Tata se uita la mama zambind.
-Poate nu e mometul sa ii spunem. Spune mama cu o urma de ingrijorare.
-Pai ,oricum va afla. Ii spune tata.
-Sunt chiar aici.Ce sa aflu? Acum chiar eram in ceata.Ce imi ascund?
Tata se uita din nou la mama .Ok,asta e un obicei prost.
-Ai o surioara. Spun amandoi deodata.
Gura mea s-a deschis larg.Ce?Cum?Dar..Nu imi vine sa cred.Asta mi-am dorit mereu,dar ea unde este acum?
-Este la o vecina.Vine in 10 minute. Imi spune mama zambind.
-Iar am gandit cu voce tare?Mama a inceput sa chicoteasca.
Nu mai aveam rabdare.Voiam sa stiu tot.Tot ce s-a intamplat.Acum o astept pe Lola,sora mea.Mama m-a strigat sa cobor in living.Cu cea mai mare graba posibila si cu cele mai mari emotii am coborat scarile.In fata mea a aparut o fata bruneta,machiata,cu ochii albastri.Ne-am privit pret de cateva secunde apoi ne-am luat in brate.Eu fiind mai emotiva am inceput sa plang.Mama si tata au venit si ei imbratisandu-ne.
-Bine,acum vreau sa stiu absolut tot. Spun eu stergandu-mi lacrimile.
-Pai,mai intai sa ne asezam. Imi spune mama.
-Bine.
Ne-am asezat pe canapeaua cafenie.Tata trage aer in piept apoi incepe.
-Cand tu aveai 3 ani eu am plecat in Germania.Acolo am gasit de lucru si v-am putut ajuta ceva timp,dar am fost dat afara.Nici eu nu stiu de ce.Nu am mai avut bani sa va trimit si nici sa ma intorc acasa.Am cautat mult timp un loc de munca pana am gasit unul.Era platit bine si asa m-am putut intoarce in Londra.Cand am ajuns aici mama ta o avea pe Lola,care avea un an.
-Cum s-a intamplat asta?
-Inainte ca tatal tau sa plece a fost acea seara magica.Am ramas insarcinata apoi trebuia sa nasc.Nu puteam avea grija de 2 suflete asa ca te-am dus la casa de copii.M-a durut sufletul enorm.I-am spus directoarei sa nu te dea nimanui fiindca am sa ma intorc.De atunci am avut grija de Lola,dar tatal tau a ramas din nou fara loc de munca si ne-am gandit sa ne mutam in alt oras.Seattle era perfect.Aici tatal tau si-a gasit de lucru,mult mai bine platit,iar eu de asemenea.Lola si-a facut multi prieteni,iar apoi ne-am permis sa ne cumparam casa asta,dar parca era pustie.In fiecare zi ma gandeam cum esti,daca ai de mancare,daca esti bine.Ma gandeam ca daca am sa vin sa te iau atunci acasa ma vei uri,iar acum regret enorm ca nu te-am luat mai de mult acasa. Spune mama plangand.
-Sunt bine,nu-ti face griji.Vesnicul raspuns.Noroc ca mama nu stie despre Britney.
Totusi,mi se pare prea matura Lola pentru varsta ei.
-Dar,nu crezi ca te machezi prea tare pentru varsa ta? Intreb eu timid.
-Nu.Daca nu o faci nu esti frumoasa. Spune Lola razand.
-Nu trebuie sa iti pui o masca pentru a fi frumoasa.Daca te simti bine in pielea ta asta e tot ce conteaza.
-Mda,vad ca tu te descurci de minune.Spune Lola aroganta.
-Lola. O cearta mama.
-Nu mama. E ok.Sunt bine. Am spus eu.
M-am ridicat de pe canapea apoi am pornit catre camera mea.Am intrat inauntru ,iar acel miros placut inca imi invada narile.Am privit putin prin jur din tocul usii.
"Acum asta e casa ta Hope.Obisnuieste-te cu asta." mi-am spus in gand.Mi-am aruncat ochii pe langa pat,vazand cartea mea pe asternuturile moi.Am inchis usa in urma mea si m-am trantit pe pat.Era mult mai moale decat cel pe care dormisem 14 ani de zile.Cartea mea a zburat intre degetele mele subtiri deschizandu-se la pagina unde am ramas.Citisem primele propozitii ,dar parca lipsea ceva.Muzica.
