Jocurile dragostei

Te iubesc.

M-a prins de ambele mâini,și mi.a soptit încet printre lacrimile discrete pe care nu și le putea stăpânii prea bine...
   -Te iubesc!
  Nu am spus nimic. Era prima data când ramaneam fără cuvinte in fata lui. Mi.au dat și mie lacrimile din cauza bucuriei pe care mi-o făcea prin simplul "te iubesc". M.am cuibărit in brațele sale primitoare. Vream ca aceasta clipa sa fie infinită. Îmi doream imposibilul,ceea ce nu îmi stătea in fire. Simteam cum acest baiat ma poate schimba din persoana pe care o detestam,iar asta îmi dădea încredere și curaj. Dar încă eram eu. Niciodată nu ma puteam bucura cum trebuie de un moment. Ma gandeam într-una ca după o fericire vine și o dezamagire. Care era dezamăgirea? In viața nu exista o singura iubire eterna,sunt etape,altfel cum sa înveți sa iubești,fără suferință?
Mi.am ridicat privirea. Alex se uita cu blândețe in ochii mei
-Tu..ma iubești?
M.am desprins din acea îmbrățișare,l.am luat de mâna și am început sa ne plimbam încet,de parca stăteam pe loc.
-E o întrebare atat de ușoară..cu un răspuns atat de greu!
-Ce vrei sa spui?
-Imaginează-ți doar,de exemplu poeziile și declarațiile de dragoste. Cate emoții îți dau,te umpli de iubire când le citește,nu e asa?
-Da,e un mod sincer de a-ți exprima iubirea. Dar ce legătura are?
-Asta e ideea,defapt nu au legătura. Acele cuvinte scrise îți fac o bucurie,dar o îmbrățișare din dragoste,îți oprește bătăile inimi.
-Esti minunata! Te iubesc atat de mult!
-Și eu te iubesc,Alex!
Mi.a prins fata între palmele sale,m.a apropiat de el și m-a sărutat pe frunte. A fost un moment magic. A fost unul dintre acele momente pe care nu le poți descrie prin cuvinte.
   L-am luat de mâna și l.am urmat. M.a dus pe marginea apei pana in capătul plajei. Nu știam ca exista acel loc acolo,dar se pare ca totul are si o parte ascunsa. Pe plaja,mai exact,la mal,era o stâncă destul de mare. Cei mai mulți acolo făceau skydiving. Tot timpul Îmi stătea in cap sa fac așa ceva. L.am lasat brusc de mâna și am strigat
   -Facem skydiving?
   -Nu prostuto,abia te ți pe picioare. A spus începând sa rada. Am trecut prin apa și ne.am Așezat undeva intre acea stâncă mare și una mai micuța. Nimeni nu ne vedea acolo. Era o ascunzătoare buna dacă asta intenționa Alex sa găsească. Ne.am Așezat pe nisipul ud,apa ajungând uneori pana la noi. M.am rezemat de stâncă și m.am uitat la mare,încercând sa ma gandesc câte secrete tine in ea.  Am închis ochii pentru un moment. Totul părea perfect. Oare cât va tine asta? Îmi era foarte frica de viitor.
    -Alex..,te-ai gândit vreodată ca viața e foarte rea? Când pare totul bine,defapt e răul care ne place?
    -E rea prezenta mea?
    -Da.
    -Și de ce nu pleci? Rezisti presiunii? A spus.o de parca ar fi făcut batjocura. Mi.am deschis un ochi și m.am uitat pe furiș la el. Se abtinea sa nu rada.
    -Da-mi drumul și voi pleca.
    -Te țin eu?
    -Da,și ma ți prea strâns.
    -Nu vezi ca nu îți fac nimic? Nici nu ma ating de tine.
    -Și inima ta? Ii poți spune sa o lase in pace pe a mea?
    -Hmm,am încercat dar nu ma asculta.
    Am început amândoi sa radem. Îmi Țineam ochii închiși in continuare.
    -Cum e viața.. am spus încet,apoi mi.am pierdut vocea continuând in gând. Îmi era frica sa vorbesc cu el,îmi era frica sa dau ochii cu el,puteam doar prin mesaje. Acum? Acum am devenit dependentă de prezenta lui. Acum îmi e frica sa nu îl pierd.
   M-am ridicat încet,fără sa ma audă,și am plecat înapoi spre plaja. Nu m.am uitat in urma,nu stiu dacă m.a urmat sau dacă a mai stat acolo. Vream sa scap din acea situație. Când iubești prea mult Riști sa pierzi cu o durere prea mare, mai ales,când îți știi viitorul și îl ți ascuns. Acesta era defectul meu,nu puteam sa ma bucur de prezent,ma gandeam că după orice bucurie vine un lucru îngrozitor,iar eu știam deja ce este. Am multe secrete,si îmi este frica ca nu sunt persoana pe care și-o dorește lângă el. Ca nu sunt perfecta. Ca nu exista "noi" in viitor.