Cei patru fondatori ai Scolii Hogwarts

Capitolul 11.

  Era noapte. Cei patru dormeau bustean; Helga era intr-unul dintre paturi, alaturi de Rowena, Godric dormea in vesnicul lui pat, iar Salazar atipi jos, pe podeaua rece din lemn de stejar.
  Deodata, Helga auzi o voce; parea vocea mamei ei. Spunea ,,Vino...vino". Helga se ridica in capul oaselor si se uita, pe rand, la prietenii ei; toti dormeau dusi. Helga o clatina usor pe Rowena.
  - Rowena, sopti Helga. Auzi?
  - Ce sa aud? raspunse Rowena morocanoasa.
  - Vocea.
  - Care voce?
  Helga muti. Totul se intampla in capul ei; absolut tot: vocea si...urmele stralucitoare de pe podea care duceau afara. Helga se ridica in picioare si le urma. Deschise usa, si observa ca urmele duceau spre padure.
  Deodata, urmele se oprira. Helga se uita in jur; nici urma de om. Fata se dadu in spate, cand vazu ca in fata ei aparu o lumina orbitoare. Lumina lua forma unei stafii, care avea fata cunoscuta. Helga se apropie de stafie si facu ochii mari.
  - Mama? sopti Helga.
  - Helga? Ai venit!
  Cele doua se privira mult timp in ochi.
  - Culoarea galben iti va reprezenta casa. Calitatile unui Hufflepuff sunt bunatatea, harnicia, corectitudinea, creativitatea, rabdarea, prietenia, onestitatea, cinstea, si in cele din urma loialitatea. Bineinteles, bursucul va reprezenta casa Hufflepuff.
  - Un bursuc?
  - Da. Bursucii sunt fire jucause si loiale. Calitatea de baza a casei Hufflepuff este loialitatea.
  - Multumesc.
  - Si eu iti multumesc, Helga. Iti multumesc ca ai vrut sa imi indeplinesti visul. Apreciez.
  Helga zambi. Trupul Isabelei se transforma intr-o ceata care se risipi. Helga se uita spre cer, cu gandul la mama ei.

***

  In urmatoarea noapte, Godric fu trezit de o voce, asa cum i-a spus Helga. ,,Vei auzi o voce si vei vedea urme stralucitoare care te vor duce spre padure”, acestea erau cuvintele care nu ii dadeau pace lui Godric.
  Godric se ridica din pat si le arunca o privire fiecaruia. Observa urmele si porni. Urmele se oprira brusc langa o stanca mare, imbrodata cu muschi de padure. Godric se uita in fur; nimeni.
  Deodata, in fata lui Godric aparu o stafie, care lua chipul lui...Rogos. Godric zambi.
  - Rogos! Ce surpriza sa te vad!
  Rogos il privi cu drag si incerca sa il atinga, dar nu putu; Godric fu cuprins de frisoane.
  - Imi pare rau, spuse Rogos.
  - Nu este nimic.
  - Aproape uitam: trebuie sa iti zic caracteristicile casei tale. Calitatile care te vor reprezenta sunt vitejia, curajul, grandoarea, nobletea. Ai inima curata, esti cutezator...exact ca mama ta. Leul va fi simbolul casei tale. Culoarea rosu iti va reprezenta casa.
  - Rosu? Dar rosu inseamna iubire. Si...
  - Godric, il intrerupse Rogos. Un om curajos trebuie sa aiba si inima; adica sa stie sa iubeasca. Multi oameni curajosi nu au inima si omoara tot ce le pica in cale. Dar tu...tu esti diferit, foarte diferit. Si asta ma surprinde.
  - Nu se poate! Eu nu cred in iubire.
  Rogos se simtea vinovat. Din cauza lui, Goddic nu va mai putea iubi. Niciodata.
  - Crezi, nu crezi...asta este adevarul. Si mai tarziu ai sa ajungi la vorbele mele. Tine minte!
  Rogos disparu. Godric ramase mut. Se uita la cer, dupa care isi lasa capul in jos suspinand.
  - Iubire, incepu Godric. Ce prostie. Eu nu cred in finaluri fericite. Nu exista!

