Jocurile dragostei

Sentimenul e reciproc!

  Toată noaptea trecută am stat cu privirea la tavan si cu gândul la Alex.

Cel mai bine ar fi sa uit de el. Îmi era frica sa nu ma îndrăgostesc,apoi sa sufăr din ceva ce era doar in mintea mea. Îmi era greu sa ma îndrăgostesc,pana am ajuns in fata sa,și printr-un schimb de priviri mi-a dat lumea peste cap. Îmi venea in cap întrebarea lui "crezi in dragoste la prima vedere?". Nu credeam,dar la a doua privire m-am convins.
.
.
.
Pe parcursul zilei,Bogdan stătea doar cu mine. Am povestit,si ne.am cunoscut destul de bine,in timp ce Alex,stătea tot cu telefonul in mana. Poate vorbea cu Anna. Iar cand nu făcea asta,isi petrecea timpul cu una dintre fetele din cabana de langa noi. Eram geloasa,chiar dacă in realitate nu aveam motiv. Doar ce am făcut schimb de niște cuvinte aruncate la întâmplare,și deja îmi imaginam ca este al meu.

Cand s.a inserat,simțeam nevoia sa fiu putin singura asa ca m.am dus pe plaja,sa privesc apusul. Ma gandeam in continuu la Alex. Nu puteam sa mi-l scot din minte. Era prima data când asa ceva mi se întâmpla mie. Mi.au dat lacrimile dintr-un motiv pe care nu mi-l puteam explica,iar fara sa.mi dau seama,Bogdan stătea in spatele meu si ma privea. A venit langa mine fara sa scoată un cuvant,si s.a Așezat jos, facandu.mi semn sa ma așez si eu. M.am pus jos,iar cand am dat sa spun ceva,m.a oprit.
-Shht. Auzi asta?
-Ce sa aud? Spun nesigura pe mine.
-Valurile..e atât de relaxant. Uite,hai sa ne întindem pe spate. Uita-te la cer. Cate stele vezi?
-Multe..
-Sunt foarte multe,cate o stea pentru fiecare. Ea nu sta acolo pentru mult timp. La un moment dat va cădea,la fel cum vom ceda si noi. Avem putin timp de strălucit.
-Nu toti strălucim in viata,la uni le poti citi fericirea in ochi,altora le vezi tristețea pe obraji..Uni sunt multumiți,alti vinovați. De ce nu putem fi cu totii fericiți?
-Pentru ca nu vedem. Nu vedem de ce suntem înconjurați. Uneori fericirea este atat de aproape de noi,doar ca o îndepărtăm cu mana noastra. Noi înșine ne facem rau. Nu ceilalti. Fericirea nu este ineaparat persoana care face parte din tine,sau de care ai impresia ca ai nevoie. Nu trebuie sa te dezamăgești daca persoana de care esti atrasa nu simte același lucru. Nimeni nu poate decide pe cine sa placa,și mai presus de asta,e Dumnezeu care stie sa te ferească de persoanele de care tu nu ai nevoie in viața. Iar pe tine pe vad trista. Ce se întâmpla? Sunt un ascultător destul de bun,poți sa ai încredere in mine.
-Tu spui ca fericirea nu consta intr-o persoana,dar te înșeli. Toți avem nevoie de cineva care sa ne iubească. Chiar și tu.
-Eu am,și nu doar una. Am prietenii care îmi sunt tot tinpul aproape,familia..
-Asta e altceva..nu simți nevoia sa ii spui unei fete ca o iubești și sa știi ca ea e doar a ta?
-Nu totul se rezuma la fete. Cel puțin in cazul meu.
Nu îl Cunoșteam foarte bine pe Bogdan,dar oricine își putea da seama ca odată in trecut ceva l-a marcat afectiv. Era indiferent in fata sentimentelor. Era diferit. Era genul de om care spunea cuvinte de încurajare,într-un mod negativist. Nu îmi făcea bine sa aud descurajări.
M-am ridicat de pe nisip,m.am scuturat după care m.am întors către Bogdan:
-Multumesc mult! Si am plecat spre tabăra. Nu stiu ce a facut Bogdan,dar in acea seara nu l.am mai vazut.

