Doar eu și cu mine...

Capitolul 19:,, Adevarul sau nu? ''

- Mai bine mureai acolo! Și tu și Vanesa! Strigă ea și eu o pocnesc iar.

- Poftim? Aud vocea Vanesei.

Dacă a auzit conversația noastră...SUNT MOARTA!

- Vanesa, scumpo, spun iar ea se apropie usor de noi cu pasi mici.

- Ce e cu mine, Teresa? Mi-am auzit numele, spune Vanesa iar Teresa deschide gura sa zica ceva dar eu i-o inchid.

- Mm, nimic, sora ta tocmai pleca, spun iar Vanesa pufni si am observat din prima socul de pe fata Teresei ca-si vazu sora razand pentru prima data, deoarece, ea, Teresa, era prea egoista sa tina minte anumite lucruri.

- Care sora, doamna? spune Vanesa razand. Asta-i Teresa, Dede e acasa.

Mainile mi se inclesteaza si ochii mi se atintesc pe fiica mea, Vanesa. Teresa se uita la ea inca socata. DA, stiu. Nu sunt dreapta sa tin numai cu Vanesa si s-o iubesc numai pe ea, dar simt ura fata de Teresa. Ea si restul persoanelor din viata Vanesei au transformat-o in alt ceva...rece. Știu, greșesc, nu e bine ceea ce fac. Dar asta simt, asta fac!

- Vanesa, imi intrerupe gandurile Teresa, esti un esec total. Dar nu, de fapt, nu esti chiar total, stii de ce? Ai reusit pana la urma sa te ghidezi si tu dupa anumite scopuri. Da, stii la ce ma refer, la Dede. Ai ademenit-o ca sa o poti devora mai tarziu, stii despre ce vorbesc. Tu doar dezamagesti si ranesti in jurul tau. Tu nu ai idee de cate ori incercam sa-mi apar rusinea ca am o sora ca tine! Tu nu stii prin cate zile de rusine am trecut, toti ma intrebau si-mi spuneau. Cum, tu, asa o fata Barbie, delicata, finuta, toata-n roz, cu zambetul pe buze si o fata buna, sa ai o sora geamana care e toata-n negru, rea, needucata, ciudata! Eu am suportat aceasta rusine, te urasc!

Lacrimile-mi cadeau siroaie. Stiu, ambele gemene erau fiicele mele. Dar Vanesa nu stia asta, nu stia ca dupa ani de cautare si suferinta, mama ei este fix diriginta sa ce a primit-o in casa ei si i-a oferit caldura sufleteasca. Sunt mama amadurora, dar nu-i pot permite acestei fitoase sa-i spuna fiicei mele ca este un.. ESEC!

- TERESA! o intrerup eu pe fata-n roz fulgerând-o cu privirea.

Vanesa se uita indiferenta la sora ei ce abera continuu. In ce au tranformat-o oamenii din jurul ei...cum sa n-o doara nici aceste vorbe dure a surorii ei? De ce nu o privea urat, de ce o privea infierenta? De ce nu simtea furie ca mine, de ce nu actiona, de ce nu-i spunea una din replicile sale? De ce...NU SE APARA?

- Esti un esec, surioara, regret ca am asa o geamana!

Nu mai suportam sa-mi jigneasca fiica in acest mod, ma apropii de ea brusc fara sa mai dau seama de actiunea mea si-o lovesc pe Teresa cat de tare puteam. Nervii mei s-au eliberat odata cu lovirea Teresei. Isi ridica obrazul rosu cu fata plina de lacrimi privindu-ma uimita:

- CINE ESTI TU SA...

