Doar eu și cu mine...

Capitolul 5: ,, La fel de idioți!"

    
    Se termin și orele și mă îndrept spre clasă. Teresa plecă cu mașina pe care "părinții" ei, au trimis-o. Eu nu aveam nevoie. Dacă am placa  de skateboard, am tot ce vreau. Mă îndrept spre un loc. Nici eu nu știu ce e. Dar este o clădire părăsită. Are niște ziduri perfecte pentru graffiti. Ador aceste chestii, e o cale prin care eu mă descarc și încerc să mă mai calmez și să mai uit unele lucruri.

  Scot din geantă tuburile și încep să fac pe pereții clădirii părăsite o "artă".
  După 30 de minute, termin. Mă îndepărtez și mă uit la arta mea. Mă pricepeam de mică să desenez, când eram mică, mereu le desenam părinților, iar ei îmi dădeau dulciuri drept răsplată. Pe vremea aceea mă simțeam iubită... Vremuri ce nu vor mai fi. Vremuri ce au fost îngropate și nu vor mai fi niciodată.
   Îmi termin treaba și mă duc acasă.

    Acești domni, care se consideră părinți pentru mine, îmi ies în cale și sunt gata de interogatoriu:

  —De ce nu ai venit o dată cu sora ta? întreaba presupusa "mamă".

—Chiar vrei să-ți răspund, cucuoană? spun eu răutăcioasă.

  O urasc. Nu o suport să o văd cum se preface că-i pasă de mine. Dacă are impresia că va lua locul mamei mele, să mai viseze. Nimeni, niciodată nu va fi ca mama mea! Nici ca tatăl meu! Niciodată nu-i voi uita! Îi voi purta în sufletul meu. Pentru totdeauna...

  —Vanesa, eu nu vreau să fim dușmance.

  —Pentru mine toțj îmi sunteți dușmani. Stiți ce? Aveți grijă de Teresa. Ea chiar are nevoie de atenție. Ea mereu a avut-o. Eu sunt obișnuită cu așa ceva. Acum, mă duc să fumez o țigară. În camera mea. Singură. Cum îmi place.

—Vanesa... Doar voiam să vorbesc cu tine. Tu... Te tai?

 
—Ah. Aș râde dacă aș ști cum. Nu sunt atât de proastă și de lașă să îmi automutilez pielea singură. Eu... Îi automutilez pe alții! spun eu diabolic și îi fac cu ochiul.

Ea mă privea speriată și mirată :
—A-ai serios, nevoie de un doctor psiholog!

—Ați vrea voi să fiu nebună. Dar credeți-mă, sunt mult mai sănătoasă și gândesc mult mai bine decât voi toți. Eu știu ce vorbesc. Știu ce fac. Și știi ce mai știu? Știu că în acest moment îți vine să mă iei la palme de felul cum vorbesc cu tine.

   Ea nu mai zice nimic și stă mirată cu ochii mari ca o stană de piatră în fața mea.

—Veti regreta voi. Toți! zic eu și mă duc în camera mea.

    Intru în cameră. Foame nu îmi era. Iau căștile și dau frâu liber sentimentelor înnăscute din muzică. Mereu viața mi s-a părut un adevărat clișeu.

  La fel de tâmpiți, la fel de idioți,
La fel de proști, la fel de scârbe.

  Concluzia mea.

   Adorm ascultând muzică. O senzație super. Simt că totul se rezolvă și totul e bine. Fără probleme, fără proști, fără oameni idioți.

   Pe la ora 20 Teresa mă cheamă la cină. Mănânc după care ies la o plimbare cu placa. Era întuneric. Îmi iau și căștile cu mine. 

   Mă duc iar în locul unde mi-am făcut desenul cu graffiti. Cineva îl astupase. Cineva făcu un desen cu iluminatti peste al meu.

Semnându-se cu:  Cel cu  666.

  Hă? Cine s-a gândit să-mi astupe mie arta?

  Mă pun iar pe treabă. Îl astup iar pe al lui. De data asta fac un desen mai mare cu craniu. Semnându-mă: Cea cu "Du-te dracu' ".

   Îmi termin treaba și mă întorc spre casă. Dar ce să vezi? Dau peste cele 3 dive din spatele școloii și cu încă un tip cu ele. El era îmbrăcat în negru. Părul îl avea tot negru.

  —Vai! zice blonda aceea cu tupeu, pe care parcă o chema Emilia. De cine dăm noi aici!

   Eu mă dau jos de pe placă dintr-o mișcare, și observ cum tipul ridică sprâncenele la mișcarea mea.  Îmi pun și căștile pe gât.

  —Chiar eu! zic eu plictisită privindu-le gașca de cei 4 mișchetari.

—Uite, Ray! zice "Emi". Ea e cea care s-a luat de mine.

   Acel Ray se apropie de mine și mă analizează din cap până în picioare cu o privire normală pentru mine.

  —Ce? zic eu la fel de plictisită. Trebuia să mă sperii de privirea ta , păpușel? Scuză-mă! N-am fost pe fază.

—Vezi că ai cam mult tupeu, scumpo! zice el luându-și o țigară și o aprinde.

—Scumpă-i mă-ta! Eu sunt valoroasă, pui! zic eu și-mi scot o țigară și eu.Ai un foc?

  —Am! zice el amuzat și îmi aprinde țigara.

  Emilia se uita confuză și aștepta probabil o bătaie. Se uitau ca proastele și aștepta probabil să fiu speriată și bătută de indivudul ăsta, care pare mai mult gay.

" Ray" se uita la mine și face un cerculeț din fumul de țigară.

  Mă uit și eu la el și fac 4 cerculețe.

  —Vanesa! zice Emilia. Nu vrei să-l iei pe Raimond și acasă?

  —N-am nevoie de aurolaci de acest fel, serios.

  Raimond se încruntă puțin și-și stinge țigara.

  —Te întreci cu gluma! zice el.

  —Aș râde de tine! zic eu urcându-mă pe placă si trec pe langă ei suflându-i Emiliei îm față fumul țigării mele iar se îneacă ca o " divă", dar de fapt era proastă.

------

    Știu că e scurt, dar am suferit un accident de mașina și nu prea sunt în stare să scriu. Plus că, mi s-a stricat și telefonul și în loc să mi se încarce mi se descarcă, și acum chiar nu-mi pot lua un telefon nou... Deci... O să fie un timp luuung în care o să-mi lipsiti ...

    Apropo --manneqin Mulțumesc muult pentru coperta asta atât de drăguțăă😍😍😍😍