Cei patru fondatori ai Scolii Hogwarts

Capitolul 12.

  - Nu am vrut sa ajung la asta...continua Constantin, dar nu imi dai de ales. Daca mi te vei impotrivi, iti voi omori prietenii.
  - Cum...continua Salazar.
  - Stai linistit, ii voi omori pe rand.
  - Nu te voi lasa sa faci una ca asta! spuse Salazar.
  - Se pare ca ai prins curaj...
    Salazar ramase mut. Se uita cu frica la bunicul sau care ii arunca priviri pline de ura. Salazar inchise medalionul, iar sufletul lui Constantin se adaposti in interiorul medalionului. Il tinu strans intr-una din maini; avea dorinta arzatoare de a scapa de povara pe care o purta mereu la gat, dar in acelasi timp, tinea foarte mult la el.
  Era privit de o pereche de ochi; simtea asta...dar nu putea sa ii vada. Erau doi ochi albastrii, curati...erau ochii Rowenei. Fata il privea cu frica. Se ridica incet de la geam si pleca de acolo.
  Se hotari sa se duca la prietenii lui, care dezlegau tainele jurnalului. Ii gasi in bucatarie, unde se uitau cu bagare de seama in jurnal.
  - Cine ar fi crezut ca Hogwarts este real! spuse Helga. Credeam ca trebuie sa folosim magia pentru a-l construi.
  - Mi-a aparut si mie fantoma! spuse Salazar. Ce cautati acolo?
  - Am gasit o harta spre Hogwarts, spuse Helga.
  - Acum ca si tu ai primit vestile, continua Rowena, ar trebui sa completezi cadranul rezervat pentru tine.
  Godric lua pana si calimara si i le dadu lui Salazar. Helga rasfoi jurnalul si i-l dadu lui Salazar. Langa scrisul rotungit al lui Godric, Salazar isi facu loc, scriind calitatile, defectele, animalul si culoarea care reprezinta casa lui. Dupa ce termina, Helga lua jurnalul si incepu sa citeasca.
  Salazar ii urmarea toate miscarile; transpira abundent. Rowena incepu sa se uite la el, cu bagare de seama. ,,Ce ascunde oare?”, acestea erau cuvintele care nu-i dadeau pace Rowenei. Salazar o observa pe Rowena si se apropie de ea. O privi cu ochii lui verzi ca smaraldul.
  - Ce este? intreba Salazar.
  - Nimic. Trebuie sa fie ceva?
  Rowena continua sa se uite la el; isi cobori privirea la medalionul lui Salazar, si il atinse cu unul dintre degetele ei firave. Isi aduse aminte ce vazuse, ce descoperise defapt.
  - Stiu cine esti, Salazar Slytherin! spuse Rowena. Stiu ce am vazut!
  - Despre ce tot vorbesti? incepu Salazar, cu vocea tremurandu-i. Cum adica cine sunt? Cu adica ce ai vazut? Ce ai vazut?
  - Ce se intampla aici? interveni Godric.
  - Nimic, spuse Salazar repede. Absolut nimic.
  - Despre ce vorbeste? spuse Helga, uitandu-se la Salazar.
  Salazar se panica. Nu stia ce sa zica. Mii de voci se auzeau in capul lui, care nu ii dadeau pace.
  Rowena se apropie de urechea lui Salazar.
  - Nu mai minti, stiu cine esti defapt, Salazar Slytherin.
  Rowena se indeparta de Salazar si iesi de acolo. Salazar continua sa se uite la ea. Ii era frica sa dea ochii cu ceilalti.
  - Putem sa continuam? spuse Godric.
  - Sigur.
  Salazar pleca de langa ei. Trebuia sa se duca dupa Rowena, ca sa lamureasca totul. O gasi afara; statea langa o stanca si tinea in mana o floare, cu care se juca. Salazar se furisa in spatele ei si indrepta bagheta spre ea.
  - Obliviate! spuse Salazar.
  O lacrima se prelinse pe obrazul lui. Rowena se simtea ametita; vraja o facuse sa uite de tot ce ii zise lui Salazar.
  - Rowena esti bine? spuse Salazar.
  - Ce caut aici? spuse Rowena. Ce s-a intamplat?
  - Nu stiu. Eu am venit sa te iau de aici ca sa putem vorbi cu Godric si Helga, despre calatorie.
  - Aproape ca uitasem!
  Salazar o ajuta pe Rowena sa se ridice. Impreuna intrara in cabana. Helga si Godric purtau o discutie aprinsa despre calatorie.
  - De ce sa plecam peste o saptamana, cand putem pleca maine? spuse Helga.
  - Dar cand o sa avem timp sa impachetam si mai sunt si proviziile si...
  - O sa plecam maine, spuse Helga.
  - In regula, spuse Rowena. Ma duc sa pregatesc tot.
  Salazar se uita la Godric si la Helga. Se simtea vinovat pentru ce facuse. Godric se apropie prietenul lui si il privi in ochi.
  - V-ati impacat?
  - Da.
  - De ce zicea lucrurile alea? interveni Helga. Cum adica cine esti?
  - Nu stiu...a avut nevoie de aer. Si-a cerut scuze si...asta a fost.
  - Sper ca nu ascunzi ceva...
  - Absolut nimic.
  Godric isi ridica o spranceana. Nu parea convins de ceea ce zicea Salazar.
  - In regula, continua Helga. Pregatiti-va! Maine plecam.