ce îngreunezi lucrurile? Buzele i se curbează formând un zâmbet copilăresc și inocent.
      -Lasa-ma sa te iubesc. Îmi ascundeam bucuria pe care mi-o făcea. Îmi era dor sa îmi petrec timp cu el și sa ii aud simplele cuvinte,care spuse in felul sau,păreau citate desprinse din cărți de dragoste. Inocenta cu care ma privea,era tot ce îmi doream,și singurul lucru la care trebuia sa renunț odată cu plecarea mea.
      -Alex e un moment foarte greu pentru mine,nici măcar eu nu mai stiu ce vreau.
   Mi-a ignorat cuvintele ridicându-se din pat. Îmi analiza întreaga camera cu aceasi privire misterioasa și totuși atat de atrăgătoare. A luat fiecare rama care îmi decora mobilierul in mana,uitându-se la toate detaliile. Ma uitam la el și îmi imaginam cum ar fi ca in fiecare dimineața sa am aceasi imagine in fata.

      M-am ridicat și eu din pat și am luat pe mine o pătura,pentru a nu ma expunere in fata lui doar in tricoul care nu era îndeajuns de lung. Când a ajuns la una dintre pozele cele mai dragi mie, in care eram eu,Lara și restul prietenilor de la concert a devenit foarte ciudat. Linia care i s-a format pe frunte l-a dat de gol ca poza aceea îl punea intr-o ipostaza incomoda,ceea ce îmi dadea ceva de bănuit. S-a uitat la mine,iar când a încercat sa spuna ceva l-am intrerupt luând poza din mainile lui. Mi-am pus degetul pe poza,și m-am asigurat ca se uita.
      -Ea este Lara Wilson,am oftat și mi.am mutat privirea la o alta poza cu ea-este fata pe care poliția a declarat-o acum câteva zile.. nu puteam spune acel cuvânt,dar nici nu a fost nevoie. A trecut in spatele meu și a spus cu o voce puțin tremurata.
       -Alis,trebuie sa afli ceva..și trebuie sa afli de la mine.. înainte de a continua fraza,a fost intrerupt de usa care se deschise brusc. Era mama. Aprinde lumina și ne arunca cea mai mirata privire posibila. Cel puțin lui Alex. Fără sa zică nimic,ii face semn sa iasă. Când vede ca nu reacționează in niciun fel își încrucișează mainele:
        -Alis ce caută băiatul asta in casa noastră?
        -E un prieten mama.
        -De ce îți pierzi timpul cu el,când ți-am spus clar ca in seara aceasta v-a veni familia Louis la noi,la cina.
    Familia Louis? De când părinții mei sunt prieteni cu părinții lui Bogdan? Mama a observat reacția mea disperata,la care probabil nu se aștepta. Nu îmi aminteam ca mama sa îmi fi dat vestea asta. Speram ca Alex sa nu fi băgat in seama comentariul mamei. Am încercat sa ma scot din aceasta situație,înaintând de una singura relația dintre mine și Alex.
         -Atunci rămâne și Alex la cina-ma răstesc la ea.
         -Alissia,băiatul asta pleacă acasa. Noi trebuie sa vorbim ceva important cu părinții lui Bogdan. Am auzit ca ati început sa va apropiați..
    Alex trece in fata mea și fără sa ezite,uitând ca și mama e acolo ma întreba:
          -Te vezi cu Bogdan Louis?
          -Nu,doamne..ce? Nu. Se simtea nesiguranța in vocea mea. După un schimb de priviri,își trece mana prin par,gest care ma făcea și mai tare atrasa,și spune:
          -O sa plec,dacă asa dorește mama ta.
       M-am repezit și am închis usa camerei înainte ca el sa iasă. Amandoi se uitau la mine așteptând sa zic ceva.
           -Mama..iubitul meu..-am continuat ezitand ce urma sa zic-va rămâne cu noi la cina,fie ca vrei sa nu.