Doar eu și cu mine...

Capitolul 10: ,, Aruncând priviri ucigătoare!"

— Da, zic eu. Eu îs Vanesa, în carne și oase. Dar deocamdată nu dau autografe, te invit afară.

— Vreau doar să vorbesc cu tine, despre ceva important, zice el.

— Ești Darius? întreb eu.

— Da, eu sunt. Fiul dirigintei tale.

— Intră și spune repede ce  ai de zis, spun dându-mi căștile jos și mă uit indiferentă la el.

  El se pune pe marginea patului, de parcă i-am dat voie, dar în fine, trecem cu vederea, și mă privește preț de 1 minut.

— Vorbești sau vei continua să te holbezi la mine, papagalule, zic eu deja plictisită.

— Nu, spune el foarte îngândurat, nu... Ceea ce fac e o prostie.

  Era derutat și foarte agitat. Dar pe bune, acum nu-i făcusem nimic.

— Ce voiai să-mi spui, mă? zic eu apucându-l de braț văzând că dă să plece.

— Nu, nimic, minte el.

  Mă crezi proastă, papagalule? Deja ăsta e plin de secrete, man. Ce naiba?

  — Spune-mi! strig eu la el.

  El se uită la mine iar lung, după care se așează pe marginea patului din nou, și-și freacă ochii.

— Voiam doar să-ți spun...bine ai venit! spune el cu vocea tremurându-i.

  Treaba e serioasă. Nimeni nu se agită în felul acesta la un " Bun venit". El vrea să iasă ca o furtună pe ușă, dar eu sunt mai rapidă decât el și-i înhalț gulerul tricoului în mâinile mele, după care-l lipesc cu putere de perete.
  Mă uitam în ochii lui de prost, nici măcar nu se zbătea să-mi iasă din mâini. Se uita foarte urât la mine, o privire pe care o folosesc eu uneori. Și când zic uneori, mă refer că aceea este privirea mea normală.

   Ce ascunde emoistul ăsta ratat?

— Aștept, zic eu rece si apăsat.

— Am zis, spun el încet, voiam să-ți urez un bun venit, atâta tot.

  Vrea să se elibereze, dar eu îl trântesc de celălalt perete și mai puternic.

  Sper că i-am mutat organele vitale.

  — Voiam să-ți spun un " Bun venit" , Vanesa.

— De unde-mi știi numele?

  Stă puțin pe gânduri.

— Nu-ți știu doar numele... mormăie el dar nu sunt sigură de ce zise.

— Ce ai zis, mă? spun eliberându-l.

— Am spus ,, Bine ai venit" ! zice el si-mi scapă iesind pe ușă.

  De ce simt că-mi ascunde ceva? Îm sfârșit ceva interesant în viața mea plictisitoare, jegoasă și de rahat. Dar stai, man. Ce dracu'? De ce bag eu în seamă un ratat de emo în seamã? Nici măcar nu știe să fie un adevărat emo! Face de rușine această generație, pe care...
... În fine, nu contează. Nu trebuie să bag în seamă un ratat desta, acum serios. Nu-s proastă, frate. La cât de rahat îmi e viața, am ajuns în punct de disperare și cred orice mi se zice.

    Trece și ziua asta, iar eu mă trezesc pe la 11 deoarece era sâmbătă. Am avut o discuție cu doamna diriginta dimineață. Ea credea că m-am mutat de tot. Ce naiba, nu! Totuși am bun simț, hai că m-am făcut singură să râd.  Dacă nu-mi place atmosfera de acolo, mă întorc aici. La mine nu există bun simț.

   Diriga' mă conduce ea până acasă, după care-mi spuse să mă întorc la ea în caz de ceva nu e în neregulă.

  Când ajung acasă și deschid ușa, părinții Teresei erau amândoi pe canapea cu fețele obosite.

  Când cei doi mă văd, sar ca arși de pe canapea și vin spre mine nervoși.

— Unde ai fost? se răstește femeia.

— De ce nu ai venit acasă? zice și bărbatul.

— Știi câte griji ne-am făcut pentru tine? spune iar femeia, dar eu mă deplasez spre bucătărie.

— Stai aici și ascultă-mă! spune femeia și mă apucă de braț.

  Eu mă uit la mâna ei încleștată de brațul meu, după care-mi ridic privirea încet spre femeia asta atât de ridicolă.

— Ia mâna, zic eu foarte încet, abia auzit.

— Vanesa, zice și bărbatul, ai face bine să ne asculți! Ești pedepsitã!

  Eu mă uitam în continuare la femeie cu o privirea ucigătoare.

— Ia mâna de pe mine, zic eu puțin mai tare.

— Tu nu realizezi, începe să vorbească femeia care-și permitea să mă atingă.

— IA-ȚI MÂNA JEGOASĂ  DE PE MINE! țip eu la ea, trăgându-mi mâna brusc din ghiarele ei.

  În momentul în care țipasem la ea, mă privește plină de ură, după care mă plesnește cu toată forța ei.

   Nu a fost o alegere bună, cucoană!

----------
Din nou unul foarte scurt, dar peste câteva ore pun altul, deci... :)