Cei patru fondatori ai Scolii Hogwarts

Capitolul 1.

  Intr-un orasel, din Anglia, numit York, se desfasura Festivalul Regal, unde, regi, regine, printi si printese se intalneau acolo si petreceau. Petrecerea tinea 3 zile si 3 nopti, zile in care regi si regine de la diferite colturi ale lumii faceau cunostinta si se imprieteneau, iar printii si printesele se indragosteau.
  York era un orasel destul de mic, format doar dintr-un castel, denumit de rege Howard, si multe case, care apartineau taranilor, care de care mai vechi, mai frumoase, mai noi si mai urate.
  Aceasta mica petrecere se tinea in castel. Acolo, regele Edmund si regina Isabela, isi intampinau invitatii. Cei doi aveau o fiica, pe nume...Helga. Helga avea 16 ani. Era o fata inalta, slaba, imbracata intr-o rochie de culoare galbena, lunga pana la pamant. Avea ochii caprui, scanteietori, buze subtiri si un par blond curgator si cret. Era invidiata de multe fete, pentru ca toti printii vroiau sa se insoare cu ea, dar Helga ii refuza. Avea un secret, care nu vroia sa il stie absolut nimeni.
  Statea in camera ei si isi aranja parul. Camera era ordonata; patul era facut cu grija, cartile erau puse in biblioteca, pe jos nu era nici un fir de praf, perdelele erau trase si legate elegant cu o ata din tesatura aurie, lasand lumina sa intre in incapere.
  Helga se ridica si isi puse cu grija peria, intr-un sertaras alb. Se dadu cu putina pudra si striga o slujnica: ,,Esmeralda?”. In data o fata frumoasa imbracata in haine murdare veni la printesa, privind in jos.
  - Printesa? spuse fata incet.
  - Esmeralda, te rog sa iti iei azi liber.
  - Nu se poate printesa.
  - De ce?
  - Pentru ca, eu nu am facut absolut nimic. Dumneavoastra ati facut curat in camera in locul meu. Eu nu am facut nimic.
  - Esmeralda, spuse Helga, luandu-i in maini capul. M-ai ajutat sa ma imbrac cu ce era mai frumos. De asemenea m-ai ajutat sa imi fac o coafura splendida. Ai facut destule. Si in plus...daca nu ti-as da liber azi...ce ai sa faci toata ziua, tinand cont ca eu, tata si mama vom fi la petrecere?
  - O sa fac curat in castel.
  - Esmeralda... meriti o pauza. Asa ca, lasa matura, du-te si imbraca-te si pleaca in oras. Ia-l ca pe un ordin.
  - Da, doamna. Multumesc! spuse Esmeralda zambind.
  - Poti sa pleci, spuse Helga, lasand-o pe fata sa se retraga in liniste.
  Helga se uita spre pat. Se apleca si scoase de sub pat o cutie veche, din lemn si prafuita. O deschise si zambi; in cutie era o bagheta de 24 cm, cateva scrisori, o carte si o cupa de aur, veche. Lua bagheta si se uita la ea. ,,Daca sunt singura care poate sa manuiasca o bagheta, pot face magie si fara ea.” isi spuse Helga.
  Se ridica in picioare si, concentrandu-se pe un bibelou, tinand carte deschisa, rosti:
  - Accio!
  Bibeloul veni in mana ei cu repeziciune.
  - Da! striga fata de bucurie. Inca o vraja creata care merge perfect.
  - Helga! striga o voce.
  Helga isi tranti obiectele in cutie si o arunca sub pat.
  - Helga?
  Era mama ei, care deschise usa.
  - Ce faci aici?
  - Ma aranjam! spuse fata panicata.
  - Te asteapta musafirii.
  - Bine. Vin imediat.
  Mama Helgăi inchise usa.
  - A fost aproape, spuse fata oftand.
  De cand parintii ei au aflat de la o batrana, ca prima si unica lor fiica va fi o vrajitoare, regii au indepartat toate lucrurile magice de langa Helga. De atunci, Helga face si creaza vraji pe ascuns.
