Cei patru fondatori ai Scolii Hogwarts

Capitolul 23.

  ,,M-am trezit brusc intr-o camera alba. Am privit in jur: nimic. Am strigat dupa ajutor, dar nimeni nu mi-a raspuns. Ma simteam singur si speriat. Am cazut in genunchi. In acel moment, am auzit un tipat si mi-am dat seama ca era al Helgăi. Am simtit cum inima mi se sfarama in mii de bucati. Am intors capul si, pentru o secunda, inima mi-a stat in loc.
  - Helga...am soptit.
  Nu mi-a raspuns. Am incercat sa ma ridic, dar corpul meu nu coopera cu mintea. O priveam ingrozit. Statea ghemuita tremurand. Fiecare parte a corpului ei descoperita de rochia rupta era plina de taieturi imbibate in sange; iar fiecare picatura de sange se scurgea pe podeaua complet alba.
  De fiecare data cand o priveam imi venea sa urlu. Mai bine mi se intamplau mie toate astea. Si in plus, ma simteam incapabil pentru ca nu puteam sa ma ridic, ca sa o ajut.
  Deodata, am auzit un ras care m-a facut sa tresar. Am privit in fata si l-am putut observa pe Salazar. Parea increzator in propriile sale forte. S-a apropiat de mine, ceea ce m-a facut sa ma incordez. Simteam cum fiecare muschi se trezea la viata, dar in zadar.
  - Salazar...am spus. Te rog. Ajut-o. Nu pot sa o vad asa. Va muri.
  Mi-a zambit ciudat. S-a asezat in fata mea, pe vine, si a inceput sa ma priveasca patrunzator.
  - Jefferson. Chiar crezi ca o voi ajuta?
  Am tacut malc.
  - Esti doar un batran care nu stie ce inseamna dragoste si familie. Ai inceput sa tii mai mult la fata asta decat la fiul tau. Tu iti dai seama ce faci? Ooh...scuza-ma. Am uitat ca inca nu i-ai zis nimic. Asa-i?
  Simteam cum sangele imi fierbea in vene.  
  - Cand ai de gand sa-l lamuresti? Cand ai de gand sa lamuresti pe toata lumea, Jefferson? Hm? Cand? Pe patul de moarte? Crede-ma...nimeni nu te va asculta. Iar fiul tau nu va da doi bani pe tine.
  - Inceteaza cu toate astea. Este treaba mea cand voi avea de gand sa-i spun. Asa ca nu iti mai baga nasul!
  Salazar s-a ridicat brusc si s-a apropiat de Helga. Mi-am intors privirea.
  - Ce ai de gand? l-am intrebat.
  L-am privit cum a asezat-o pe spate. A scos un pumnal din jacheta stacojie si l-a indreptat spre pieptul ei.
  Am tresarit si am incercat sa ma ridic. Totul era in zadar.
  - Ce ai de gand? am repetat.
  - Batrane, este treaba mea si nu iti baga nasul.
  Am inchis ochii si mi-am intors privirea. Am auzit un scancet din gura ei. In acel moment, a disparut si m-am putut ridica. M-am apropiat de ea si am inceput sa plang.
  - Helga...te rog.
  De fiecare data cand ma privea simteam cum inima imi ceda. Am observat cum isi misca buzele, asa ca m-am apropiat cu urechia de gura ei.
  - Ai grija de tine si de el...te rog.
  Apoi a inchis ochii si am ramas paralizat. ”
  Jefferson s-a ridicat transpirat din pat si a privit in jur. Gandul i-a zburat la Helga. S-a apropiat de fereastra. Era noapte, iar luna plina se ascundea printre norii albăstrii. A coborat din turn si s-a indreptat spre turnul Helgăi. Simtea cum ceva nu era in regula. Incerca sa nu se gandeasca la tot felul de lucruri rele, dar pur si simplu, nu putea. Urca treptele abrupte si intra cu grija in camera intunecata. Lumina albastrie a lunii deslusea corpul fetei intins pe podea. Jefferson a privit in jur. Observa oglinda sparta si se apropie de Helga.
  - Helga, spuse el in timp ce o mangaia. Helga, trezeste-te.
  O lua in brate si o aseza in patul ei. Ii observa mana innegrita si o lua in ale ei. Privi la oglinda sparta si se apropie de ea. Lua un ciob cu grija si il examina. Era innegrit. Il arunca si privi la mana lui. In mijlocul palmei avea forma ciobului colorata in negru.
  Veni langa Helga si ii examina mana. Ranile erau insotite de un lichid negru. De asemenea, venele ii ieseau in evidenta, fiind de aceeasi culoare.
  Jefferson scoase din buzunarul hainei o sticluta. Turna o picatura pe rani apoi o apropie de nasul fetei. Imediat, fata incepu sa tuseasca si se ridica cu grija din pat.
  - Jefferson, spuse ea.
  - Linisteste-te. Intide-te si odihneste-te. Te rog.
  Fata facu intocmai.
  - Ce e in acea sticluta?
  - Nu pot sa-ti spun. E ceva care ajuta la orice.
  Helga ii zambi.
  Jefferson se duse intr-un colt al camerei si lua o cutie. O aseza pe patul fetei si scoase o fasa. Se apropie de mana fetei si o bandaja cu grija. Dupa ce termina o privi zambind.
  - Vreau sa te intreb ceva, ii spuse batranul.
  Helga incuviinta.
  - De la cine ai oglinda?
  - Am primit-o de la Salazar.
  - Cand anume?
  - Cu ceva timp in urma.
  - Si...acest accident?
  - Cu ceva timp in urma.
  - Si aceasta durere de cand este?
  - De ieri.
  - Si...de ce nu mi-am spus nimic?
  - Pentru ca...
  Helga tacu. Nici ea nu stia de ce nu ia zis. Jefferson o privi si ii atinse obrazul cu una dintre mainile lui.
  - Este in regula, spuse Jefferson. Important este ca te simti bine acum. Vreau sa-mi promiti ceva.
  - In regula.
  - De acum incolo imi vei spune orice. Ne-am inteles?
  - Da.
  - Promiti?
  - Promit.
  Jefferson ii zambi.
  - Acum, culca-te. Voi sta aici cu tine toata noaptea. Iti promit. Bine?
  - Bine.
  Helga se lungi si il privi.
  - Inchide ochii, ii spuse Jefferson.
  Fata facu intocmai. Batranul se apropie de ea si o saruta pe crestetul capului.