- Gata, TERESA! tip si ea ma fixeaza fulgerator cu privirea. Ajunge, fetito, ajunge. Da, cine sunt eu, dar tu cine esti sa-i zici astea surorii tale? Nu vezi ca ea deja a uitat ca are o sora ca tine? Ea e un esec? Uita-te la tine, papuso. Haine scumpe, de firma, fardata cu tonele, genti mai scumpe decat pantofii, dar astea cu ce te ajuta? Crezi ca vei avea o pozitie sociala buna? NU! Mai ai tupeul sa-i spui surorii tale ca e un esec, Teresa? Mai ai tupeul sa vii la ea si sa-i spui ca ai indurat rusinea din pricina ei? Tu te-ai gandit vreodata la ea? De ce in toti acesti ani, la camin sau cand ati fost adoptate, de ce nu i-ai oferit un ajutor? De asta avea nevoie, sa se simta iubita, avea nevoie de cineva alaturi de ea!

- Dar mama sa? ma intreaba Teresa cu obrazul rosu din cauza loviturii. Mama ei de ce nu a fost langa ea? Daca stiai ca a avut nevoie de o caldura sufleteasca, de ce nu a fost aici? De ce dracu imi reprosezi mie asta!?

- Gata, Teresa! Opreste-ti nerusinarea aici.... Te-ai gandit vreodata la ea? Tu te plangi ca ai trecut printr-o simpla rusine? Serios, Teresa? Dar ea? Te-ai intreabt vreodata prin ce a trecut sora ta de ce este asa? De ce in acest hal? Te-ai gandit vreodata ce s-a intamplat in acea noapte cand Vanesa a fost gasita intr-o padure plina de sange terminata si traumatizata de moartea parintilor? Te-ai intrebat vreodata de ce Vanesa era in viata si parintii sai nu? De ce a putut sa-si apere parintii, chiar daca ea era mica? De ce pe ea a dus-o mintea si pe tine nu. De ce? In acea seara Vanesa si-a pierdut inima, sufletul, zambetul si...lacrimile. De atunci, a fost marcata, traumatizata, dar tu nu ai fost niciodata in stare sa te gandesti la asta, probabil nici nu stii despre ce vorbesc. Dar Vanesa se putea reface, stiu asta, doar avea nevoie de putin ajutor! Am avut incredere in tine, credeam ca vei putea sa o ajuti. Tu stii cum e sa nu plangi atata timp? Pentru ca da, Vanesa, din acel moment, nu a mai ras, nu a mai plans, si s-a inchis in ea. A inceput sa devina asa din cauza voastra...

- Acum arunci vina pe mine? striga Teresa și voia să-și mai continuie acest circ jucând un rol ce dramatiza continuu.

- Ajunge, Teresa, iesi afara! Am vorbit destul...

- Ti-e frica, nu? Crezi ca nu si-a dat seama ca...

- TACI! Gata! I-ai facut destul rau, gata, Teresa, las-o in pace odata! Pleaca si nu te mai uita in urma, acum ai sansa sa pleci si sa scapi de acea rusine de care ai spus, de acum in colo nu mai ai nicio sora, iti doresc o zi buna. Usa e acolo.

Sifgur si-a dat seama Vanesa, nu e proasta. Cum va reactiona cand va afla? Ma va imbratisa spunandu-mi acel cuvant minunat, magic: ,, Mama'' , sau ma va uri pentru totdeauna?

- Stai! spune Vanesa cu aceeasi privire de piatra pe chip, ochii ei te puteau ucide.

Sangele-mi ingheata-n vene, normal ca n-o lasa sa plece după tot ce a azuit, probabil mintea ei era plina de intrebari, insa eu ma intreb... Cum suporta fata asta? Este inuman sa te obisnuiesti cu durerea. Imi era frica de ce avea sa o intrebe pe sora sa... Dar pe de o parte, sunt mândră de fiica mea!

Vanesa se apropie de sora ei care era langa usa.

- Voiam doar sa ma asigur ca-ti deschid eu usa sa iesi afara, spune Vanesa si inghet. Sa ma simt eu mai bine.

Spune ea si Teresa, cat si eu, o priveam uimite.

Cum? Cum poate? Ce are?

-----------