Mi-am luat castile din geanta si am cautat o melodie potrivita cartii pe care o citesc.M-am asezat din nou in pat,de data asta intr-o pozitie turceasca cu cartea pe picioare.Citisem mult cat timp am stat inchisa in camera aceea.Stiam multe carti,dar niciodata nu puteam retine autorul cartii.
Au inceput sa ma doara ochii de la atat citit,iar melodia ma incomoda.Devenise sacaietor sa ascult aceeasi melodie de "n" ori.Am facut un semn la pagina unde am ramas. M-am ridicat din pat si am plecat catre fereastra.Fulgii de nea aterizau pe sticla curata formand stropi mici de apa dupa ce se topeau.Imi placea iarna,dar niciodata nu am simtit zapada.Acuma imi dau seama cate lucruri m-a facut Britney sa pierd. Nu am avut niciodata un iubit.Bulgarelile cu zapada si facutul oameniilor de zapada este o placere pentru ochii mei,dar niciodata nu am experimentat aceasta metoda de a te juca.Voiam sa fac un inger de zapada sau un om de zapada chiar acum,dar era deja seara.M-am rezumat doar la privitul ninsorii de pe pervaz.Nu stiu de ce ,dar am simtit nevoia sa vorbesc cu cineva.Nu de multe ori se intampla asta.Mai bine m-as pune sa dorm.E destul de tarziu.
*CIOC-CIOC*
-Intra.
-Hei.Ce faci? Ma intreaba Lola de dupa usa.
-Privesc cum ninge. Eram usor distanta si timida cu ea,dar asa sunt eu mereu.Timiditatea ma omoara ,dar face parte din mine.
-Uite,voiam sa imi cer scuze pentru...stii tu...
-Nu m-a deranjat cu nimic argumentul tau.
Cine ma cunostea in acel moment si-ar fi dat seama ca mint,dar nu puteam fi suparata pe Lola si nici nu eram.Eram suparata pe mine fiindca nu puteam fi ca ele.
-Sigur? Intreaba Lola.
-Sigur.
Continuam sa ma uit pe geam.Tacerea era incomoda ,dar nu stiu ce sa ii spun.Nu stiu cum sa o intreb ceva.Daca ma fac de ras?
-La ce te gandesti? Ma intreaba Lola.
-L-la nimic. Spun eu luata prin surprindere.Doar nu am gandit din nou cu voce tare,nu?
-Pari putin aeriana.Spune ea razand.
Continuam sa ne uitam la fulgii albi de zapada.Lola era o companie placuta. Nu la fel de placuta si tacuta precum Eliot,dar era placut sa petrec timp cu ea.
-Tu aveai prietene acolo? Ma intreaba ea dintr-o data.
-Da.Una singura. Am raspuns eu ,iar gandul mi-a zburat la Eliot. Ma intreb oare ce face acum bruneta mea.
-Doar una? Ma intreaba Lola mirata.
-Eu am vreo 3. Continua razand.
O priveam pe sora mea cum rade si parca imi inveselea ziua.Asta inseamna sa ai o sora mai mica? Sa te bucur pentru bucuria ei?Este placut,trebuie sa recunosc.
-Dar,acolo cum este? Ma intreaba Lola.
-Depinde.
-Depinde de ce?
-Depinde de cine vrea sa iti faca rau.
-Nu inteleg.
Am oftat adanc.Stiam ca va trebui sa ii spun pana la urma.
-Bine,uite iti voi spune,dar asta nu trebuie sa afle mama sau tata.Bine?
-Bine.
Am inceput sa ii povestesc fiecare momet din viata mea acolo.Sincer,prima data nu m-a crezut apoi i-am aratat taieturiile si imediat expresia fetei sale s-a transformat intr-una trista.
-Dar tu nu trebuie sa faci asta. Am spus eu tragandu-mi manecile.
-Vor ramane semne?
-Da.Dar se vor vedea putin daca le acopar cu creme sau le dezinfectez bine.
-Hope,am observat ca esti o persoana tacuta.Nu pot sa cred ca ai facut asta.
-Uneori, oamenii tacuti ascund multe povesti.
Heiiiii!!!! Vreau sa va stiu parerile despre poveste. Stiu ca acum pare plictisitoare,dar o sa fie mai interesant pe parcurs....
