Porniti melodia! :)
HOPE POV.
Am fost trezita brutal de cineva care sarea pe pat.Am deschis ochii buimaca si am realizat ca ma aflu pe canapeaua din sufragerie imbracata in hainile de scoala. Lola era in pijamale si sarea pe canapea.
-La multi ani,Hopeeee!
-La multi ce?
-Azi e ziua ta,prostuto.
-Ba nu,maine este.
-Hope,e sambata. Azi faci 18 ani.
-Sambata? Cat am dormit?
Deabia acum realizasem ca afara era dimineata,iar soarele se chinuia sa iasa la iveala.M-am dat jos de pe canapea si am urcat in camera mea. Am trantit ghiozdanul pe jos apoi m-am schimbat in pijamale. Azi aveam de gand sa stau toata ziua in pijamale si sa citesc. O zi obisnuita. Am auzit soneria de la usa din fata. Am coborat rapid scarile strigand " Raspund eu".Am deschis usa si mare mi-a fost mirarea cand am vazut-o pe Cloe in fata mea.
-Cloe?
-Hei,ce faci?
-Ce cauti aici?
-Am avut o cursa si m-am gandit sa vin sa vad ce faci.
-Ai avut cursa de dimineata?
-Nu. Cursa incepuse de ieri. Acum venim de la petrecerea de dupa cursa.
-Veniti?
-Da. Sunt si baietii.
Mi-am lungit gatul peste umarul ei si i-am vazut pe baieti stand in fata casei. JJ facea ca disperatul din mana,iar eu i-am facut inapoi razand.
-Hope... Striga Lola.
Oh,nu. Ma rog sa taca din gura,ma rog sa taca din gura.
-Hope, mama a spus ca are un cadou pentru tine. Spune ea venind catre mine.
Oh,Doamne!
-Cadou? Intreaba Cloe.
-Da. Azi este ziua ei. Spune Lola luandu-ma in brate.
-Lola ne lasi putin singure? Intreaba Cloe.
-Ok.
-Scuze. Incep cand Lola pleaca.
-Cand aveai de gand sa imi spui ca e ziua ta?
-Nu avea rost sa iti spun fiindca este o zi normala.
-Normala? E ziua ta. Faci 18 ani. Trebuie sa dam neaparat o petrecere.
-Nu. Spun eu rastit cand Cloe isi scoate telefonul pentru a apela pe cineva.
-Nu vreau nicio petrecere. De fapt,nu vreau sa afle nimeni.Nici macar baietii. Ne-am inteles?
-Dar...
-Cloe!
-Bine,dar va trebui sa ne petrecem ziua impreuna. Nu te las sa stai in casa de ziua ta,chiar daca nu dam o petrecere.
-Bine. Ma suni si ne intalnim in fata operei.
-Operei?
-Da, operei. Vreau un suc de la cafeneaua aia in care am fost duminica trecuta.
Louis nu mai poarta ghipsul acela,dar poarta un bandaj ca sa ii tina glezna. Nu pot sa cred ca a participat la o cursa in halul asta,si nu imi vine sa cred ca ma gandesc din nou la el.Trebuie sa fac neaparat ceva sa mi-l scot din minte. Poate ca daca as avea un iubit ar functiona. Nu. Eu nu sunt ca el. Eu nu ma pot folosi de oameni numai ca sa uit pe cineva. Nu imi pot bate joc de cineva in halul asta.Am intrat repede in casa si am oftat,bagandu-mi mana prin par. Am mers la bucatarie,iar acolo erau mama si Lola.