  Helga deschise usa. Se uita pentru ultima data la camera si pleca. Se indrepta spre Sala de Petreceri. Mergea printr-un coridor lung, care era decorat cu tablouri cu personalitati istorice. Helga mergea grabita spre Sala de Petreceri.
  - Helga? spuse mama ei.
  - Am venit, mama.
  - Era si timpul, Helga. Toti musafirii o asteapta pe minunata fiica a regilor Edmund si Isabela, iar tu intarzi...
  - Imi pare rau, mama.
  Helga si mama ei pornira impreuna spre Sala de Petreceri. Acolo, regi, regine, printi si printese aplaudara la vederea Helgăi. La randu ei, Helga facea cu mana. Saluta si vorbi cu toata lumea. Helga se aseza pe tronul de langa cele ale parintilor ei si privi la invitatii la care dansau. Isi dorea sa aiba si ea pe cineva...un suflet pereche. Multi printi din toate partile lumii veneau sa ii ceara mana, dar...Helga ii refuza pe toti. Isi dorea pe cineva care sa fie la fel ca ea. Sa fie si el un vrajitor, exact ca ea. Dar, poate nu exista. Daca era singura vrajitoare tanara din lume? Un fior o cuprinse.
  - Helga? spuse mama ei. Ce s-a intamplat de esti asa posomorata? Ar trebui sa te distrezi, tinand cont ca este o data la 100 de ani. Incearca si distreaza-te.
   Isabela pleca. Helga se uita la mama ei, pana disparu in multime, dansand cu Edmund. Helga se uita la parintii ei. Zambi. In fata ei aparu un barbat cu parul blond, cu ochii caprui, avand o sabie in teaca.
  - Printesa.
  Helga isi ridica privirea. Rosi.
  - Cu cine am placerea de a face cunostinta? spuse Helga ridicandu-se.
  - Cu Godric Gryffindor din Pestera lui Godric.
  Helga zambi.
  - Imi acorzi un dans? spuse Godric zambind fugar.
  - Bineinteles, spuse Helga.
  Godric ii saruta mana printesei si, amandoi pleaca sa danseze. Godric isi intinde mana gratios si o ia de mijloc pe Helga. Amandoi incep sa danseze uitandu-se mereu unul la altul. Pentru prima data Helga zambi; avea un zambet perfect, care il facu pe Godric sa zambeasca si el la randul lui. Helga se simtea ciudat; un sentiment o cuprinse. Godric se apropie de ea, fiind gata sa o sarute.
  - Nu pot sa o fac! spuse Helga, parasind Sala de Petreceri.
   Lacrimile ii scaldau fata catifelata. Iesi in curte si se aseza pe o banca. Nu putea sa se indragosteasca de unul care nu era vrajitor. Daca ii facea rau?
  - Helga! striga Godric.
  - Pleaca de aici! spuse Helga. Te rog!
  Helga se ridica de pe banca si incepu sa alerge.
  - Helga, stai!
  Godric o prinse din urma pe Helga. O cuprinse in brate, strangand-o la piept.
  - Helga, linisteste-te! spuse Godric.
  - Pleaca de langa mine! Iti voi face rau daca te mai apropi de mine.
  - De ce mi-ai face rau?
  - Pentru ca sunt o vrajitoare.
  Godric ramase uimit. Se uita la Helga si o lua in brate.
  - De ce nu fugi?
  - Pentru ca...si eu sunt un vrajitor.
  Helga ramase uimita. In sfarsit, gasise pe cineva care era exact ca ea.
  - Cum asa? intreba Helga uimita.
  - M-am nascut vrajitor. Parintii mei sunt si ei vrajitori. Deci...sunt sange-pur.
  - O batranica le-a prezis parintilor mei ca voi fi o vrajitoare. De aceea, i-am refuzat pe toti printii. Imi era frica sa nu ma indragostesc si sa ii fac rau acelui print.
  - Si eu am fost la fel. Pana te-am intalnit pe tine.
  Helga rosi. In sfarsit simtea acel sentiment de dragoste adevarata. Godric se apropie de ea, incat ii putea vedea lacrimile care ii stateau pe genele ei lungi si subtiri.