Doar eu și cu mine...

Capitolul 38: ,,Contra"

Atunci îl luasem de guler și-l trântesc pe jos. Îl iau de păr și-l dau o dată cu capul de podea. Podeaua era din parchet drci nu aveam să-i fac ceva rău în afară de un cucui, poate și puțin sânge deoarece îl lovisem cu putere, și o durere de cap mare. Îi îndoi și mâna și îi aud geamătul de dutere.

- Ce spuneai, Dariusel?

- Că ești nebună!

Doamna mă ia de el duoă care el se ridică scuturandu-se. Vrea să facă doi pași spre ușă dar mă reped cu doi pași spre el iar el se dă înapoi.

- Deci, rămâi sau nu?

- De ce mai întrebi când știm amândoi că nu am de ales?

Eu râd iar el dă ochii peste cap.

Roby Pov. :

Îmi luase foarte mult s-o dau pe mama afara. Îi explicasem cine era de fapt Vanesa și abia înțelesese. Dacă a înțeles... Mă simțeam extrem de prost pentru ce i-a făcut mama Vanesei. Nu avea să mă ierte prea devreme, sau poate nu avea să mă ierte deloc. Vanesa e o fire foarte vulnerabilă si când își impune ceva așa ca fi indiferent de situație. Ca și mine, dar ea ce ar face în această situație? Cum s-o împac?

Vanesa, ești o idioată pe care într-o zi te voi bătea rău. Dar până atunci, trebuie să te fac să mă ierți.

Mă duc la Dede, aveam nevoie să mă consult cu cineva pentru asta, pentru împăcarea unei idioate cum e Vanesa, iar Dede era persoana perfectă. Chiar dacă, din câte am auzit de la ea și de la Vanesa, nu mai vorbesc și s-au cam distanțat, sunt sigur că Dede mă va ajuta în legătură cu asta, și, poate cine știe, se vor împăca și ele. Imediat cum ajung acasă la ea, Dede mă întâmpină cu un zâmbet slab și mă invită în casă. O salut vag pe mătușa mea după care eu si Dede ne retragem în cămeruța ei.

- Deci? întreabă ea cocoțându-se în patul ei cu picioarele la piept. S-a întâmplat ceva? Nu prea îmi faci vizite des. De fapt, ce zic eu, nu-mi faci vizite.

Chicotise ușor după care, când imi vazu expresia ștearsă si redeveni serioasă.

- Am nevoie de ajutorul tău, Dede. E în legătură cu Vanesa.

Ea își aplecă privirea și se întristă imediat. Îmi arunca câte o privire piezișă și mă cam deranja faptul că nu vorbea mai repede, trebuia s-o împac cât mai repede, Vanesa nu are unde sta, nu vreau să doarmă pe străzi sau în parcuri pe bănci. Oh, nu, pe asta nu mi-aș ierta-o niciodată.

- Te ascult, spune în sfârșit.

- Știi, cred că ai aflat ce s-a întâmplat între ea și Teresa, spun iar ea afirmă din cap. De atunci, nu a mai stat la nimeni, doar la mine. Nu avea unde să stea. Eu mă duceam mai mult acasă și-o lăsam pe ea să doarmă la garsoniera pe care mi-am luat-o pentru a mai sta singur. Acum, cand era la mine, venise mama. A început să țipe să iasă afară crezând-o o târfă profitoare. După ce i-am explicat cine era de fapt și-a cerut scuze...dar mie. Ea plecase, nu a mai venit pe.la garsoniera de când a dat-o ma afara. Vreau s-o împac, Dede. Dar nu știu unde o pot găși și cum să fac asta. Cum aș putea-o împăca pe nebuna asta?

Ea stă puțin pe gânduri ridicându-se în picioare plimbându-se de colo scoțând din cand în când un " Hmmm" lung. Ochii mei o urmăreau cum făcea ocol camerei de câteva minute. Expresia îi era serioasă, semn că nu avea nici cea mai mică idee. Dar dintr-odată se oprește în fața mea și un zâmbet uriaș îi apare pe față. Iar acel zâmbet mă făcu să mă atârn de o speranță că mă voi împăca cu Vanesa.

- Mâine e ziua ei, Roby. Am și uitat. E ziua celor două gemene. Oh, Doamne, cât de proastă pot fi să nu-mi aduc aminte. Când mi-am pus în cap să-i fiu prietenă m-am interesat de tot, inclusiv de ziua ei de naștere. Îi putem face o mică petrecere!

- Ar fi o idee minunată! Dacă îi plăceau petrecerile, Dede!

- Asta îi va plăcea! Vorbim și cu Teresa, va fi frumos. Mă ocup eu de tot. Vorbim și cu Darius, și cu mama ei.

- Dacă e o petrecere, nu ar fi trebui să nu-i spunem nici Teresei? Și ea a pățit ce a pățit și mna...

- Avem nevoie de ea, Dede, spun si mă ridic. Deci, ce zici, te bagi în asta? Doar tu ai scornit-o.

- Cu cea mai mare plăcere. răpsunde ea și zâmbește ca un copil.

Realizasem că aveam o verișoara minunată pe careă pot baza. Iar tu, Vanesa, să te văd ce vei face acum cu o petrecere surpriza. Sper că nu vei începe să mă bați si pe mine, și pe Dede, și pe invitați, și pe toti ce-ți ies în cale. Că tu ai fi în stare să faci așa ceva. Vanesa Vallente e în stare de orice.

Vanesa Pov. :

Afară aproape se însera. Nu știam ce să fac sau unde să mă duc. Nu mai știam nimic. Important e că toți sunt bine și că...
Abia acum realizez un lucru. Vanesa Vallente s-a schimbat. A apărut acea femeie și a redevine ușor cine era înainte. Dar nu, bineînțeles, eu nu mă voi schimba niciodată indiferent de situație. Dacă a început să-mi pese de cei din jurul meu asta nu înseamnă să mă schimb, înseamnă... să fiu om?