Doar eu și cu mine...

Capitolul 2: ,, Indentice, totuși difertie!"

Familia care a hotărât să adopte "doua gemene" , era o familie de clasa înaltă; una bogată. Doi oameni care au hotărât să adopte două gemene. Dar probabil nu le trecu prin minte ce fel de gemene suntem noi.

Mai pe scurt, ne-au dus în casa lor. Acolo aveam chiar tot de ce aveam nevoie. Oare de ce nu aveau copii? Erau amândoi tineri, dar oricum nu-mi pasă de nimeni altcineva în afară de mine.

Ei ne spuse să ne alegem camera cum vrem noi, şi dacă vrem modificări majore să anunţăm. Hmm, peste câteva ore bune camera mea avea pereţii albi cu unele urme negre, iar restul lucrurilor erau majoritatea negre. Camera era destul de spaţioasă, cu un pat mare și larg cu lenjerii albe și curate.
Dar să vedem ce rol voi ocupa aici la școală. Nimic diferit, greu sau imposibil pentru mine.

Pentru Teresa chiar era o schimbare radicală de viaţă. Dar pentru mine nu; chiar deloc.
Acum Teresa chiar avea tot ce-şi dorea. Camera roză perfectă, haine roze perfecte, machiaj si ce mai avea ea.

" Neinteresant."

Este joi, mă scol dimineață şi cică sunt pregătită de școală. Mă dau jos din pat apoi mă îndrept spre baie.
" O baie proprie, doar a mea. Una curată nu ca cea de la cămin. Dar oricum nu-mi pasă. "
Părul meu negru cu șuvițe move îmi stătea în toate părțile. Aveam fața palidă iar percing-ul meu negru îmi completa ținuta mea...neagră.

Mă îmbrac cu un tricou negru scurt până la buric, cu un mesaj de culoare albă "Metall to death". Îmi mai iau și nişte colanți negri lucioși tăiaţi în genunchi, bocanci feminini de rockeri , si-mi iau și o jacheta logic, tot neagră.

Ies din camera mea cu un mic ghiozdan în spate şi o văd pe printesa de Teresa. Era într-o rochiţă complet roză, cu tocuri de 15 cm tot rozi, cu o poşetă roză . Ea e blondă. Ghiciţi culoarea suvitelor ei. Roz.

- Neața, Vanesa! îmi zice Teresa emoţionată cu un zâmbet larg.

- Ce naiba... În fine, salut!

Ne ducem să luăm micul de jun, după care plecăm spre școală cu mașina acestei familii. Maşina era condusă de un sofer, îmbrăcat la costum, lucruri ce le urăsc din ce în ce mai mult.

Ajungem la școală. Ne ducem în clasele noastre conduse de doi profesori. Eu si Teresa suntem în aceeasi clasă.

" Iar se preface Teresa că nu-s sora ei...atât de amuzant. "

Intrăm în clasă. Teresa se duce înaintea mea deoarece eu mă oprisem să fumez o ţigară. După ce o termin, intru și eu în clasă. Colegii se uitau la mine dubios, iar Teresa era supărată, nu știam motivul, în spatele clasei. Profesoara se uită la mine dubios ș îmi venea s-o scuip în față.

- Bună dimineața și ție, Vanesa! îmi spune doamna profesoară răutăcios, puțin nervoasă, încercand să-și ia un ton lejer.

- Salut! Unde stau? spun eu indiferentă.

- În primul rând domnişoară, vino și tu să te prezinți noilor colegi ai tăi, deoarece erau entuziasmați că vor avea gemene în clasă. Și încă sunt.

- Vai. Ghiciți ce, pe mine nu mă interesează. Sunteţi clasa a 9-a și sunteţi aşa de entuziasmati, de aparitia mea si Teresei. Formidabil! spun cu fața indiferentă, ca de obiceit, deorece eu nu zâmbesc niciodată.

- Domnișoară! Te rog să îți revizuiești comportamentul și să-ți respecţi colegii! spune doamna deja enervată.