    Am mers la focul de tabăra. Toti stăteau acolo,râdeau,povesteau si ziceau povesti. Stăteam pe un buștean pe marginea grupului zgomotos si ma uitam la foc. Nu eram atenta la ce se vorbea. M.am ridicat de pe buștean si m.am pus pe un balansoar înconjurat de pomi,unde nu ajungea fumul și am adormit fără sa observ când au plecat toți.  Dormeam de ceva timp,dar nimeni nu m-a anunțat ca pleacă.
Cand mi.am deschis ochii,am vazut ca începe sa se lumineze,si spre surprinderea mea,ca nu eram singura acolo. Stăteam in brate la Alex,acoperită cu o pătura. M.am ridicat cu atenție,dorind sa il acopăr si pe el,crezând ca doarme,dar cand am vrut sa o fac mi.a luat mana.
-Pe mine ma încălzești tu. Nu imi trebuie pătura.
Ma simțeam foarte bine in brațele lui,era un sentiment aparte,nu puteam sa il mai las. Apoi mi-am amintit iar de cuvintele urate pe care i le.am adresat și am incercat sa ii spun ca imi pare rau,cu ochii încă înlăcrimati.
-Alex,Imi pare sincer rau de cum m.am purtat. Dar pana când cineva nu va fi in totalitate sincer cu mine, sa îmi spune adevarul acela nenorocit din seara balului de vedere, nu îmi doresc sa ma atașez in niciun fel de tine,pentru ca ma târziu inevitabil as suferi. Pe tine te plac toate fetele,nu îmi doream sa devin una dintre acele fete la care printr-o privire aruncată la întâmplare sa pice la picioare tale ca prin magie.
      -Tu care crezi ca este adevarul?
     Ma ridic din brațele sale, și ma așez in fata lui.
       -Tom mi-a spus o alta varianta a serii aceleia. Și erai cam negativ in povestea sa..
   Nu părea stresat, ba din contra, încerca sa își ascundă zâmbetul.
       -Bine, acum îți spun eu varianta adevarata, nu varianta mea și nici a lui. Acum cativa ani, Tom a avut un accident destul de grav, cu mașinile de cursa. A fost foarte norocos ca a supraviețuit, dar s-a volit destul de grav la cap, motiv pentru care are o anumită boala care il face sa viseze cu ochii deschiși. Inventează lucruri și le susține, de aceea toți îl cred și nimeni nu insinuează ca ar fi din cauza unei boli de cap. Din acest motiv, in seara balului a avut mai multe intenții cu mai multe fete printre care erai și tu. Ai fost doar persoana nepotrivita la momentul nepotrivit, adică in cazul lui, a medicamentelor in combinație cu băutura.

    Vorbea cu multa caldura in voce. Nu îl recunoșteam,nu era acea persoana nesuferită pe care o vad toți din afara. In interior,poate prea adânc in interior,era o persoana buna.
 
   Acum totul avea o explicație. Comportamentul sau, chiar și atitudinea, erau din cauza bolii.

-Iar eu l-am crezut pe el, iartă-ma.. văzând ca ma feresc din a spune ceva,își întoarce capul sper mine și ma întreabă:
-Îți e frica..simt asta. De ce nu riscam totul și vedem dacă acesta e destinul?

          -Ce usor e sa spui cuvinte complicate..

M.a luat in brate si m.a strâns tare,după care a urmat un moment de liniște. Se auzeau doar valurile care se spărgeau la mal. Eram doar noi doi. Nu existau secrete,doar o posibila iubire. M-am ridicat și l.am luat și eu la rândul meu in brațe,după care am spus:
-Îmi e dor sa vad răsăritul pe plaja..
Fara sa scoată un cuvant,m.a luat in brate si m.a dus pe plaja.

1.Credeți ca Alex e cu adevărat îndrăgostit de Alis?
2.Pe cine credeți ca va alege Alis dintre Alex și Bogdan?