Cei patru fondatori ai Scolii Hogwarts

Capitolul 17.

  Helga privi poarta castelului: era din lemn de stejar, plina de detalii. Fata isi lipi palma de poarta; urma sa intre, urma sa ii afle toate secretele, urma sa faca ceva bun din el. Isi scoase dintr-un buzunar de-al hainei, cheia primita de la batrana. Introduse cheia in broasca, si rasuci de doua ori. Din instinct, impinse poarta, iar ea le dezvalui intrarea: un coridor lung si intunecat, decorat cu piese de mobilier si tablouri cu diferite personalitati istorice.
  Fata pasi pragul castelului, dar cineva o prinse de antebrat. Era Godric, care o privea cu ingrijorare. O trase in spatele lui si arunca o privire spre coridor. Godric isi scoase sabia din teaca.
  - Ar fi bine sa stai in spatele meu, spuse Godric privind-o pe Helga.
  - In regula, spuse fata.
  Rowena se dadu jos de pe cal si o ajuta pe batrana sa se aseze intr-un loc sigur. Constantin cobori si privi in jur. ,,Pare un castel numai bun pentru sange-puri. Perfect. Trebuie doar sa scap de astia, iar apoi...castelul va fi doar al meu." isi spuse Constantin.
  - Eu voi sta aici cu batrana, spuse Rowena.
Helga incuviinta.
  - Putem merge? spuse Helga, privindu-l pe Godric.
  Godric inainta. Mergea prudent, calcand pe mocheta rosie si putrezita a castelului. Era gata de atac. Privea orice cu atentie: de la decoruri pana la praful care zbura prin incapere. Godric observa o camera in dreapta lui.
  Se opri. Inspira adanc si privi in spate. Se uita la Helga care il privea nedumerita. Godric intra in camera si ramase mut. In fata lui se afla un barbat care statea pe un fotoliu, sorbind tacticos dintr-o ceasca de cafea, in timp ce citea. Era batran, cu un par alb, cu doi ochi verzi, in fata carora se afla o pereche de ochelari rotunzi. Purta un costum negru, care ii scotea in evidenta fata ridata. Se pare ca barbatul nu le-a observat prezenta asa ca isi continua de citit cartea.
  Helga intra in acea camera si privi in jur. Era o camera uriasa si curata. De tavan era atarnat un candelabru din aur. In mijlocul camerei, se aflau doua fotolii, o canapea neagra, o masuta din sticla, pe care erau asezate cescute, si alte piese de mobilier.
  Fata calca pe covorul din tapiterie alba. Privi ,,strainul" cu bagare de seama. Daca ei au dat buzna in castelul unui om care isi traia viata fara nici o problema?
  Helga iesi din camera, dar Godric o prinse de mana. Fata il privea in ochi.
  - Helga...
  - Godric...trebuie sa plecam. Acum.
  - Nu. De ce?
  - Este posibil sa fii gresit castelul. Sigur l-am gresit.
  - De ce spui asta? Poate l-am nimerit.
  - Credeam ca Hogwarts este gol. Ma refer ca nimeni nu locuieste in el. Si iata!
  - Helga...
  - Godric, am gresit castelul, spuse fata incercand sa se elibereze din stransoare.
  - Si daca l-am gresit, continua Godric, atunci unde vom merge?
  - Nu stiu. O sa gasim alt castel.
  - Helga.
  Godric ii ridica capul fetei cu una dintre mainile lui mari. De fiecare data cand se pierdea in ochii ei mari, o durere de cap il facea sa se trezeasca la realitate.
  - Cred ca ar trebui sa vorbim cu acest domn, spuse Godric.
  - Godric, incepu Helga. De ce sa vorbim cu el? Nu e nimic de discutat cand gresesti castelul...
  - Am putea sa il rugam sa ne spuna unde este Hogwarts...
  - Este chiar aici! spuse barbatul de pe fotoliu.
  Se ridica de pe fotoliu si isi puse cartea pe masa. Isi aranja costumul si se apropie de noii vizitatori.
  - Imi cer scuze ca nu v-am bagat in seama cand ati intrat, dar eram absorbit de cartea pe care o citeam.
  Godric il privea cu bagare de seama pe acest om. Ii parea cunoscut, dar nu stia de unde. Barbatul il observa pe Godric si zambi.
  - Imi cer scuze, spuse barbatul. Am uitat sa ma prezint...ce nepoliticos sunt! Ma numesc Jefferson Gryffindor. Sunt la dispozitia dumneavoastra. V-am asteptat mult timp...am crezut ca nu o sa mai veniti, asa ca m-am apucat sa citesc. Si asa am citit vreo 57 de carti. In fine...am auzit multe despre voi. Spre exemplu voi sunteti marii fondatori ai viitoarei scoli de vrajitorie. Este minunat ca pot vorbi cu voi...minunat.
  - Suntem incantati sa vorbim cu dumneavoastra, spuse Helga zambind.
  Godric era confuz. Cum de acest Jefferson avea acelasi nume de familie ca el? Inspira adanc. Poate a auzit gresit...poate e prea obosit ca sa poata fi atent la detalii. Barbatul se apropie de Godric si ii zambi. Cu una dintre mainile lui mici, mangaie obrazul baiatului.
  - Marele Godric Gryffindor, incepu Jefferson, este prezent in acest castel. Impresionant.
  Jefferson se indeparta de Godric. Baiatul a avut un sentiment ciudat, la nivelul stomacului. Simtea cu ceva, din interiorul stomacului, il roade.
  - Stiind ca veti veni in orice clipa, spuse Jefferson, v-am pregatit camerele. Cred ca ar trebui sa vina si prietenii vostri.
  In acel moment, Rowena, batrana si Constantin intrara in camera. Ramasera incremeniti la vederea ,,strainului”. Rowena se apropie de Helga si incepu sa o priveasca insistent. Jefferson observa gestul fetei.
  - Buna ziua, frumoasa domnita! Ma numesc Jefferson... Jefferson Gryffindor.
  - Buna ziua, spuse Rowena. Ma numesc Rowena Ravenclaw. Incantata.
  - La fel, spuse Jefferson zambind.
  ,,Un alt Gryffindor? La naiba...” isi spuse Constantin.
  - Deci, revenind la cele spuse, ar trebui sa va fac turul acestui castel. Urmati-ma.
  Jefferson iesi din acea camera. Inainta pe coridorul principal. In fata lor se inalta o usa imensa, din lemn de stejar.
  - Aici vor manca atat fondatorii scolii, cat si elevii vostri, spuse Jefferson in timp ce se chinuia sa deschida usa.
  Usa misterioasa dezvaluia o sala uriasa. Incaperea avea patru mese lungi si subtiri din lemn de nuc, care ocupau aproape toata sala. In capatul acesteia, era o platforma, pe care erau asezate o masa lunga cu patru jilturi. In toata sala pluteau lumanari aprinse care scoteau in evidenta tavanul. Acesta nu era un tavan obisnuit; iti arata cerul de afara si vremea, oricand voiai.

