Doar eu și cu mine...

Capitolul 9: ,, Neprevăzut!"

       — Nu, nu ,nu! Nu face asta! Nu le face asta! strig cât de tare puteam.

  El se apropie de mami și tati, iar eu țip și mai tare să-i lase în pace.

    — Te roog! îl implor eu pe bărbatul chelios și cu barbă să nu mă lase fără părinți.

   Țip și mai tare, mă descalț și-mi arunc tenișii roșii înflorați, spre bărbatul chelios cu barbă. Îl nimeresc fix în cap, iar își întoarce privirea spre mine. Observ cât de nervos este, venind spre mine. Se apropie ridicând pistolul asupra mea din mers. Țipă la mine, dar nu-i înțeleg limba, și se apropie din ce în ce mai tare de mine cu pistolul îndreptat spre capul meu. O aud pe mama mea cum geme după mine, cum îl imploră pe chelios să lase arma jos.  Cheliosul lasă arma jos, însă scoate un briceag. Când vine, îmi spune câte ceva în limba sa, după care mă atinge cu lama pe gât fără milă. Simt cum mă taie ușor, nu foarte adânc, dar destul încât să simt fiorul firului sâmgelui prelins pe gatul meu. Țipam ca în gură de șarpe și mă zbăteam, ceea ce-mi agrava situația. Lama se opreste din a mă tăia, datorită tatălui meu, care prinse puțină forță de a se ridica de jos și de a mă salva de chelios. Tati îl lovise, însă cheliosul era mai puternic, era o ditamai gorila, care se enervase foarte tare. Era roșu la față și tremura destul de tare, doar din cauza unei lovituri...? Observ cum scoate arma și-mi împușcă părinții fix în fața mea. Mă uitam în gol, și în momentul în care cheliosul îmi împușcă părinții, sângele lor îmi sare pe fața mea, amestecându-se cu lacrimile mele. Încep să țip neștiind ce se întâmplase. Vârsta mea fragedă suferise prea multe traume... Cad jos inconștientă...

  — Vanesa! Trezeste-te! Ce naiba ai! aud o voce cunoscută mie și deschid ochii.

  Eram în sala de clasă. Eram trântită pe jos, transpirată și foarte agitată. Ce tocmai mi se întâmplase?

O văd pe dirigintă cum îmi aduce un pahar de apă și mă stropește pe față îngrijorată.

— Toată lumea afarã! strigă ea colegilor.

— Eu sunt sora ei, o aud pe Teresa, pot sta!

— Nu, Teresa, lasă-ne singure! Te rog, spune diriga și sala de clasă se eliberează.

  Diriga' mă ajută să mă ridic și mă așază pe un scaun privindu-mă destul de îngrijorată.

— Ești bine? mă întreabă ea.

— Da, răspund eu sec, ce s-a întâmplat?

— Păi ai venit normal la școală, cam prost dispusă și ai adormit pe bancă. Te-am lăsat să dormi puțin, după care începi să tresari și să te agiți prin somn. La începu te-am lăsat, dar transpirai și erai foarte agitată, după care ai căzut jos de pe scaun! M-am speriat îngrozitor!

  Eu o privesc preț de 2 minute după care dau să mă ridic dar mă ia cu amețeală și ea mă asează iar pe scaun.

— Calmează-te, îmi zice ea. Spune-mi, ce s-a întâmplat? De dimineață erai foarte prost dispusă.

— Pãrinții... Adică, părinții Teresei. Îmi vine să-i omor. Niciodată, nimeni nu m-a mai înțeles de la moartea părinților mei.

  Diriginta se încordează și-mi zâmbește fals și șters, semn că...mă înțelegea sau poate încerca?

— Te-ai certat cu părinții tăi adoptivi?

— Da, ca de obicei.

  Ea stă puțin pe gânduri, după care-mi zice mușcându-și buza de jos agitată la fel ca mine de data asta:

— Ai vrea să vii la mine?

— Ce? zic eu încercând să nu par tocmai nesimțită, pentru că nu era momentul.

— Hai la mine, Vanesa. Eu stau aparent singură. Doar cu...fiul meu, tot adoptiv.  Dar el nu te va deranja. Soțul meu e mort, am avut un accident și eu cu mașina și familia mea s-a dus într-o fracțiune de secundă. După ce am rămas singură, am adoptat un copil. Cred că e de vârsta ta, îl cheamă Darius.

— Nu am nevoie de ajutor, zic și mă ridic iar încercând să-mi revin și să mă stabilesc pe propiile picioare.

— Unde te duci? mă întreabă ea.

— Nu știu, răspund sec stand puțin pe gânduri.

— De ce nu vii la mine, Vanesa? Nu trebuie să-l consideri neapărat un ajutor, din contra, le vei arăta părinților tăi adoptivi că poți și fără ei. Nu?

  Femeia asta mă înțelege, frate. Ce am de pierdut dacă mă duc? Poate îmi fac rost și de niște țigări. Și-așa că nu mai am nici cu ce și nici de unde să iau.

— Bine, răspund eu la fel de bufnată, vin la tine. Dar doar câteva zile...cât să-mi mulțumesc presupușii părinți.

  Observasem că nici nu o deranja că-i vorbeam de parcă era de vârsta mea. Ceva ciudat la femeia asta, sau ea e OM? Ceva ce nu mulți mai sunt în ziua de astăzi...

  Ne urcăm în masina sa, după care ajungem în câteva minute la locuința ei. Locuia într-o casă destul de mare și frumoasă. Casa era albă, cu o grădină uriașă de trandafiri de toate culorile. Numai trandafiri negrii nu sunt...

   Mă invită în casă. Era destul de frumoasă, pereții tot albi cu modele crem pe ei, avea o bibliotecă lângă o măsuță cu câteva scăunele.

  In centru se afla o masă mare, unde probabil se lua cinea.
  Marfă casa dirigintei.  

  Mă conduce într-o cameră de la etajul 1. Mare îmi fu mirarea când dau de o cameră fix pe placul meu. Pereții erau albi, cu desene sataniste conturate cu negru, mobila neagră, la fel și lenjeria de pe pat. Camera nu avea geamuri, ceaa ce mă încântă. Aveam o chitară electrică lângă pat, și un laptop .

  Zici că a prevăzut asta la școală și mi-a amenajat camera.

   — Sper să te simți ca acasă, scumpo! Adică Vanesa, sper să te simți ca acasă, Vanesa!

  Mă pregăteam să-i zic vreo două. Mă bucur că s-a corectat. Deși e prima persoană care îmi face pe plac după atât de mult timp. Oare camera asta mă aștepta pe mine sau Darius ăla e satanist și el?

  Diriginta dă să iasă din cameră dar vocea mea o oprește o secundă.

— Mulțumesc, rostesc eu indiferentă cu o voce orgolioasă punându-mă în pat.

  Nu mă uitasem să-i văd reactia deoarece mă pusesem în pat și mă holbam la desenele de pe pereți.

  După un timp de stat în pat, cineva intră pe ușă.

— Vanesa?

  Era un băiat cu față de prost, să vă zic mai pe scurt. Da, altceva, era tuns emo, destul de iinteresant pentru fața aia a lui de prost.  Ochii îi erau negri și îmbrăcămintea tot neagră.

— Da, zic eu. Eu îs Vanesa, în carne și oase. Dar deocamdată nu dau autografe, te invit afară.

— Vreau doar să vorbesc cu tine, despre ceva important.