Doar eu și cu mine...

Capitolul 16: ,, Există viață după moarte?"

Ajung într-un final la locul unde eram sigură că e pe stanca de care mi-a zis ea odata ca se refugiaza de cele mai multe ori. Am avut dreptate... Ma duc acolo si-o vad inca vie pe Geronimo. Mă apropii încet de ea deoarece stiu ca-mi observase prezenta.

- Ai venit, spune ea stand cu spatele la mine si privind in gol de dupa acea stanca.

Eu ma apropii din ce in ce mai mult de ea si-i zic cu tonul vocii calm după mult timp...

- Da, da am venit. Normal ca veneam. Esti singura mea... prietena...

- Dar tu nu ma iubesti, nimeni nu ma iubeste! Sunt total singura...

- Ba nu, nu esti, Dede! spun eu iar ea se intoarce cu privirea catre mine.

- Mi-ai spus pe nume, zice ea. Ai retinut cum ma cheama....

- Da, da normal! Dede, hai, vino!

- Nu vin nicaieri, ma duc in iad. Ne vedem acolo, Vanesa, bine? Te astept...

Eu mai fac doi pasi catre ea si o privesc cu frică. Sincer, îmi dau orgoliul văzut! Chiar îmi era frică să n-o pierd. Fata asta chiar mi-a intrat la inimă, o inimă ce credeam că nu o mai am. Distanta dintre noi doua e de 3 metri dar vocea ei mă oprise:

- Daca mai faci un pas in fata, eu voi face-un pas in spate! Macar lasa-ma sa-mi tin discursul...

- Te ascult, raspund eu neavand ce face decat ascultand-o.

- De cand te-am intalnit, am simtit o conexiune intre noi. Te consideram sora mea mai mare, chiar daca eu pe tine te enervam. Faptul c-am reusit sa te conving sa ma inveti sa fiu ca tine, a insemat enorm pentru mine. Pur si simplu imi placi, imi pace cum esti tu, ce faci tu, stilul tau, vocea ta, tot ce tine de tine. Faza e ca pe parcurs am inceput sa tin la tine. Am incalcat regula de care mi-ai zis cand ne-am cunoscut tocmai cu tine: ''Nu te atasa de oameni, fii de piatra si vei fi fericita, nu vei mai suferi''. Dar eu m-am atasat....tocmai de tine, si da, sufar. Pentru ca stiu ca tu nu vei tine niciodata la mine... Niciodata, nici nu am de ce mai traiesc... vreau sa aflu cum e sa mori, ce simti, ce se intampla, cum e , vreau sa explorez iadul, ca raiul nu voi putea.

- Dede, daca într-adevăr tii cont de ceea ce-ti zic, sa-ti intre asta-n cap bine. Nici iadul, nici raiul nu exista. Moartea nu e doar o doamna-n negru care te conduce spre un loc frumos, raiul, sau spre un loc urat, iadul. Acea doamna-n negu, care de fapt nici ea nu exista, te va conduce spre un somn etern. Tu vei dormi oarecum. Sufletul, acel spirit, nu e real. Duhul nu e real, Dede. Ci doar mori, pur si simplu. Sufletul iese din tine calator, iar trupul va fi ingropat la 2-3-4 metri sub pamant. Nu vei afla nimic, nu vei vedea absolut nimic daca vei muri. Tot ce vei vedea, aparent, e doar intuneric. Asta vrei, Dede? Ca cei ce te urasc sa se bucure ca ai renuntat? Ei bine, in cazul asta, te consider cea mai lasa persoana pe care-o cunosc! M-ai dezamagit, Dede. Pentru ca eu n-as face asta niciodata. Eu vreau sa trăiesc si sa-i fac pe toti sa sufere.

- Dar vreau sa mor...

- 4 metri sub pamant, Dede. Doar cu asta te alegi.

- Asta e, spune ea si da sa faca pasul acela-n spate.

- NU! DEDE! Stai, nu poti muri acum...

- De ce? intreaba ea. Vrei sa ma mai folosesti la ceva? Ai nevoie de ceva?

- Da, raspund eu. De tine am nevoie. arat eu rea si rece, dar nu-s asa cum par. Nu-s de piatra, nu exista om de piatra, Dede! E doar un rol, crede-ma... Daca tu mori, cine ma mai enerveaza pe mine? Cine ma mai admira pentru prima data-n viata mea? Revino-ti! Eu chiar tin la tine ca la sora mea mai mica, desi avem aceleasi varste și nu ne cunoaștem de mult timp.

- Nu, spune ea lacrimand. Tu ma minti... Nu ții la mine! Nimeni n-o face! M-am săturat de tot...

Își ridica bratele si e gata sa se lase pe spate-n gol privind în jos cu lacrimi în ochi:

- DEDE! DEDE! Stai! TREBUIE SA MAI VORBIM UNELE LUCRURI! STAI! ASTEAPTA! DACA TII LA MINE, VEI MAI ASTEPTA! TE ROG!

- Ce vrei, Vanesa? Nu vreau sa-ti mai ascult minciunile, stiu ca nimeni nu mai tine la mine.

- Bun, spun eu hotarata. Atunci, ia-ma de mana si hai sa ne aruncam amandoua-n gol.