Cei patru fondatori ai Scolii Hogwarts

Capitolul 10.

  Helga se dezlipi de pieptul lui Edmund. Se uita la el plangand, dupa care o privi pe mama ei. Se ineca in sughituri. Edmund o lua de mana si o ridica. Se uita la ea cu ochii in lacrimi si suspina. Se indrepta spre un birou vechi din lemn si deschise un sertar; scoase o carte din piele neagra, legata cu o ata subtire din piele. Se uita la carte, dupa care la Helga.
  - Helga, fata mea. As vrea sa iti dau ceva. Mama ta a vrut sa ti-l dau.
  Helga lua cartea si citi titlul: ,,Dorintele Isabelei Megan ”.
  - Intotdeauna umbla cu acel jurnal si scria cate ceva. Ma gandeam ca iti va fi de folos, daca vrei sa ii indeplinesti dorinta. Nu am citit niciodata. Nu m-a lasat. A zis ca vrea, ca fiica ei sa citeasca.
  Printesa dezlega fundita si incepu sa rasfoiasca jurnalul; paginile erau patate si galbene, iar scrisul era ingrijit si ascutit. Il stranse la piept si suspina, in timp ce se uita la mama ei.
  - Multumesc.
  Helga deschise usa si iesi din camera cu pasi grabiti. Iesi in curtea palatului si porni spre cabana, cu gandul la momentele petrecute alaturi de mama ei, cand era mica.

***

  Godric si Salazar stateau la masa, discutand despre magie. Pareau foarte preocupati de discutie.
  - Daca noi patru suntem singurii vrajitori din lume? spuse Salazar.
  - Nu prea ar fi bine, continua Godric. Nu ar mai fi o noua generatie de vrjitori. Si sincer sa fiu...imi doresc sa fiu profesor de magie. Adica sa ii invat pe micii vrajitori cum sa isi controleze puterile.
  Salazar pufni.
  - Ai mari visuri. Un pic prea mari.
  - De ce zici asta?
  - Nu stiu. Adica...sunt atatia Incuiati si tu vrei o scoala de magie? Daca o vor gasi?
  Helga intra in cabana. Isi aranja pelerina pe un pat si isi lasa gentuta pe un scaun. Se uita la Godric si la Salazar, incercand sa nu planga. Nu vroia ca prietenii ei sa afle ca de moartea mamei sale; ii era frica sa nu creada ca este o persoana plangacioasa si mai ales sensibila.
  - Buna, spuse Helga in soapta. Despre ce discutati?
  - Godric vrea o scoala de magie. Vrea sa predea acolo, in mod special, spuse Salazar, dandu-si ochii peste cap.
  Helga se uita la jurnalul mamei sale si zambi.
  - Nu ar fi o idee rea. Stiti unde e Rowena?
  In prag aparu Rowena uitandu-se zambitoare la Helga. Isi dadu parul lung pe spate si se apropie de Helga.
  - Ai aflat continuarea povestii? spuse Rowena bucuroasa.
  - Da.
  - Ne puteti lasa singure? intreba Rowena uitandu-se la Godric si la Salazar.
  Baietii se ridicara de la masa si iesira afara. Salazar ii arunca o ultima privire printesei si iesi, inchizand usa.
  Helga ii povesti Rowenei totul; despre batalie, profetie, visul Isabelei si in cele din urma despre moartea ei.
  - Imi pare rau, spuse Rowena. O vrajitoare puternica cu sange-pur sa moara la o varsta atat de frageda? Bolile astea incuiate! Pe barba lui Merlin!
  - Si mi-a dat jurnalul ei, continua Helga aratandu-i-l. As vrea sa ii indeplinesc visul.
  - Cred ca ai putea...
  - Mi-a zis ca o sa gasesc totul in acest jurnal. Tata nu a putut sa il deschida. Nu l-a lasat mama.
  Helga deschise jurnalul. Incepu sa il rasfoiasca, uitandu-se la titluri. Era confuza; tatal ei i-a spus ca v-a gasi totul despre Hogwarts, dar...nu gasi absolut nimic. Era un simplu jurnal.
  - Nu este scris nimic.
  - Trebuie sa fie vrajit. Am citit ceva de el...
  Rowena lua o carte mica si o deschise. Urmari cu degetul un paragraf si incepu sa aprobe din cap.
  - Am gasit. Vei putea vedea adevaratul continut al jurnalului , numai daca vei varsa o lacrima sincera pe coperta. Lacrima trebuie sa fie varsata din dragoste.
  Helga se uita la Rowena dupa care la carte. Incepu sa se gandeasca la momentele cu mama ei, la parfumul si la atingerile ei calde pe care i le oferea din dragoste. Zambi. O lacrima i se prelinse pe obraz si cazu pe coperta jurnalului. Fata deschise cartea tremurand si incepu sa planga de bucurie. Reusi.
  Pe prima pagina era un simbol, iar pe a doua scria: ,,Acest jurnal este pentru fiica mea. Spor la citit Helga”. In josul paginii scria mic: ,,Lucrurile pe care le vei citi, sa stii ca sunt prezise in viitor. Iar totul este cat se poate de adevarat. Spre exemplu stiu ca vei intalni trei prieteni pe nume Godric Gryffindor, Salazar Slytherin si Rowena Ravenclaw. ”.
  Helga facu ochii mari.

