Doar eu și cu mine...

Capitolul 22: ,, Distracție? "

     Vanesa Pov:

  — Ești nebună, fato? țipă Letiția vrând să mă împingă, iar singura mea reacție fu să-i mut gura la spate, dar mâna mea fu prinsă în aer de o altă mână și mă împiedică s-o lovesc pe Letiția.

    Suferisem oarecum un șoc. Cine îndrăznea? Mă întorc brusc și împing persoana ce făcuse asta. Era un tip. Brunet ca abanosul, ochi negri și stil vestimentar negru, mă privea și el cu ura. Însă, problema era că nu-l mai văzusem până atunci. Cine naiba e clovnul ăsta? Eu îmi retrag mâna privindu-l isterică și nervoasă. Îl analizez batjocoritor din cap până în picioare iar atunci apare și doamna dirigintă cu asistenta.

   — Îmi pare rău că am întârziat, dar dânsa nu era la școală și...

   Tăcu când eu nici nu mă uitam la ea, ci-l priveam pe clovn în continuare nervoasă, iar el pe mine la fel de nervos. Ochii lui negri mă fixau și simt cum emană ură. Sentimentul meu preferat, URA.

    — Tu de unde ai apărut, clovnule? întreb privindu-l fix în ochi, deoarece eram la aceeași înălțime aproape, era foarte puțin mai înalt.

    El își trece mâna prin părul des și lăsat puțin dă crească ca un emoist iar eu așteptam un răspuns cât mai repede.

    — Cine te crezi să lovești pe toată lumea?

   — Te-am întrebat ceva, clovnule.

   — Ah, scorpio, sunt pur și simplu un elev nou. Deși la ce mizerii văd aici, aș vrea să mă reîntorc la liceul meu.

   — Copii, haideți să...

   Vru doamna să vorbească dar eu ridic o mână privindu-l în continuare. Îmi iau un ton lejer și amuzat și-mi las garda jos pe o porțiune infimă de timp.

   — Deoarece, ești nou, până te obișnuiești cu noul tău stil de viață, eu zic să nu-ți mai bagi nasul de clovn în problemele mele. Nu că blonda proastă ar fi o problema pentru mine, dar vezi tu, e o bătaie de cap si da, trebuie s-o dau laoparte din drumul meu.

   — Gata, Roby, spune doamna intervenind cand ne apropiem prea mult si eram gata să izbucnim într-o bătaie. La locurile voastre, vă rog!

   — Sunt bine! țip când asistenta vrea să vină către mine iar eu ies ca o furtună din clasă trântind ușa puternic în urma mea.

    Cu placa, mă îndrept spre locul meu favorit. Pista... Mă așez pe bancă punandu-mi placa lângă mine. Adevărul era că presimțeam că voi avea probleme cu acel clovn emoist. Deoarece nu știa cine sunt, trebuia să-și țină gura. Dar va fi bine, îi voi arăta eu cine sunt, și se va cuminți. Iar dacă e " băiatul rău, gândesc bufnindu-mă râsul, o să-l cumințesc eu. Îi voi scoate eu toate aerele din cap.

   Roby Pov:

   Mă mirasem foarte mult când văzuem că era o fată. O fată înfumurată si fițoasă. Fete de-astea vezi la orice pas. Eu mă duc în banca mea. Fata blonda, care aflasem că o chema Letiția, îmi zâmbea drăguț și se juca cu un fir de păr din părul ei auriu. Eu îi zâmbesc înapoi, după care îmi afund privirea în telefon. Orele trec ca vântul, și mă îndrept spre casă cu căștile pe cap, când din spatele meu apare tipa blondă cu un zâmbet larg:Letiția.

    — Bună...

    — Roby. Mă numesc Roby, spun când se strâmbă cu degetul către mine.

   — Așa, spune ea zâmbind larg, și puteam observa că se înroșise la față. Voiam să-ți mulțumesc ...

   — E ok, spun iar ea se blocase. Păi, eu trebuie să mă duc acasă, vorbim mâine?

  — Da, spune ea zâmbind încă și plecă.

   Deși eu doar o văzusem pe Teresa, fata roz a clasei, că venea în aceeași direcție. Mama mereu mi-a zis să încerc să uit tot ce s-a întâmplat, să-mi găsesc pe cineva. Chiar dacă nu voi mai putea iubi vreodată, dar alesesem să-mi încerc norocul cu fata roz. Mi se părea foarte drăguță și frumoasă. Nu-mi place rozul, dar pe ea stătea chiar bine. Eu mă prefac că-mi leg șireturile când ea trece, si mă ridic când e aproape de mine. Eu o privesc, iar privirea ei se îndreaptă către mine și mare-mi fu mirarea când ea îmi zâmbi. Eu mă duc lângă ea și începem să facem pași mici către casă.

    — Mergi în direcția asta? întreabă ea iar eu dresându-mi vocea îi răspund.

    — Da, oarecum. După o voi lua la stânga.

    — A, eu direct înainte. Apropo, foarte drăguț ce i-ai făcut surorii mele. Merita din plin.

   — Sora ta? întreb și abia realizasem că atunci nici nu mă uitasem la chipurile lor cu atenție, erau identice la înfățișare.

   — Știu, suntem gemene dar suntem total diferite.

  — Ce are nebuna aia?

  — Așa este ea. Rea, orgolioasă, impulsivă, vulnerabilă, violenta..

  — Dar tu nu ești deloc așa, spun râzând împreună și șansele îmi creșteau.

— Nu, eu sunt opusul ei, răspunde ea zâmbind și i se formează două gropițe atât de drăguțe.

     Vanesa povestește:

  Liniște. Pista era goală. După câteva scheme de făcut, obosisem. Dar nu voiam să mă duc acasă, aveam să mă plictisesc și să-i mai vad și fața prostului de Darius. În timp ce eu ședeam pe bancă liniștită, două brațe apar pe umerii mei.

    — Salut, Dede, spun și-mi scot o țigară iar ea se așeaza lângă mine zâmbind.

     — A venit vărul meu! spune fericită iar eu îmi ridic sprâncenele.

    —  Super, spun plictisită iar ea dă ochii peste cap râzând.

     Eu tac și trag din țigara mea. Nu aveam de gând să-i zic lui Dede nimic din ce se întâmplase la școală. Nu acum. Eram încă nervoasă. În timp ce noi stăteam pe bancă, simt cum ceva mic si tare îmi lovește capul. Eu mă ridic imediat iar Emilia și Raimond erau în spatele nostru, plus inca un tip roșcat și cele trei capre ale Emiliei. Eu și Dede ne ridicăm privindu-i, iar Dede mă apucă de braț speriată. Distracția avea să înceapă?