Cei patru fondatori ai Scolii Hogwarts

Capitolul 21.

  Helga intra in camera ei. Se aseza in pat si incepu sa planga.
  - Ai facut o fapta buna! isi spunea, dar fara niciun rezultat. Inceteaza sa mai plangi...nu ai de ce!
  - Fata mea, de ce plangi? intreba o voce.
  Helga se ridica si privi spre fotoliul din catifea neagra si observa un batran. I se parea cunoscut, dar nu isi putea da seama cine este.
  - Te cunosc, spuse fata cu jumatate de gura.
  - Ma bucur, ii raspunse zambind. Rogos, incan...
  - Tu esti batranul lui Godric, il intrerupse tanara. Tu esti cel care...
  - L-a vindecat pe baiat in acea seara...sau care i-a redat puterea de a iubi. Da. Eu sunt acela.
  Fata il privea surprinsa.
  - Godric nu este aici. Este in camera cu Jefferson.
  - Nu am venit pentru Godric, draga mea. Am venit pentru tine.
  Helga ii zambi.
  - Nesabuitul...bolborosi Rogos.
  - Cine?
  - Ucigasul.
  - Nu inteleg. Despre cine vorbiti?
  - Asta este si ideea. Nu stiu cine este cel care a infipt pumnalul in baiatul meu.
  - Nici noi nu stim.
  Rogos ofta zgomotos.
  - Godric cum se simte?
  - Cred ca bine. Ultima data cand l-am vazut dormea.
  - Bine, fata mea. Dar tu cum te simti?
  - Nu prea bine.
  Helga ii povesti totul. De la intalnirea ei cu Rowena pana la scoaterea pumnalului din abdomenul lui Godric. Rogos se intrista din ce in ce mai mult.
  - Imi pare rau, fata mea. Suna ingrozitor. Dar ai facut o fapta buna, pitico.
  Helga zambi fugar.
  - Stiu ca e al naibii de greu...dar vei reusi sa treci peste asta.
  Fata se intinse in pat.
  - Am o vorba pentru tine, daca imi permiti.
  Rogos se ridica si se indrepta spre fata.
  - Iti pot spune doar atat: Iubirea adevarata se intalneste la inchidere.
  Helga privi in gol. Incerca sa inteleaga spusele lui Rogos, dar in zadar.
  - Rogos, dar...
  Fata privi in jur. Nimeni. Rogos disparu.
  - Iubirea adevarata se intalneste la inchidere, repeta zambind.
  Se ridica confuza si incepu sa analizeze camera. Intr-un coltisor al camerei observa un cufar. Il deschise. Cufarul era plin cu haine negre. Le intinse pe pat.
  Se imbraca cu grija si privi in oglinda. I se potriveau perfect.
  Deodata, se auzi un ciocanit.
  - Pot sa intru? intreba o voce.
  - Da.
  Pe usa isi facu aparitia Jefferson. Cand o vazu imbracata, zambi.
  - Erau ale ei...spuse Jefferson.
  - Oh, imi pare rau. Le voi da jos numaidecat.
  - Nu, nu. Iti sta minunat. Semeni cu ea.
  Batranul se apropie si ii saruta fruntea.
  - Am ceva sa-ti dau.
  Scoase din buzunarul hainei sale o bagheta lunga, de culoare inchisa.
  - Este pentru tine.
  - Nu pot sa o accept.
  - Ba da, poti. Te rog. A fost a ei. Doar...te rog.
  Helga il privi in ochi. Lua bagheta si zambi.
  - Multumesc.
  - Pentru nimic.
  - Cum se simte Godric?
  - Mai bine. Rana nu ii va trece asa de repede pe cat credeam. Durerea este suportabila si incepe sa se miste. Este minunat...
  Fata ii zambi.
  - Multumesc, spuse Jefferson, sarutandu-i mana.
  - Cu mare placere.
  - Lectiile vor incepe in curand.
  - Lectiile?
  - De magie. Fata mea, trebuie sa va pregatesc pe toti patru. In curand vor veni invatacei care vor dori sa cunoasca tainele magiei. Iar eu nu o mai duc mult.
  - In regula. Si cand incep lectiile?
  - De maine dimineata. La ora 8:00 punct ne vom intalni in fata turnului tau. Pentru siguranta ta, cred ca ar trebui sa inveti separat. Godric s-ar putea speria.
  - Inteleg. Dar va putea fi maine aici?
  - Cu siguranta. Lectia va dura o ora dimineata si o ora seara. Perfect pentru el. Dimineata si seara trebuie sa stea sa se plimbe, ceea ce e minunat.
  Jefferson se aseza in fotoliul de catifea.
  - Am putea discuta despre ceva? intreba Helga.
  - Cu cea mai mare placere.
  - Teoretic, in acest castel este ucigasul. Corect?
  - Da.
  - Asta imseamna ca ne-ar putea omori si pe noi.
  - Da...
  - Ar trebui sa-l gasim si sa-l pedepsim.
  - Helga. Nu stiu.
  - Jefferson...Daca va mai omori pe cineva? Gandeste-te. Azi Godric, maine eu sau Rowena sau Salazar...sau chiar tu.
  - Inteleg. In acest caz, ma voi ocupa personal de acest ucigas.
  - Nu e intelept ceea ce faci.
  - De ce?
  - Daca ai nevoie de cineva? Daca te prinde...
  - Fata mea, e riscant.
  - Dar nu mai sunt un copil.
  - Nu mai esti, intr-adevar...dar trebuie sa te ocupi de ale tale.
  - In regula.
  Jefferson se ridica.
  - La revedere, draga Helga. Noapte buna.
  - Cu bine...la fel.