Doar eu și cu mine...

Capitol 40: ,, Cu adevărat fericită "

   
    Încercam să-l lovesc pe idiot dar nu puteam.

   — Nu te mai zbate atâta, spune el râzand în continuare și strângându-mă de mâini. Îți dau drumul doar dacă recunoști că-s mai puternic decât tine.

   — Ahh! Esti un idiot! Și când voi scăpa..oh, va fi vai si-amar de moaca ta!

   — Asta înseamnă că vrei să te țin așa. Bine. Ok. Pot sta așa cât vrei tu.

   — Și eu, răpsund nervoasă iar el râde și-mi dă în sfârșit drumul. Ești un idiot, prostule.

  — Păi hotărăște-te. Sunt idiot? Prost? Un idiot prost? Sau un prost idiot?

  — Cât de ridicol esti.

   — Uu, acum sunt și ridicol. Interesant.

   Îmi dau ochii peste cap și-mi aranjez părul ce, din cauza idiotului, statea în toate părțile.

   — La multi ani.

   — Mă cac pe urarea ta, spun iar el râde iar. Degeaba îmi urezi la mulți ani dacă n-avem băutură.

  — Avem.

  — Avem?

  — Mă rog. Într-un fel. Este jos, la masă. Doar că maică-ta...ăă, adică doamna...

  — No, e ok, continua.

  — Ea e acolo, lângă masă.

   — Nu ne va lăsa sã ne apropiiem de alcool. El începe să râdă ca un nebun și strâmb din nas. Ce e?

  — De parcă nouă ne pasă că nu ne lasă ea. Hai, noi suntem Roby și Vanesa, noi nu avem nevoie de reguli.
  
   Roby mă apucă de braț și ne furișăm printre invitați pe lângă masa unde se afla alcoolul. Ne băgăm sub masă si încasăm câte mai multe sticle în poală cu alcool. După ce le-am luat și ne-am asigurat că avem cale liberă, fugim sore ieșire cu ele în brațe.

   — Roby! Vanesa! Teresa ne strigă din urmă și toti invitații își îndreaptă privirea către noi. Ce faceți? Lăsați-ne și nouă!

   Roby mă apucă de brat și mă trage afara. Mă conduce în spatele casei și ne urcăm pe acoperișul de pe bucătăria de vară.

   — De unde sti de locul ãsta?

   — Darius.

   Încep să râd iar el deschide două sticle de vin roșu aprins și dăm pe gât amândoi. Râdeam ca proștii în timp ce priveam cerul înstelat dar se lăsă liniște când Roby gârâie. Eu ridic privirea către el surprinsă iar el își țuguie buzele rușinat.

   — Ești un porc!
  
   — Scuze, dar...

   Dar îi închisesem gura când gârâitul meu face ravagii și începem să râdem iar ca proștii. Timp de o oră, eram praf, eu mă gândeam cum mai aveam să ne dăm jos de pe acoperiș pe scara aia. Cine mai vedea scara în momentul ăla? Atunci eram fericită. Sau, mă rog, beată, dar și fericită.

      În timp ce ne întreceam cu râgâitul, Roby se apropie și mai mult de mine până ne sărutăm. Știam că dacă eram treji nu faceam asta, dar probabil dacă mai continuam să bem și celelalte sticle ave să intrăm în comă alcoolică.

   — Deranjăm?

   Teresa, ținandu-se de.mână cu Darius, se urcă și ei pe acoperis după noi. Noi începem să râdem de nici noi mu știam de ce. Roby aproape adormea pe umărul meu, și observasem că-i curgeau balele din gură. Cât de nesimțit. Și cât de mult de potriveam unul cu altul. Semănam.

    — Vanesa, ești fericită? întreabă Teresa și mă irita faptul că arata ca mine. Atât de fioroasă par?

  — Cred că da, răpsund privind stele și în timp ce încercam să-l fac pe Roby să nu mai sforăie pe umărul meu. Totuși, dacă suntem aici noi două, cu excepția celor doi, de unde stiai că era mama noastră?

   — Eu, răpsunde Darius. Mama voastră a pus un detectic, iar eu m-am ocupat de el. Pe Teresa a găsit-o prima, după care, a fost ușor să te găseasca și pe tine. Teresa mă cunoaște de mai mult timp, apoi a aflat din greșeală cand vorbeam cu doamna Vallente la telefon.

   — În fine, spune Teresa. Mă bucur că totul e bine și că...putem fi din nou prietene, ca două surori. Uite, de azi voi arăta ca tine.

   — Nu, nu trebuie să arăți ca mine. Tu ai stilul tău. Știi? Nu-mi pasă cum arăți și cum te îmbraci. Noi suntem diferite. Avem gustuti diferite, mie nu mi-ar conveni să stau în rochii de culoare roz doar să te mulțumesc.

  — Deci zici că nu trebuie să port ghetele astea groaznice de grele și chestiile astra la gat?

   — Da, îi răpsund și râdem toți trei.

   Roby adormise deja pe umărul meu. Mă sacrificasem. Probabil balele lui deja îmi invadase umărul. Eu, Darius si Teresa ne întindem pe acoperis. Deși afara era frig și zăpadă, conștienți că vom răci, nu ne dădusem jos de acolo până când simțeam că degeram.