Cand masina a oprit mi-am dat seama ca eram in fata casei lui. Aveam ochii rosii,iar picioarele imi tremurau. Inca stateam in poala lui Louis,iar el imi mangaia parul. Ma mir cum de a putut conduce, avand in vedere ca ii blocam picioarele stand cu capul pe ele. Louis si-a lasat capul pe spate,mana lui alunecand pe soldul meu. Un oftat mi-a iesit din spatele gatului.Dupa putin timp,Louis si-a ridicat capul,iar eu m-am ridicat din poala sa. A iesit din masina apoi m-a ajutat si pe mine sa ies. S-a uitat la mine apoi s-a incruntat. Mi-a atins cearcanele de sub ochi mangaindu-le. Mi-am adus aminte ca nu ii placea cand o fata plangea.Nu voiam sa il fac sa se simta rau asa ca mi-am lasat capul in jos soptind.
-Sa mergem in casa. Cuvintele au iesit cu greu,gatul fiindu-mi uscat.
Am intrat in casa dandu-mi jos papucii.
-Du-te in dormitorul meu. Vin si eu imediat. Imi spune Louis pupandu-ma pe frunte.
Am dat din cap apoi am urcat scarile. Mergeam pe holul ce ducea catre camera lui Louis balanganindu-ma. Imi simteam corpul greu,iar cuvintele tatei imi spargeau fiecare colt al sufletului. O usa s-a deschis in fata mea,iar daca nu eram atenta cu siguranta faceam cunostinta cu podeaua.
-Hopeee! Ce faci? Imi spune Cloe imbratisandu-ma.
Nu i-am raspuns la imbratisare. Imi era greu sa imi ridic mainile. Cloe se indeparta uitandu-se nedumerita la mine. Si-a ridicat o spranceana perfect pensata in sus intreband:
-Care-i nemernicul care ti-a facut asta? Spune aratand catre fata mea.
Presupun ca aratam destul de rau avand in vedere modul in care se uita Cloe la mine.
-Nu conteaza. Am spus si m-am indreptat catre camera lui Louis.
Nu era ca nu voiam sa ii spun,dar sa imi aduc aminte fiecare cuvant rostit de tata....ar face situatia si mai rea decat este. Cand am intrat in camera lui un miros familiar mi-a invadat narile. M-am trantit pe pat cu fata in sus. Am luat o perna si mi-am pus-o pe cap. Simteam nevoia sa tip,sa plang,sa ma descarc de absolut orice emotie,asa ca asta am si facut. Am tipat cat am putut de tare in perna,iar lacrimile imi curgeau pe obraji in jos. Urasc situatia in care sunt acum. Ma gandesc ca poate era mai bine daca ramaneam la casa de copii.Acolo riscam sa fiu ranita fizic nu psihic,acolo o aveam pe Eliot,dar acolo nu il aveam pe Louis. Nu o aveam pe Cloe,pe JJ si pe George. Am lasat perna jos obligandu-ma sa nu mai plang. Am incercat sa ma gandesc la altceva,sa fiu total absenta in lumea asta,dar sa fiu prezenta in lumea mea. Doar ca la orice ma gandeam tot la tata imi sarea gandul. Nu mai suport presiunea asta care imi apasa umerii. Oare exista o viata perfecta? Fiindca daca ar exista as cumpara-o. Louis ma intrerupe din gandurile mele intrand in camera. Avea o tava plina cu mancare. Pune tava jos si a cautat prin dulapul lui dupa haine. Mi-a dat un tricou de-al lui si o pereche de pantaloni de trening. Cu toata nebunia asta am si uitat ca sunt inca uda. Cand m-am intors din baie Louis era deja imbracat.M-am pus in pat,iar el a venit cu mancarea la mine.
-Poftim. Spune el asezandu-mi tava pe picioare.
-Louis,nu pot sa mananc.
-Trebuie sa mananci,Hope. Corpul tau are nevoie de mancare.Nu prea ai mancat zilele astea,deci nu vreau niciun refuz.
Fata lui parea destul de serioasa asa ca m-am silit sa mananc. Pur si simplu nu simteam nevoia sa mananc. Ma simteam plina,desi nu mancasem nimic azi. Am luat cateva inghitituri apoi am simtit cum un junghi mi se pune in stomac.Am trantit tava pe pat apoi am fugit la baie. Starile mele de greata s-au intors din nou. Credeam ca nu mai am probleme cu stomacul,dar se pare ca m-am inselat.Louis a venit langa mine dand drumul la apa. Stateam sprijinita cu mainile de chiuveta si cu capul in jos privind cum apa din chiuveta curata ramasitele din mine. Louis si-a pus mainile pe umerii mei mangaindu-ma usor. Tremuram din toate incheieturile,iar respiratia mi se ingreuna.
