O noua zi,noi lovituri.Ma aflu in camera mea,in acelas pat,cu acelasi jurnal plin de fraze negative.Cateodata ma intreb cum este sa ai un jurnal care sa fie umplut cu lucruri distractive,poze haioase cu prietenii,inimioare si tot felul de lucruri minuscule care pentru mine inseamna mult.Cateodata imi este mila de foile ce le patez cu o gramada de cuvinte murdare,dar asta ma ajuta.Eu nu am un jurnal ca toti pustii de varsta mea,eu am fiecare zi a mea scrisa aici,si toate arata cam la fel.Singurul lucru care ii da culoare acestui jurnal este poza cu Eliot de pe prima pagina.Ma uit foarte des la ea,vad cat de fericita este in acea poza si cateodata zambesc uitandu-ma la ea.Nu ii doresc sa fie in locul meu,nimanui nu ii doresc asta.Chinurile mele zilnice sunt de nesuportat.Nu vreau sa cad in depresie,desi am ramas cu cateva sechele.Viata e prea frumoasa pentru a-mi omori timpul plangandu-mi de mila,dar pur si simplu nu am altceva de facut.Imi doresc sa pot iesi ca un copil normal afara,sa simt aerul curat,sa privesc vietatile naturii sau pur si simplu sa citesc o carte.Vreau sa imi oxigenez creierul doua,trei ore ,nu 10 minute cat stau pe balcon.Oftez.Uneori ma intreb de cate ori am sa mai fac asta.
Am auzit pasi care se indreptau catre camera mea.Eliot era in curte,deci nu putea fi ea.Am vazut cum usa este fortata.M-am speriat,stiam cine este.Am bagat repede jurnalul sub perna si am fugit in baie. M-am bagat in cabina de dus si am tras draperia.Am auzit cum usa a fost deschisa,probabil au spart-o.M-am ghemuit cat de tare am putut,punandu-mi fata pe genunchi.Am auzit usa de la baie cum se tranteste,iar inima mea a luat-o razna.Respiram sacadat,desi incercam sa nu o fac.O liniste s-a asezat in incapere.Mi-am ridicat capul,uitandu-ma prin perdea.Claritatea era scazuta.Tot ce puteam vedea erau doua umbre cautand ceva.Mai bine zis pe cineva,iar acel cineva eram eu.Perdeaua s-a tras,iar eu am amutit.
-Mai,mai.Credeai ca daca te ascunzi poti sa scapi? Intreaba Calipso ironica.
-E-eu..
-Tu ce? Imi scuipa Britney cuvintele in fata.
-Poti fugi,dar nu te poti ascunde,Hope. Continua ea.
Eram bagata intr-un colt al dusului,nemaistiind cum sa intru in pamant.Speram la o scapare,la un miracol.
-Treci aici! Spune Roxen tragandu-ma de par.
Am iesit din baie si m-a trantit pe pat.Se pare ca erau numai ele 3.Mai bine asa,mai putine chinuri.
-Ce sa iti facem? Spunea Britney in timp ce statea cu mana sub barbie.
-Va rog..
-Taci! Tipa Calipso lovindu-ma peste fata.
-Stiu eu.Ce-ar fi daca am rade-o in cap? Intreaba Roxen.
-Nu,va rog,nu. Plangeam de-a binelea.
-Exact asta vom face.
Britney s-a indreptat catre un saltar luand masina de tus,in timp ce Calipso si Roxen ma tineau de maini si de picioare.De ce e lumea asta atat de rea? In urmatoarele secunde voi ramane cheala,asta doar pentru a se distra ele.Vedeam cum zambesc diabolic.Nici un miracol nu ma poate ajuta acum.Britney se apropie cu acea masina de mine,dar este oprita.Aveam ochii inchisi si nu puteam vedea cine este,dar i-am auzit vocea.Era Eliot.Ingerul asta a picat la tanc.Am simtit cum Britney a fost trasa de pe mine.Auzeam multe tipete,dar imi era frica sa deschid ochii.Eliot era buna la bataie,dar niciodata nu s-a batut cu Britney sau cu celelalte.Am deschis ochii doar atunci cand prietena mea mi-a atins umarul.
-Cum esti? Ai patit ceva? Ma intreaba Eliot speriata.
-Sunt bine. Am murmurat eu.
-Hope...
Observam rana deschisa de la arcada ei.Mi-am dus mana pe locul loviturii.Nu pot sa cred ca a facut asta.M-a ajutat pe mine,dar s-a ranit ea.Am luat-o in brate,plangand pe umarul ei.Din vina mea s-a ajuns aici.
-Imi pare rau. Atata am reusit sa scot pe gura printre miile de suspine.
-Nu plange. Sa le vezi pe ele.Ar trebui sa iti fie frica sa te uiti la ele la cum arata in aceasta clipa. Glumea Eliot.
