Cei patru fondatori ai Scolii Hogwarts

Capitolul 9.

  Helga nu dormi toata noaptea. Se gandea la povestea care i-a spus-o Rowena si la posibilitatea de a vorbi cu mama ei. Avea sa infrunte raul exact cum l-a infruntat si mama ei; va deveni o legenda. Dar ea nu vroia asta; si in plus, ii era frica de rau.  Curiozitatea o manca din ce in ce mai mult; cu cine avea sa se infrunte? Cu fiul lui Constantin sau nepotul lui?
  Se crapa de ziua. Helga se ridica usor din pat si se indrepta spre bucatarie. Acolo se intalni cu prietenii lui care stateau la masa. Helga facu schimb de priviri cu Godric; imediat, inima incepu sa ii bata cu putere.
  - Buna dimineata, zise intr-un tarziu.
  - Neata', spuse Salazar. Cum ai dormit?
  - Nu am dormit deloc.
  - Cum asa? intreba Godric, facandu-si curaj in cele din urma.
  Helga zambi. In sfarsit Godric ii vorbi.
  - M-am gandit la continuarea unei povesti pe care mi-a zis-o Rowena. Paginile erau sterse si...nu a mai continuat.
  - Pacat, spuse Salazar.
  - Poate...incepu Godric. Poate intr-o zi ne vei spune si noua povestea aceea. Cand iti vei face curaj.
  Godric ii arunca un zambet printesei. Helga rosi si isi pierdu concentrarea. Se uita prin bucatarie si observa un lucru: Rowena nu era.
  - Stiti unde este Rowena? intreba Helga.
  - Ne-a zis ca merge sa culeaga niste flori. Este in spatele cabaniei.
  - Multumesc, Godric.
  - Pentru nimic...
  Se opri. Ii era frica sa ii pronunte numele. De fiecare data cand il pronunta se alegea cu o durere mare de cap.
  - Hufflepuff, continua Helga. Poti sa imi spui Hufflepuff.
  - Hufflepuff, repeta Godric.
  Helga ii zambi. Isi lua pelerina si gentuta si pleca afara. Cand iesi, o observa pe Rowena cu un buchet mare de flori.
  - Buna dimineata, Helga.
  - Buna dimineata.
  - Cum ai dormit?
  - Asta este si ideea. Nu am dormit deloc pentru ca m-am gandit la sfarsitul povestii pe care mi-ai zis-o aseara. Nu pot sa ma gandesc la altceva.
  Rowena ofta.
  - Si unde te duci? intreba Rowena.
  - Vreau...sa vorbesc cu...Isabela. Vreau sa aflu sfarsitul povestii.
  - Pai atunci noroc.
  - Multumesc.
  Helga incaleca pe un cal si pleca spre castel.

***

  - Edmund, a venit vremea! spuse Isabela.
  - Vremea pentru ce?
  - Trebuie sa ii spunem fetei adevarul.
  Regele si regina stateau in dormitor. Isabela era pe patul de moarte din cauza unei boli fatale. Edmund statea pe pat, langa Isabela.
  - Nu. Nu trebuie sa stie absolut nimic. Ii interzic. Iti interzic sa ii zici. Le interzic tuturor sa ii zica fetei.
  - Edmund, nu intelegi, incepu Isabela in timp ce se ineca in sughituri. Profetia trebuie indeplinita. Eu am indeplinit-o. Acum este randul ei. Daca nu va indeplini profetia raul se va intoarce.
  - Inteleg, dar...nu pot. O vreau in siguranta. Chiar daca este certata cu noi. Inca o iubesc.
  - Daca va indeplini profetia, va fi in siguranta. Atat ea, cat si noi. Toti vor fi. Numai lasa-ma sa ii zic.
  Edmund se uita la Isabela. I se rupea inima de fiecare data cand se uita la ea.
  - Te rog, Edmund.
  - Isabela. Te rog, linisteste-te.
  - As putea vorbi cu regii? se auzi o voce. Mai exact cu regele Edmund si cu Isabela Megan.
  Isabela muti; Helga aflase. Isabela se uita la Edmund.
  - Nu i-am zis absolut nimic. Iti jur.
  Edmund deschise usa; in prag aparu Helga. Fata se uita in ochii lui. Linistea domnea.
  - Intra, te rog, spuse Edmund intr-un tarziu.
  Helga intra si se indrepta spre Isabela. Isabela ii lua una dintre maini in ale ei si o privi patrunzator in ochi. Helga se aseza langa mama ei; era nedumerita si in acelasi timp ii era frica de ce va urma. ,,Mai bine ramaneam la cabana” isi spuse fata.
  - Edmund, spuse Isabela. Te rog. Nu mai am mult de trait. Lasa-ma sa ii zic. Te rog.
  - Nu pot. Vreau sa fie in siguranta.
  - De ce? izbucni Helga. Poate unul din voi sa imi zica continuarea povestii? Sau mai bine zis Legenda Faimoasei Isabela Megan.
  - De unde stii? spuse Edmund.
  - Dintr-o carte, minti Helga.
  - Edmund...sopti Isabela.
  Edmund ii arunca o privire Isabelei.
  - Bine. Te voi lasa.
  Helga se uita la lacrimile Isabelei, pe care le varsa de bucurie. Se simtea usurata ca in sfarsit va afla sfarsitul legendei. Si mai ales de la mama sa.
  - Pana unde a ajuns acea carte? intreba Isabela.
  - Pana la momentul in care regele vrea sa isi apere printesa de cineva.
  - Edmund vrea sa te apere de nepotul lui Constantin. Profetia spune ca fiica Isabelei Megan va trebui sa il infrunte pe nepotul lui Constantin.
  - Si asta cand se va intampla?
  - Peste 14 ani. Cand vei avea 30 de ani.
  Linistea se impanzi. Edmund isi fixa privirea pe Isabela.
  - Helga, incepu Isabela. Fata mea...imi pare rau pentru ce ti-am facut. Iarta-ma. Te rog.
  - Mama...te iert. Doar numai plange.
  - Mi-am dorit intotdeauna sa fac o scoala pentru vrajitori; un loc unde sa le predau micilor vrajitori in devenire. Vroiam sa il numesc Hogwarts. Dar acum...
  Isabela incepu sa planga.
  - Dar acum nu pot sa mai fac nimic. Nu pot sa imi mai indeplinesc visul. S-a dus.
  - Mama...o sa iti indeplinesc visul. Orice ar fi. Pentru tine...
  - In memoria mea...adauga Isabela.
  - Cum adica?
  - Sunt pe patul de moarte, Helga. Nu o sa mai fiu langa tine...
  - Mama...te rog. Nu ma parasi. Am nevoie de tine!
  Isabela inchise ochii. Helga simti caderea mainii Isabelei.
  - O sa iti indeplinesc visul...mama. Iti promit.
  Edmund se aseza langa Helga. Vroia sa o imbratiseze dar...ii era frica. Helga il observa pe Edmund. In cele din urma, Helga se lipi de pieptul regelui. Incepu sa planga. Edmund isi mangaia fata pe par. Incepu si el sa planga.
  - Helga. Fata mea. Linisteste-te. Te rog.
  - Cum sa ma linistesc cand mama a dat coltul? incepu Helga.
  - Si eu sufar. Te rog. Linisteste-te.
  Helga isi ingropa fata in pieptul lui Edmund. Regele se simtea usurat ca in sfarsit isi recuperase fiica.