  - Este...prezis in viitor! spuse Helga mirandu-se. Nu pot sa cred!
  - Cum adica sa fie prezis in viitor? spuse Rowena. Unele preziceri sunt pur si simplu lipsite de intelegere.
  - Atunci cum de scrie ca voi avea trei prieteni care se vor numi Godric Gryffindor, Salazar Slytherin si Rowena Ravenclaw?
  - Bine...asta poate fi un pic adevarata...un pic prea adevarata!
  Godric si Salazar intrara in cabana. Purtau aceeasi discutie.
  - Godric, iti repet! Si daca vor gasi acea scoala?
  - Si daca nu o vor gasi!? raspunse Godric.
  - Godric, ti-am spus...astea sunt doar vise.
  - Visele pot deveni in realitate!
  - Lasa-ma cu proverbele incuiate! Pe barba lui Merlin! Am ajuns sa ne certam dintr-o prostie!
  - Nu este o prostie! izbucni Godric. Doar pentru ca tie nu iti place asta nu inseamna ca este o prostie!
  - Baieti, puteti sa nu va mai certati pe aceasta tema? interveni Rowena, uitandu-se la amandoi.
  Godric ofta.
  - Hufflepuff, ce citesti acolo? spuse Godric curios.
  Helga le povesti aceleasi lucruri. Godric parea fascinat de tot ce auzea, in schimb Salazar...era mai plictisit ca niciodata.
  - Si vreau sa ii indeplinesc visul Isabelei, incheie Helga. Ma intelegeti?
  - Te voi ajuta cu siguranta, spuse Godric. Si eu imi doresc o scoala de magie! In special sa predau acolo...dar...cum vom stii sa ii indeplinim visul Isabelei?
  - Cu ajutorul jurnalului, raspunse Helga. Are tot ce ne trebuie. Vreti, sa ma ajutati?
  - Eu normal ca o sa te ajut! spuse Godric. O sa pot sa imi indeplinesc visul.
  La auzul ultimei replici a lui Godric, Salazar isi dadu ochii peste cap.
  - Sigur, spuse Rowena. Pentru Legendara Isabela Megan.
  Toti trei se uitara la Salazar. Helga se apropie de Salazar si il privi in ochi.
  - Salazar, te rog. Ai vrea sa ma ajuti?
  Salazar ii lua una din maini in ale lui si o privi.
  - Bineinteles. Orice pentru tine.
  Helga zambi. Incepu sa planga de bucurie.
  Deodata, aparu o persoana cunoscuta in prag. Se uita la Helga. Era Esmeralda. Avea un zambet amar pe fata. Helga se intoarse.
  - Esmeralda. Nu te-am vazut pana acum! Unde ai fost de doua zile?
  - Am fost la unchiul meu. Am plecat intr-o noapte.
  Esmeralda se apropie de Helga.
  - Imi pare rau pentru ce am auzit. Pentru Isabela.
  - Si mie imi pare la fel de rau.
  - As putea sa va ajut cumva la acest proiect?
  - Sigur, de ce nu?
  Esmeralda se bucura.
  - Daca o sa aveti nevoie de mine...eu sunt in bucatarie.
  - In regula, raspunse Rowena.
  Helga rasfoi cartea pana gasi locul unde a ajuns.
  - Helga incepu sa citeasca: ,,In primul rand, pentru a incepe acest proiect, trebuie sa fi-ti reprezentati fiecare de o culoare. Dar nu orice culoare. Noaptea, vor veni stafiile unor persoane, la care ati tinut foarte mult, si  care, din pacate, nu mai sunt printre voi. Asadar...fi-ti pregatiti! Bineinteles, am uitat sa va spun! Scoala este reprezentata de patru case, care va vor purta numele. Aceste stafii, nu va vor spune doar culorile, ci si calitatile si defectele pe care le aveti. Astfel, casele voastre vor fi reprezentate atat de culoarea pe care o veti avea, cat si de calitati si defecte.”.
  Helga incheie. Se uita confuza la ceilalti.
  - Culori? rosti Salazar.
  - Calitati si defecte? spuse Rowena.
  - Pare interesant! spuse Godric.
  - Foarte interesant!
  - De unde toate aceste idei? spuse Rowena. Trebuie sa ai multa creativitate, ca sa scrii asemenea lucruri!
  - Si acum ce facem? spuse Salazar.
  - Trebuie sa asteptam! spuse Helga zambind.