Viața unei vloggerițe. (VOLUMUL 1)

Capitolul 7.

Am aruncat cuțitul pe fotoliul alb, apoi am plecat spre ușă. Am deschis-o și am ieșit rapid pe ea.

Cică o să am nevoie de cuțite.

Am oftat, mergând pe aleea îngustă. Peste tot era o ceață densă, asta îngreunându-mi vederea.

-Vai, dar pe cine avem noi aici, s-a auzit o voce răgușită din spatele meu. Ți-am spus eu că viața ta este de acum un chin. Îmi pare rău că nu ți-am zis de când o să se destrabele iadul pe pământ, pentru tine, desigur.

Inima a luat-o la galop, și pentru o secundă respirația mi s-a oprit. O mână de a lui s-a așezat pe umărul meu, alta pe la spate mi-a dat o palmă peste obraz. M-am prăbușit la picioarele lui, începând să tremur.

A draqu că nu am luat cuțitul. Avea mama dreptate. Dar totuși, de unde era așa sigură că voi fii atacată?

I-am dat un picior unde nu trebuia, apoi m-am ridicat în timp ce el s-a prăbușit pe asfaltul negru.

-Lasă-mă în pace, pe mine și pe familia mea! i-am spus trecându-mi mâna prin păr.
-De ce nu se țin părinții tăi de pariu? m-a întrebat.
-Pariu? Ce pariu? l-am întrebat șocată.

Părinții mei au pus un pariu pe mine? AM CREZUT CĂ MĂ IUBESC.

El a izbucnit într-un hohot de râs necontrolat, sprijininidu-se în mâini ca să mă poată privi.

-Nu ți-am zis că viața ta va fii un chin? Mama ta, desigur cu al tău minunat tată, au zis că dacă te las în pace, îmi vor plăti 10.000 de euro. Nu am primit banii, așa că nu te las în pace, să știi, mi-a spus.
-Te rog, fac ce vrei, i-am spus în culmea disperării.
-Ce vreau? Păi, vreau multe. Bani, țigări, droguri, tatuaje, iubită, mi-a spus accentuând "iubită."

Am înghițit în sec, întorcându-mă pe călcâie. Am încercat să fug, dar m-a prins de gleznă și m-am prăbușit pe asfaltul încălzit de soarele dimineții, înainte ca ceața să invadeze orașul.

-T-Te r-o-g, l-a-s-ă-mă, m-am bâlbâit.
-Și dacă nu vreau? mi-a zis.

S-a ridicat într-o fracțiune de secudă de pe ciment, apoi m-a luat în cârca ca pe un sac de cartofi. Am încercat să mă zbat, dar am primit o palmă peste fund.

-Te rog, m-am milogit încă o dată la el.

Sunt moartă.

A alergat cu mine în cârca cu mine, până la o mașină neagră. M-a trânit pe bancheta din spate, el așezându-se lângă mine.

-Acasă, i-a ordonat el șoferului chel.

El a bolborosit ceva, apoi a pornit motorul.

*

-Te rog, am spus pentru a o mia oară în noaptea asta.
-Nu, a răspuns el ferm. Vreau banii de aici. Îmi dai contul de Youtube, a țipat. Vreau parola, s-a răstit.
-Nu, te rog, lasă-mă, am mai spus încă o dată.
-Am spus ce vreau. Atunci, facem altfel, a rânjit. Filmezi ce câcaturi vrei, apoi banii îmi vin mie. Să nu te prind că spui ceva și postezi, altfel nu știu dacă mai ieșit vie din iad, deși e imposibil.

Nu știam ce să fac. Nu-mi pasă de bani, ci de fani.

-Bine, am cedat.

El a rânjit încă o dată, apoi a ieșit pe ușa mare și albă. Am rămas singură în camera imensă. Lanțurile mari și grele ce le aveam legate de mâini mă jenau deja. Stăteam sprijinită de peretele scorojit, pe dalele reci.

Un țipăt s-a auzit de după ușa, apoi aceasta s-a trânit de perete. Un bărbat îmbrăcat în negru, a aruncat o fată de 4-5 anișori în fața mea. Purta o rochiță urâtă și murdară. Nu avea încălțăminte și părul său blond, era încâlcit. Avea lacrimi uscate pe obrăjorii roșii, iar alte mii picături fierbinți în colțul ochiului.

-Ajută-mă, mi-a șoptit.

O altă împușcătură s-a auzit, iar fetița a căzut din picioare. O împușcase în piciorul drept, iar acesta sângera. Suspinele ei, erau ca o melodie urâtă și horor.

-Așa o să ajungi și tu, după ce tot ce ai va fii al șefului, a spus începând să râdă.

A ieșit pe ușă, trântind-o după el.

-Ajută-mă, a repetat fetița. O să mor? Te rog, a spus ea plângând.
-Șș, am încercat să o potolesc.

Am ridicat privirea, văzând pe un dulap înalt niște chei. Mi-am adus aminte că bărbatul acela le-a aruncat acolo după ce m-a legat în aceste lanțuri grele și reci.

-Poți să te târăști până acolo? am șoptit către fetiță.
-Nu știu, poate, mi-a spus printre suspine.

A început să se târască, dar atunci a intrat pe ușă un bărbat înalt. Ea s-a retras cât de repede a putut la mine, acesta nevăzand-o.

-Tu, a spus arătând spre ea. Treci în lagăr.
-Ce este ăla? am întrebat.

************************************

Sunt satanică.😂😂Ok, am vrut să încep adevărata poveste. Da Adriana, da vor fii peste 50 de capitole, sigur.

Acest capitol îl dedic lui: CezariaGheorghe

Lectură plăcută, cititori!💞