Viața unei vloggerițe. (VOLUMUL 1)

Capitolul 20.

Am ieșit cu toții din mașină. Ne-am îndreptat spre aleea de pietre, ce ducea până la o vilă imensă. Aș putea spune că este un castel. Pe lângă drumulețul lung, erau amplasate felinare colorate, iar lângă ele erau legate baloane roz cu heliu.

La câte doi pași, erau oameni angați să ne servească în această ; în negru, ce are o mustață lungă, cârlionțată la capete, ne-a deschis ușa larg, zâmbind politicos.

În întâmpinare ne aștepta familia Jeckson, fiecare cu câte un pahar cu un lichid roșu în el, probabil o băutură ce conține alcool.

-Bună seara! a rostit femeia zâmbind.
-Bună seara! a răspuns mama, în timp ce tata a cuprins-o cu mâna sa lungă și groasă peste umerii ei dezgoliți.

Femeia ne-a pupat pe toți trei, apoi gestul i-a fost urmat de către soțul dânsei. Băiatul cu un păr brunet răvășit, doar zâmbea, ținând strâns talia unei fete cu păr blond și ochii verzi, ce arată exact ca o păpușă Barbie.

-Bună seara! a salutat și el în cele din urmă.

Am zâmbit fals, trecându-mi o mână prin păr. Mama i-a înmânat doamnei din fața noastră, punga roșie, în care se afla o sticlă de vin alb și o cutiuță cu o preche de cercei. Ne-am gândit mult timp ce să cumpăram, până să ajungem la aceasta decizie.

Mama îmi tot zicea că trebuie să aducem o atenție, dar destul de scumpă încât să nu ne facem de rușine, așa că am plătit aproape jumătate din salariul mamei mele. Asta, în afară de lucrurile cumpărate pentru noi.

Doamna din fața noastră ne-a făcut un semn din mâna, dreaptă, noi înțelegând că ne invită să intrăm, așa că am urmat un chelner bătrând până la o masă frumos aranjată, pregătită pentru trei persoane.

I-am aruncat o privire fugitivă băiatului ce ținea strâns talia acelei fete plastifiate în totalitate. Inima îmi bătea de trei ori mai repede, iar acolo începuse să fie mult prea cald. Nu am vrut să arăt panicată, sau și mai rău să mi se vadă sudoarea pe frunte, cel puțin nu la o astfel de petrecere.

-Draga mea, îmi pari agitată. Este totul bine? am auzit-o pe mama întrebând, în timp ce sorbea un lichid cu alcool, probabil, din paharul transparent cu picior.
-Ăm, da, am mințit cu nerușinare. Am nevoie să mă duc la toaletă, am adăugat ceva, la nimereală.
-Păi, cred că pot întreba pe cineva cum să ajungi la baie prin labirintul acesta imens de persoane, mi-a spus zâmbind dulce, mai apoi trântind fără să se audă prea tare, paharul.

În câteva clipe a oprit un chelner, întrebând ce dorea să afle. El i-a răspuns privind în acea direcție și explicând ceva, în acelaș timp ce gesticula cu mâinile.

-Pe acolo. Mi-a zis că este un semn mare. Este imposibil să nu-l vezi.

Am zâmbit strâmb în semn de răspuns, ridicându-mă, spre surprinderea mea, de pe scaunul incredibil de moale și comod.

-Noi te așteptăm aici, a spus tata arcuindu-și buzele într-un zâmbet specific lui.

Nu i-am mai răspuns nimic, plecând unde am hotărât că îmi voi petrece următoarele cincisprezece minute. Am împins coate, destul de politicos în stânga și dreapta, căci muzica bubuia în boxe, așa că nu te puteai înțelege vorbind cu cineva.

Fix când să intru pe ușa maro, cu un desen ce trebuia să reprezinte o femeie îmbrăcată într-o rochie incredibil de scurtă, și niște tocuri înalte, l-am zărit pe băiatul bogătașilor ce au organizat această fastuoasă petrecere.

Stătea rezemat de perete, cu piciorul sprijinit de zid. Privea în jur, fără să scoată vreun sunet. Probabil o aștepta pe iubita lui.

-Bună, mi-a spus când am ajuns în dreptul lui.
-Ăm, hei, am spus roșind toată.

În acel moment m-am simțit atât de prost de felul în care reacționez când mă rușinez, încât aproape că m-am prăbușit pe parchetul bine lustruit.

-Ce drăguță ești când roșești, a spus bufnind într-un râs haotic.
-Trebuie să-l iau ca pe un compliment? am întrebat nesigură pe mine, totuși luând o postură mai serioasă.
-Cum vrei tu. Important este că, mă numesc Josh. Josh Jackson. Probabil știai de numele ce îl port împreună cu restul familiei mele, a spus zâmbind.

Chipul său perfect, parcă aștepta o reacție de la mine, pe care eu întârziam să o arăt.

*********************************

Chiar am reușit să mă țin de cuvânt în legătură cu postatul. Deși, este cam târziu, totuși am reușit să public acest capitol.

Următorul capitol, după ce bine știți, va venii abea marți.💜

Sper să vă placă!