***

  In urmatoarea noapte, Rowena se trezi, la fel ca ceilalti. Vocea care ii rasuna in cap ii era cunoscuta, dar nu putea sa o asocieze cu una din persoanele pe care le-a indragit.
  Rowena iesi din cabana si se opri langa un izvor care clipocea. Se uita in jur si, vazand ca nu era nimeni, se aseza pe iarba, langa izvor. Langa ea aparu o fata; avea parul saten, ochii albastrii si doua buze subtiri care se pregateau sa scoata cuvinte dulci.
  - Rowena.
  Rowena se uita la fata si facu ochii mari. Nu ii venea sa creada cine se afla in fata ei.
  - Emma...surioara. Nu ma asteptam sa apari tu!
  - Nici eu nu am crezut ca te voi mai vedea! Imi este atat de dor de tine...
  Rowena zambi.
  - Si mie de tine.
  - Am venit ca sa iti zic despre casa ta. Culoarea care te va reprezenta este albastru. Calitatile sunt cinstea, semetia, inteligenta, dornicia de carte, stiinta, intelepciunea, creativitatea si originalitatea. Soimul va fi cel care te va reprezenta. Soimii sunt fiinte inteligente si intelepte; perfecti pentru casa Ravenclaw.
  - Multumesc.
  Emma zambi. Arunca o privire diademei de pe capul surorii sale si muti. Cu una din maini, isi dadu dupa ureche o suvita care se ratacise.
  - Rowena. Mama...ti-a dat diadema?
  - Da, minti Rowena, ducandu-si o mana la diadema.
  - Ma...minti, spuse Emma. Ma minti cu nerusinare, Rowena! Nu pot sa cred!
  - In regula...
  - Ce este in regula?! Nimic nu este in regula!
  - Calmeaza-te si iti voi spune totul. Promit.
  Emma respira adanc.
  - Recunosc. Am luat-o de la mama; defapt am furat-o.
  - De ce?
  - Pentru ca ea era mereu considerata mai desteapta datorita diademei si am vrut-o si eu. Am fost geloasa. Am intrebat-o daca mi-o va da mostenire...a refuzat. Asa ca am furat-o. Nu si-a dat seama pentru ca am inlocuit-o cu una falsa.
  - Si toate astea pentru?
  Rowena suspina.
  - Din cauza geloziei.
  Rowena isi lasa capul pe genunchi. Aproape uitase acest gand, care ii rasuna mereu in cap. Ofta. Isi ridica capul pentru a se uita la Emma, dar...nu mai era. Se uita in jur; nimeni.
 
 

                                                                       ***

  - Rowena? spuse Helga. Esti in regula?
  - Da...
  Rowena statea pe un scaun, sprijinindu-si capul in maini. Se simtea vinovata pentru ce facuse; isi mintise sora.
  - Poti sa imi spui ce s-a intamplat? insista Helga.
  - Eu...incepu Rowena. Mi-am suparat sora. Nu am recunoscut-o si...s-a suparat.
  Godric isi ridica o spranceana. Nu parea convins de cele spuse de Rowena.
  - Esti sigura? spuse Godric.
  - Nu ma crezi?
  - Ba da.
  - Si atunci?
  Godric tacu. Isi muta privirea la Salazar care statea ingandurat.
  - Salazar? spuse Godric, apropiindu-se de Salazar. S-a intamplat ceva?
  - Nu.
  - Esti sigur de asta?
  Salazar se uita la el.
  - In regula. Ma gandeam la stafia care imi va aparea. Adica...mie nu mi-a aparut.
  - Inca, continua Godric.
  Salazar se ridica din pat si zambi.
  - Unde mergi? intreba Godric.
  - Aud o voce, minti Salazar, punandu-si mana pe medalion. Vad si urmele.
  - In regula. Noi te asteptam.
  Salazar iesi din cabana. Se uita in jur, asigurandu-se ca nu era nimeni in apropiere. Isi pipai medalionul, iar capacul se ridica; din el iesi o ceata deasa, care lua forma unui chip. Salazar facu ochii mari si zambi.
  - Bunicule, spuse Salazar.
  Stafia isi muta privirea spre Salazar. La randul ei, stafia zambi.
  - Salazar...dragul meu nepot...puternicul meu nepot care va distruge profetia.
  - Bunicule...
  - Stiu ce trebuie sa fac, Salazar. Trebuie sa iti zic chestiile alea cu a ta casa. Stiu. Culoarea care te va reprezenta va fi verde. Vrajitorii care vor intra in casa Slytherin vor fi: intriganti, dornici de putere si afirmare, isteti, ambitiosi, iscusiti, prefacuti, sireti si rautaciosi. Sarpele te va reprezenta. Serpii sunt fiinte istete si ambitioase. Niciodata nu vor renunta la ceea ce si-au dorit.
  - Bunicule...simt ca ce ai zis tu...nu ma reprezinta...
  - Tacere! spuse stafia.
  - Imi cer scuze bunicule...
  - Sunt bunicul tau...sunt...Constantin Madden.