Viața unei vloggerițe. (VOLUMUL 1)

Capitolul 24.

*perspectivă Josh*

-Eu mă scuz deoarece vreau să mă duc la bucătărie, am spus politicos, cum am fost învățat de mic.

Mama și tata mereu au fost foarte rigizi când vine vorba de comportamentul meu și al Izabelei, sora mea mai mică. Noi am făcut școala de acasă fiindcă mama nu a vrut să ne împrietenim cu cine știe ce huligani de pe străzile pustii ale orașului în care locuiesc de când mă știu.

Izabela, este mai mereu plecată la facultate, așa că țin o legătură foarte rea cu ea. Ne vedem din an în Paște, iar când o facem, ne certăm non stop. Mama îmi zice că sunt mult mai mare și că trebuie să știu cum să mă comport și cum să-mi ocup timpul cu sora mea. Pur și simplu mă exasperează când face asta și ii ia apărarea. Nu știe ce îngeraș cu, cornițe este acea mică râzgâiată.

De când mă știu mi-a plăcut să o cicălesc din cauza înălțimii și vârstei sale. Râdeam de ea când roșea și semăna cu un sos de tomate și mai râdeam de ea când părea nervoasă deși nu avea nici măcar un metru treizeci. Nici acum nu este prea înaltă, mai ales să ai la nouăsprezece ani un metru cincizeci.

Îi seamănă mamei mele cam la tot. Dacă le pui una lângă alta, nu le-ai putea deosebi dacă ridurile profund vizibile ale mamei mele nu s-ar vedea de departe. Ochii căprui le sunt la fel, buzele cărnoase, nasul micuț și pomeții pufoși. Când nu au vreo activitate ce conțin rochii sofisticate, machiaje și mult sclipci, sunt mereu cu părul în vânt și haine lejere.

Însă eu, nu semăn cu nici unul din părinții mei. Aduc un pic cu bunicul Herry, dar el a plecat intr-o lume mai bună acum doisprezece ani și nu am cum să-l văd și să ne măsurăm sau ne comparăm. Tot ce îmi aduce aminte de el este tabloul imens ce este atârnat deasupra scărilor spiralate din mijlocul livingului.

-Bine, mi-a răspuns mama în cateva clipe ce parcă au durat zile în șir.

Am făcut un simplu gest din cap, târându-mi picioarele până la ușa albă, în spatele căreia se afla bucătăria. Am trântit o ceașcă albă cu un imprimeu foarte frumos pe blatul negru. Mi-am turnat lichidul maro, extrem de fierbinte, mai apoi dându-l pe gât. Am laut de pe un raft și pachetul cu biscuiți cu ciocolată și am plecat în camera mea.

Am realizat imediat că, pentru a ajunge în dormitorul meu trebuia să trec prin living și să ascult fără să vreau interogatoriul făcut de mama Emmei bietei fete, tata să le privească, iar mama să o mai îmbrățiseze.

Știu că apele se mai calmaseră, dar nu știi niciodată ce îți rezumă viitorul. Am sperat din tot sufletul să ajung în camera mea, iar în living să fie curat și cel mai probabil părinții mei să fie la birou, cu un teanc de doasare imense în față.

Spre mirarea mea când am ajuns în mijlocul discuției aprinse de mai devreme pe canapeau violet ce în timpul nopții trecute a fost așezată sub scări stătea mama citind o foaie iar tata aruncând câteo privire la televizorul ce reda un post de știri. Nu am fost atent prea mult la subiectul din cauza căruia se certau toate femeile și bărbații prezenți pe acel platou, până când numele meu s-a auzit foarte clar.

Am scăpat farfurioara pe care se aflau câțiva biscuiți ce așteptau cuminți să ajungă în stomacul meu și să-mi potoleasca foamea de lup.

-Te-am lăsat să apari cu domnișoare la TV. Te-am lăsat să umblii peste tot dar niciodată nu m-am gândit că te droghezi. Nu am de gând ca numele meu să fie pătat sau să aud bârfe depre familia mea, defapt a noastră peste tot.

Mama a tresărit aruncand foaia pe canapeaua pe care mai devreme stătea împreună cu tata desfășurându-și liniștiți activitățile hotărâte pentru această dimineață. Mi-a aruncat o privire, masindu-și cu mișcări fine tâmplele.

-Te droghezi? A întrebat mama, câteva lacrimi făcându-și loc în colțul ochilor.

Eram atât de șocat de această situație penibilă încât nu am fost în stare să mai arunc vreun nenorocit de cuvant sau măcar să am o reacție.

************************************

Am întârziat cu o zi și sunt conștientă de asta. Îmi pare foarte rău dar alaltăieri am avut test la ROMÂNĂ și am luat o notă prea bleah. Am luat un nenorocit de nouă. Dar lăsăm asta, și trecem la oile noastre.

După cum am mai spus și cred că o mare parte din voi știe, în această mini vacanță voi posta zilnic, după care îmi voi relua vechiul program, mai exact acela când postez din două în două zile, exact cum am făcut în ultimul timp.

Sper să vă placă! 💓