  - In regula, spuse Jefferson. Sa mergem mai departe.
  Barbatul ii conduse in toate salile posibile: de la clasele in care urmau sa se faca lectii pana la temnitele care ascundeau butoaie cu bauturi de toate felurile. Intr-un final, acestia revenira in camera initiala.
  - Deci...spuse Jefferson. Cum vi s-a parut castelul?
  - Uimitor, raspunse Helga. Va pot pune o intrebare?
  - Deja ai pus-o! spuse Jefferson razand. Imi pare rau, dar eu sunt mai glumet de felul meu. Desigur ca ma poti intreba orice.
  - Cum de s-au aranjat toate astea? Cine stia ca vom veni? Cine a aranjat toate astea?
  - Of...e complicat, spuse Jefferson. Toate sunt prezise in viitor. Tot. De la voi pana la decorul castelului. Este destul de complicat.
  - Inteleg, spuse Helga.
  - In orice caz, continua Jefferson, ar trebui sa hotaram camerele voastre. Am una in turnul din mijlocul castelului, una in pivnita, si altele doua in doua turnuri foarte apropiate.
  - Eu o vreau pe cea din pivnita, spuse Constantin.
  - In regula, spuse Jefferson uimit.
  - Eu si Rowena le vrem pe cele din turnurile apropiate.
  - Perfect. Si tu?
  Jefferson il privi pe Godric. Nu se putea citi nicio expresie de pe fata barbatului.
  - Pai, pe ultima.
  - In regula, acum ar trebui sa trec la pasul urmator. Turnurile pe care vi le-ati ales vor avea numelele voastre. Acum, ar trebui sa va duceti la culcat. Maine e o zi lunga.
  - La ce va referiti prin,,zi lunga”? intreba Helga.
  - Maine va voi pune la incercare prin diferite teste. Trebuie sa ma asigur ca sunteti oamenii potriviti si daca prezicerile au fost bune.
  Jefferson ii conduse la camerele lor. In final, mai avea sa-l conduca doar pe Godric. Cei doi mergeau pe aleea luminata de razele albastre ale lunii. Godric il privi pe Jefferson. Voia sa stie mai multe despre acest barbat, care avea acelasi nume ca el.
  - Jefferson...
  - Da, baiete, spuse Jefferson.
  - Vreau doar sa stiu, de ce avem acelasi nume de familie.
  Jefferson inghiti in sec.
  - Este o coincidenta, baiete...minti Jefferson. Din atatia oameni e normal ca macar doi sa aiba acelasi nume de familie. Nu ti se pare normal?
  - Ba da, dar...
  Jefferson il privi cu bagare de seama.
  - Baiete, daca vrei sa spui ca suntem rude, eu zic sa-ti inghiti vorbele. Nu e adevarat.
  Godric tacu. Continua sa mearga, gandindu-se la vorbele lui Jefferson.
  Ajunsera in fata turnului. Godric privi de sus pana jos turnul si ofta.
  - Noapte buna, baiete! Spuse Jefferson. Maine e o zi lunga.
  - Noapte buna, spuse Godric intrand in turn.

Heii, dragilor. Stiu, stiu...in sfarsit urmatorul capitol!!! Urmatorul capitol va fi...ăăă...nu stiu. Dar voi incerca sa mai postez. Repet, anul asta e important pentru mine si tot ce fac sunt doar temele...Repet, cand voi fi mai libera voi incerca sa postezi iar. Va multumesc pentru intelegere...❤