Viața unei vloggerițe. (VOLUMUL 1)

Capitolul 3.

Am ieșit din casă, plecând pe aleea îngustă. Vântul călduț îmi sufla părul în toate direcțiile. Ia făcea și ea un dans, în stânga și în dreapta.

Telefonul a început să-mi vibreze în buzunarul de la geaca, eu scoțându-l și uitându-mă la notificări.

"Aveți un comentariu nou pe Youtube."

Am ridicat din umeri, accesând notificarea. Am căutat prin comentariile bune sau rele, până am ajuns la cel nou.

"Altă fată proastă ce nu poate să-și consume timpul liber învățând o poezie de Eminescu sau citind basme. Sper că nu te bucuri că am apărut eu. Viața ta va devenii un chin, de acum, draga mea prostuță."

Un fior m-a cutremurat pe șira spinării, iar alta în gât. M-am oprit pe băncuța pe lângă care tocmai am trecut și am răspuns la acest comentariu.

"Cum adică un chin? Te rog, lasă-mă în pace. Dacă nu-ți place de mine, lasă-mă. Nu ești obligat să te uiți la clipurile mele și la fel, nu ești nevoit să arunci niște cuvinte în scris."

Am trimis răspunsul la comentariu și m-am ridicat de pe băncuța de lemn. Am mers grăbită până acasă, unde mi-am aruncat teneșii pe lângă dulap și geaca pe canapeaua de lângă cuierul de la intrare.

-Ce este, fiico? De ce vii ca o vijelie? M-a întrebat mama.
-Nimic. Este cam frig afară, am mințit.
-Da, te-ai dus cam dezbrăcată.

Am urcat pe scările spiralate până la mine în dormitor. Mi-am luat trepiedul de sub pat și camera de pe dulap, montându-le.

Am decis să fac un clip despre mesajele negative.

"Hey lume! Ce faceți? În acest clip vreau să vorbesc despre mesajele și comentariile urâte pe care le primesc zilnic. Le citesc mereu și încerc să schimb totul cum ziceți voi. Eu vreau ca toți să ne înțelegem și toți să fim #EmmaVlog'sfamily. Vreau să fim toți un grup de prieteni.

În plus, decât să vă chinuiți să scrieți un mesaj urât, care să facă oamenii să se simtă prost mai bine nu-l scrieți. Dacă nu vă place să vă uitați la mine, n-o faceți.

Câteva comentarii urâte:

<Ești o proastă, lasă-te de vlog!>
<Când mă uit la tine, mă gândesc la o fată care împinge cu fața vagoane de tren.>
<Am văzut și un fund de vacă mai frumos ca tine.>

Acum nu precizez mesajele sau comentariile de genul:

<Grasă, urâtă, scârboasă, proastă, tâmpită, mică.>

Pe ăstea încerc să le evit cel mai tare. Urăsc acele persoane care critică un om după aspectul fizic sau după comportamentul care-l are o dată.

Nu mă cunoașteți și nu ați vorbit cu mine față în față. Nu aveți de ce să mă criticați, așa că vă rog ca, dacă nu vă plac micile mele clipuri în care mă prostesc <ca alte proaste> vă rog nu vă mai uitați.

Ok, ne vedem data viitoare, cel mai probabil mâine. Că astăzi este vineri, deci am timp de filmat berechet."

Am pus mâna pe obiectiv și am închis filmulețul, ce nu a fost prea lung. M-am schimbat în pijama și m-am trântit pe salteaua moale a patului alături de laptopul meu mic și alb.

Am descărcat de pe cameră filmulețele și le-am editat. Ăsta care l-am filmat, azi. Defapt ultimul are 10 minute, așa că m-am gândit să-l public. Cel care l-am filmat mai devreme l-am postat și deja s-au strâns ceva like's.

Am trantit laptopul lângă mine si mi-am tras plapuma peste corpul meu subtire, pana la gat. Am deschis plasma ce este atârnată pe peretele din fata patului meu mare.

Am schimbat canalele până la unul de știri, unde se prezenta un caz.

"Mulți vloggeri au primit mesaje stupide și ciudate de la un anonim. Multe dintre ele sunt de genul: <Altă fată proastă ce nu poate să-și consume timpul liber învățând o poezie de Eminescu sau citind basme. Sper că nu te bucuri că am apărut eu. Viața ta va devenii un chin, de acum, draga mea prostuță.>. Uneori sunt puse și la genul masculin. Aveți grijă. Nu se știe sigur cine este acest om."

Am închis repede televizorul. Așa sună și comentariul care l-am primit eu. Mi-am luat repede telefonul, accesand acea notificare.

Am verificat telefonul pentru a fi sigură ca mesajul meu nu sună ca acela. Dar, nu am avut noroc, fiind exact la fel, fără altă virgulă sau altceva diferit.

-Fiico? a spus mama intrând la mine în cameră.
-Da, mamă, am spus dându-mi ochii peste cap.
-Te lași acum de Youtube, a spus.

Lacrimile deja mi-au invadat ochii, eu trecându-mi nervoasă mâna prin păr.

-De ce? am întrebat.
-Nu ai văzut la știri? Pe toate canalele apar deja informații despre acel anonim ce comentează pe Youtube. Nu vreau să pătești ceva.

Vorbele sale erau atât de sincere, încât am crezut. Trebuia să mă las, însă asta iubesc să fac și din asta iau și bani, în plus.

-Am văzut.
-Atunci? Cine știe ce bărbat sau ce tâmpit este? m-a întrebat mama dandu-și ochii peste cap.

************************************

Al treilea capitol, deja. Sper să vă placă și să citiți cu plăcere. Ați văzut că postez zilnic, și sper că vă convine și că vă place.

Dedic acest capitol lui: AdrianaMihaela07

Lectură plăcută, cititori!💞