Nu aveam puterea sa rad sau sa zambesc macar.Am oftat pentru a miia oara pe ziua de azi si m-am ridicat din pat.M-am indreptat catre micutul dulapior ce atarna pe perete.Am deschis usa alba cu o cruce rosie pe ea si am scos din dulap trusa de prim-ajutor.M-am intors catre Eliot care statea intinsa pe pat si m-am asezat in genunchi langa ea.I-am dezinfectat rana apoi am pansat-o.Nu era prea adanca,dar mai bine era sa nici nu fie acolo.Prin pat erau multe bucati de vata cu sange. Le-am adunat pe toate si le-am aruncat la cos.
-Azi este ziua de adoptii. Spune Eliot jucandu-se cu o suvita de par.
-Ce rost mai are? Intreb eu.
Eliot nu putea fi adoptata deoarece ea era aici doar fiindca parintii ei nu puteau sta cu ea,dar mereu ii trimiteau cate ceva. In schimb de mine nu s-a mai interesat nimeni de cand sunt aici.Majoritatea copiilor de aici sunt adusi fiindca parintii nu pot sta cu ei,dar peste ceva timp vin si ii iau acasa.Ce bine suna cuvantul acesta. E dumnezeiesc.
-Poti sa speri macar.Spune Eliot intorcandu-si capul catre mine.
-Pentru ce? Ca sa mi se rupa si ultima farama de speranta? Stim amandoua ca nu voi fi adoptata. Am pufnit eu trantindu-ma in pat.
-Esti incapatanata.
-Nu.Doar mi-am pierdut speranta. Am spus eu cu ochii inchisi.
Nimeni nu mai zicea nimic.Am auzit cum Eliot se joaca pe tableta.Din cand in cand mai tresaream cand o auzeam cum tipa de bucurie ca a castigat sau de nervi ca a pierdut.M-am ridicat din pat plecand catre baie.Am luat repede micutul radio de pe masa si am intrat in incaperea albastra.Prosoapele mi le-am lasat pe suport,apoi m-am dezbracat.Fiecare piesa din imbracamintea mea era imprastiata pe jos. Am pornit radioul si l-am pus pe micutul suport pentru periutele de dinti.Am dat drumul dusului,desfacandu-mi parul.Firele satene cazura rebel peste umerii si spatele meu.M-am privit putin in oglinda inainte de a intra in dus.Aveam pielea patata cu urme mov in unele parti si julituri pe picioare.Sanii mei nu erau lasati,dar mereu am preferat o bluza larga decat cele decoltate.M-am intors catre dus intrand incet. Apa era destul de fierbinte.Am reglat-o pentru a fi cat de cat buna,dar cu asemenea lovituri nimic nu era bine primit pe corpul meu.Picaturile loveau cu putere pielea mea. Mi-am clatit intreg corpul apoi am inchis apa.Mi-am sters fiecare strop de apa de pe corp apoi mi-am infasurat un prosop peste par.Am adunat de jos hainele si am iesit din baie cu un prosop infasurat peste mine.Eliot nu era in camera.Poate a plecat afara.M-am schimbat in pijamaua mea vesnica si mi-am pus un halat subtire peste.Parul l-am uscat cu prosopul cat am putut si l-am lasat sa cada pe spate.M-am uitat pe fereastra si am vazut copii jucandu-se.Cat de frumos arata de aici.O masina s-a oprit in fata curtii.Din ea a iesit o femeie inalta cu o gluga pe cap.A intrat repede in incinta casei.Probabil urmatoarea fiinta care v-a ajuta un copil sa aibe un viitor.Nu ma prea interesa.Nu aveam cum sa fiu eu.
Dupa o jumatate de ora Eliot a intrat in camera cu doua cornuri in mana.Imi da mie unul apoi se pune pe fotoliul din fata televizorului.Da,aveam televizor,dar eu nu ma uitam prea des la el.
-S-a intamplat ceva? Intreb eu.Avea acel zambet care arata ca ceva se va intampla.
-Nu.De ce? Intraba ea schimband canalele.
-Ai privirea si zambetul ala.
-A da? Nu mi-am dat seama.
Ok.Poate exagerez eu.Usa este deschisa,iar directoarea isi face aparitia.O femeie in varsta de 50 de ani,cu parul mai mult alb decat saten si cu o pereche de ochelari ce ii ascund ochii caprui.
-Hope,a venit cineva sa te ia. Mi se adreseaza aceasta.
Ce? Cine m-ar lua? Au fost atat de multe persoane care m-au vazut si nu m-au vrut din cauza lovituriilor sau a comportamentului.Am facut ochii mari intorcandu-ma catre Eliot.Ea era atenta la televizor,de parca nimic nu s-ar fi intamplat.Stia despre asta.Zambetul ei mi-a confirmat aceasta ipoteza.Mi-am intors tot corpul catre doamna director ,ridicandu-ma in picioare.
-D-dar,cine m-ar vrea? Intreb eu tematoare.
In fata usii se afiseaza o doamna tanara.Nu poate fi adevarat......
