Cei patru fondatori ai Scolii Hogwarts

Capitolul 3.

  - Godric!
  Un barbat inalt si chipes, cu parul brunet si cu ochii verzi, scanteietori, se indrepta spre Godric. Godric statea pe bancuta din curtea palatului, unde a stat cu Helga. Parea suparat si nelinistit. Avea capul sprijinit in maini. Avea ochii rosii, semn ca a plans.
  - Godric, incepu prietenul lui. Cei ai patit?
  - Este dificil, Salazar. O poveste lunga si fara noima. Nici eu nu o inteleg.
  Salazar se uita la el, surprins.
  - Este vorba despre...ea?
  Godric era uimit. Cum de a vazut-o? In curtea palatului era numai el si printesa.
  - Da.
  - Te-am vazut cand ai sarutat-o.
  - Deci nu eram singuri?
  - Se pare ca nu.
  Godric ofta.
  - Ce altceva ai mai vazut?
  Salazar pufni. Isi lua in mana medalionul de la gat, si il stranse.
  - Unde e? intreba Salazar intr-un tarziu.
  - Asta ma intreb si eu. Zicea ca vine imediat, dar...m-am inselat. Am cerut-o in casatorie si apoi...
  - Godric, spuse Salazar cu o voce mieroasa. Fetele vin si pleaca. Ca pasarile. Unele vin din tarile calde, altele pleaca.
  - Foarte poetic! zise Godric razand cu un gram de sarcasm.
  Salazar il impinse usor. Incepu si el sa rada.
  - Ideea e ca...ai mers un pic prea departe.
  - La ce te referi?
  - La faptul ca...din prima zi tu o ceri in casatorie? Nu se poate asa ceva.
  Godric isi ridica o spranceana.
  - Godric. Sincer sa fiu...esti usor de dus cu zaharelul. Esti naiv si credul. Incearca sa...nu stiu...sa pari mai puternic?
  Godric pufni.
  - Apreciez, Salazar.
  Godric se ridica de pe banca, urmat de Salazar. Godric isi puse mana pe sabie. Zambi.
  - Sa mergem, spuse Salazar. Ne asteapta multe peripetii!
  - Stai! spuse Godric. Si ce fac cu...Helga.
  Salazar suspina.
  - La ce ti-a facut...mai ai si asteptarea de a se intoarce? spuse Salazar.
  Godric inghiti in sec.
  - Haide, Godric.
  Salazar se urca pe cal. La fel si Godric.
  - Incotro? intreba Godric.
  - In lume! raspunse Salazar, zambind.
  Cei doi cavaleri pornira, pierzandu-se in zare.