Cei patru fondatori ai Scolii Hogwarts

Capitolul 2.

  - Mama! Tata! striga Helga.
  Printesa alerga prin castel dupa parintii ei. Ii cauta in camera tronurilor, in Sala de Mese, in Sala de Petreceri, in curte...dar in zadar. Erau de negasit. Pleca suparata in camera ei. Se gandea mereu la ei: ,,Unde ar putea fi?”.
  Deschise usa si...avu o surpriza; parintii ei stateau pe pat, ganditori. Pe jos, se putea observa ramasitele de la cutia veche din lemn, cea pe care Helga o ascundea sub pat. Bagheta era rupta in doua, iar cateva pagini din cartea cu vraji erau imprastiate. Helga se sperie. ,,Au aflat!” gandi Helga, iar un fior ii trecu pe sira spinarii.
  Edmund avea fata plina de lacrimi, iar Isabela plangea si ea la picioarele sotului ei.
  - Mama? Tata? spune Helga cu vocea tremurand. Nu este ceea ce...
  - Ajunge! tuna Edmund ridicandu-se in picioare.
  Era rosu la fata din cauza furiei.
  - Edmund? spuse Isabela in soapta.
  - Liniste...am spus! spuse Edmund.
  Femeia se ridica in picioare si se aseza pe pat, privind in jos. Helga era speriata si statea nemiscata in fata tatalui ei.
  - Printesa Helga! striga Edmund. Eu si mama ta am incercat, timp de 16 ani, sa te protejam impotriva magiei. Magia este rea si periculoasa. Noi incercam sa te protejam, iar tu...tu te joci cu magia! Creezi vraji, te joci cu bagheta...faci vraji in castel...
  - Tata? spuse Helga. Te rog...asculta.
  - De acum in colo...eu nu voi mai fi...tatal tau! spuse Edmund si iesi din camera val-vartej.
  - Mama? spuse Helga.
  Isabela se ridica in picioare. Plangea cu sughituri.
  - Helga. Imi...pare rau, draga mea. Dar...va trebui sa procetez exact ca tatal tau.
  - Mama...nu!
  - De azi inainte...eu nu voi mai fi mama ta! Vei sta singura in camera ta. Nu te voi lasa sa iesi din camera ta! De azi inainte...eu si Edmund nu vom mai avea o fiica.
  - Mama! Te rog! Nu imi poti face asta! striga Helga.
  Isabela iesi din camera, lasand-o singura pe Helga. Helga cazu in genunchi. Plangea cu amar. Nu ii venea sa creada ce se intamplase. Parintii ei ii aflasera secretul. De fapt...nu mai erau parinti ei acum.
  - De ce!? striga Helga inecandu-se in sughituri. Ce am facut de a trebuit sa primesc asta? Imi vine sa mor!
  Helga isi aduna bagheta de pe jos, paginile cartii cu vraji, dar...lipsea ceva. ,,Cupa!” spuse Helga. ,,Daca au luat-o?”.
  Plangea. Lua cele doua bucati ale baghetei si le aseza pe un dulapior. Se concentra pe cele doua bucati ale baghetei.
  - Reparo! rosti ferm.
  Nu se intampla nimic. Helga paru socata.
  - De ce nu merge? spuse Helga. Reparo!
  Nimic. Helga gasi pagina cu vraja si rosti pentru ultima data:
  - Reparo!
  Nimic.
  Fata incepu sa planga cu lacrimi amare. Fara bagheta...era 0. 
  Se intinse in pat. Se gandea la Godric. La chipesul baiat pe care il intalnise in seara aceasta. Plangea si mai tare. Si toate astea au inceput de la dorinta arzatoare de a le spune parintilor ei despre cererea in casatorie, facuta de Godric pentru ea.