Sunt gemene, dar totuși diferite. Vanesa e tipa mereu îm negru, Teresa e în roz. Vanesa e rockeriță, Teresa preferă pop-ul. Vanesa urăște pe toți. Nu zâmbește, nu plânge. Dar până când?
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Mă uit în ochii lui reci și răi. Îl implor cu privirea să nu apăse pe trăgaci. Tensiunea este la limită maximă și aproape că cedez. Inima mi se rupe când îi văd lacrimile mamei, cât și a tatei, că se rostogolesc pe obrajii lor palizi. Cu privirea îl implor să-l lase inima și să nu tragă, să nu apăse pe trăgaci. Dar... apăsase! Sângele lor țâșni pe fața mea. Cerul îmi pică în cap și simt o briză rece asupra mea. Mă simțeam ca ultimul om de pe pământ, ca și cum am rămas singură între miliarde de oameni pe lume. Am murit pe dinăuntru, viața mea nu mai are rost, nu mai am niciun motiv de a trăi. Voi respira aerul degeaba, asta e tot.
Am murit și eu odată cu ei.
— Vanesa! Vanesa, trezește-te! aud vocea blândă a Elvirei și îi simțeam respirația caldă deasupra mea.
Deschid ochii și observ și chipul Elvirei ce mă privea îngrijorată. Aveam febră și eram transpirată toată. Respiram repede și eram agiată, palmele îmi erau transpirate și gâtul uscat.
— Gata, Vanesa! A fost doar un coşmar! Totul e bine acum! zise ea prieteneşte.
Niciodată nu am înţeles-o pe Elvira. De când sunt la acest cămin de copii, ea mereu s-a comportat frumos cu mine. Deşi, eu mă port urât cu ea mereu. Cu toată lumea mă comport urât, de fapt.
De ce? Pentru că urăsc pe toată lumea.
~
Vanesa Valentte, o fată încercată prea dur de viaţă. A ales calea de a se închide în ea după ce suferise un grav accident în care și-a pierdut părinții. Din acea zi, ea nu mai zâmbise, nu mai vărsă o lacrimă. Are 16 ani, dar ea era matură, încă de mică. Știa ce e pericolul, știa ce e durerea, dar a hotărât să nu-și mai arate sentimentele față de nimeni. A devenit o fată, aparent, emo, doar din punct de vedere fizic. Nu se tăia. " A se tăia înseamnă lașitate" , așa gândește ea, iar ei nu-i cade în caracter. Din cauza celor din jurul ei a devenit o persoană închisă în ea. A fost distrusă fizic cât și psihic. Era, aparent, într-o depresie, însă, nu în acel tip de depresie. Vanesa suferea în ea, nimeni nu bănuia că ea nu se simțea bine, nu puteau diferenția aceste stări. Nici dacă era fericită, pentru că de la moartea părinților nu mai zâmbise, nici dacă era tristă, pentru că ea avea chipul mohorât mai mereu și din acea seară în care și-a pierdut părinții, nu a mai vărsat nici măcar o lacrimă. De la moartea părinţilor, care asta i se întâmplase la numai 10 ani, ea nu mai comunicase cu nimeni. Era antisocială și te speriai de ea foarte ușor. Însă, deşi ea se considera singură, o avea pe sora ei geamănă Teresa. Însă deși erau la fizic indentice, personalitatea era 100% diferită. Teresa era genul de fată Barbie, fericită mereu, cu zâmbetul pe buze, care mereu se îmbrăca în roz, era ca o "prinţesă ", totul era frumos și roz, iubea animalele, avea acele calități de fată plină de viață, chiar dacă și-a pierdut și ea părinții. Era fix opusul Vanesei. Îi plăceau hainele scumpe, ceea ce Vanesa nu avea treabă, Teresei îi plăceau bijuteriile, iar Vanesa tot ce purta era o pentagramă la gât. Când iubirea de părinți îți lipsește, rațiunea ta e cu totul diferită. Lumea o privești altfel, mai ales și dacă ai fost crescută într-un cămin. Ai impresia că toți din jurul tău îți sunt dușmani!