- Cât de frumos mă rogi?

- Vanesa! strigă Teresa la mine cu lacrimi în ochi.

- Mda. Păi ce să vă spun despre mine? Tot ce trebuie să ştiţi e că veți avea o viaţă grea cu mine, și una ușoară doar în cazul de mă veți ignora, și așa vom fi toți fericiți. Şi mai trebuie să ştiţi şi că dacă mă enerveaza cineva, nu iese bine.

- E vizibil că nu pot discuta cu tine domnişoară. Aşa că, dacă nu ai cei 7 ani de acasă, voi vorbi eu. În primul rând, aici avem o uniformă şcolară după cum vezi.

Mă uit în clasă. Toate fetele în cămaşă albă și fustiță neagră, iar baietii, la fel, cămaşă și blugi. Singurul punct colorat era Teresa, punctul roz din clasă. Iar eu cel negru.

Ce drăguț.

- Deci, continuă profesoara, de mâine te rog să nu mai vii aşa... Îmbrăcată!

- Eu nu port fustă. Și eu vin cum vreau la școală! îi zic eu.

- Imediat va veni doamna directoare și îmi va aduce un formular despre tine. Când voi vedea ce fel de corigentă mai eşti și tu, atunci voi mai discuta cu tine. Până atunci, te rog să iei loc.

- Aha. Unde?

- Aici, în prima bancă! spune profesoara arătând cu arătătorul spre o bancă din primele rânduri.

-Neh. Nu vreau în prima bancă!

- Vanesa! spune Teresa care ea era lângă un băiat în spatele clasei, care se uita dubios la ea.

De fapt, era și normal. Era toată roz, iar eu toată negru. Probabil se gândea "Gemene, dar totuşi diferite. "

- Doamna profesoara , vin eu în locul ei! spune Teresa.

- Bine! Faceţi cum vreţi. Dar numai ca sora ta obraznică să nu ne deranjeze orele.

Ea vine în prima bancă, iar eu mă duc în locul ei. Tipul de lângă mine, se uita iar dubios. Aş râde de el, dar eu nu râd și nu plâng.

- Ce te uiți așa? Mută-ți ochii.

Cineva bate la uşă și intră o femeie urâtă și grasă. Îi înmână un formular şi pleacă. Ea îl deschide şi spune aranjandu-si ochelarii în formă de semi-lună.

- Ia să vedem cine eşti tu, fetiţă.

Deschide formularul și începe să citească:

- "Vanesa Valentte, 16 ani, o fire agresivă , a fost exmatriculată de la 3 şcoli. Puncte scăzute la purtare până la nota 2...."

- Voi nu ştiţi nimic despre ea. Vă spun eu cine e sora mea! zice Teresa şi se ridică.

- Ce rahat? Lasă-o să vorbească, needucato, spun uitandu-mă la Teresa la fel de indiferentă.

- Bine, domnişoară Valentte! spune profesoara.

- Vanesa are 16 ani , la fel și eu. Alături de ea am păţit multe lucruri. E adevărat. E o fire foarte... agresivă, poate și fără simţ uneori, dar...

- Mulțumesc! o întrerup eu.

- Dar ea este aşa din cauza traumelor prin care a trecut. Ea... are un trecut urât. Ştiu că sunt sora ei, dar eu am fost mai protejată... Eu nu am trecut prin ce a trecut ea. Cel puţin asta susţine ea. Ei i s-a întâmplat ceva. Dar nu spune nimănui ce. E ciudată. Aşa e. Dar nu o judecaţi despre felul cum arată. Da, este poate needucată, nu are Dumnezeu, nu iubeşte pe nimeni... Nici măcar pe mine , sora ei. Ea iubea doar părinţii. Dar ei au murit, și de aceea am fost la cămin. Deci, lăsați-o în pace!

- Teresa, zic eu ridicându-mă și ducându-mă la ea, nici tu nu ştii nimic despre mine. Aşa că te rog să te cari la loc.

- Vanesa! zice și profesoara nervoasă.