Viața unei vloggerițe. (VOLUMUL 1)

Capitolul 1.

Ca în fiecare zi, am trântit trepiedul pe gresia rece și am atașat camera profesionistă de ea. Am setat-o să îmceapă să filmeze după 10 secunde.

M-am aruncat pe salteaua moale a patului, ea curbandu-se din cauza greutatii mele.

-Azi nu aveam de gand să postez, însă fac asta pentru voi. Acei oameni care aștepta cu zâmbetul pe buze și inima în gât, un nou clip. Azi, fiindcă fac 6 ani de când fac Youtube, mai exact de când sunt vloggeriță o să povestesc și o să mulțumesc pentru tot și toate.

Mulți m-ați întrebat cum am pornit pe acest drum al Youtubului. Păi, îmi plăcea mult să mă filmez. Când eram în baie, mă priveam în oglindă ore întregi, prefăcându-mă că mă filmez.

Când am primit un smartphone, am început să mă filmez. Mă uitam la alți vloggeri și îi copiam. Făceam și eu chalengeuri și jocuri nebunești. Într-o marți seară, după ce mi-am terminat temele la matematică, am postat unul din clipuri. În primul meu clip am spus 15 lucruri despre mine. Am primit comentarii negative, pozitive, likeuri și dislekuri. Când în sfârșit am ajuns la minunata sumă de 20 de abonați și 100 de likeuri la primul clip, am postat un al doilea. În ăla, am vorbit despre mine și despre familia mea.

Așa am continuat până azi, când am 1 milion de abonați, multe likeuri și desigur vă am pe voi. Fără voi nu eram aici. Datorită vouă, am reușit să progresez. Se pare că pe voi trebuie să vă mulțumesc și să postez zilnic.

Vă mulțumesc mult, dragii mei prieteni. Vă mulțumesc că vă spune-ți părerea despre mine, că sunteți înțelegători, buni și nu în ultimul rând iubitori.

Gata cu romantizmele. Nu sunt eu genul acesta de fată.

Deeeci, acesta a fost clipul de astăzi. Sper că v-a plăcut! Nu ezitați să apăsați pe acel micuț buton de like și să va abonați. Dacă vreți să fi-ți primii care aflați de noile mele clipuri apăsați pe acel clopoțel de lângă butonul de subscribe.

M-am apropiat cu mâna de obiectiv și am închis filmarea. Mi-am luat micul laptop pe pat, și am transferat filmarea pe el. Am deschis aplicația pe care editez clipurile mele și am început să fac modificări, ca să-l fac mai interesant.

După un sfert de oră, care a părut un secol jumătate, am terminat. Am intrat pe Youtube și l-am postat. În câteva clipe, aveam deja 50 de like's.

Am zâmbit, închizând laptopul. Am demontat camera de pe trepied. Am pus-o în husa sa neagră și am urcat-o pe cel mai înalt raft din cameră.

Trepiedul l-am strâns și l-am pus sub pat. Am strâns și caietele ce au rămas împrăștiate pe birou de azi dimineață.

Pașii apăsați ai tatălui meu s-au auzit pe holul lung, oprindu-se fix în fața ușilor albe de la camera mea. Un ciocănit puternic s-a auzit în cameră, apoi ușa s-a deschis încet.

-Emma, este ora ceaiului, mi-a spus el clipind des.

Purta același halat verde, ce este pătat de sos de roșii și înghețată de ciocolată. În timpul săptămânii poartă aceeași camașă roz pal, sacoul negru ca și pantalonii ce au și niște dungi albe și subțiri. Pantofii de luciu erau periați și apoi încălțați.

-Bine, am pufnit eu.

Mama mea este obsedată de regine. În copilărie, și-a dorit să fie mereu o prințesă, iar pentru că bugetul bunicii și al bunicului nu-i puteam dărui o rochiță roz și niște balerini albi, își făcea lucrurile astea din hainele sale vechi și ponosite.

De asta, la patru și jumătate, în fiecare după-amiază se strofoacă să facă un ceai de mentă și niște fursecuti delicioase cu ciocolată.

L-am urmat pe tata pe scările spiralate, până jos, unde mama ne aștepta îmbracată în aceeași fustă crem și o cămașă albă. Ce-i drept, ținuta asta nu se potrivea cu papucii ei pufoși de casă.

Părul său brunet era prins într-un coc dezordonat ce mergea de minune cu fața sa palidă și ochii verzi, spre albaștri.

***********************************

O nouă carte! Nu pot să cred că am ajuns la cea de-a patra mea carte de până acum. Mă bucur că mi-ați fost mereu alături lăsând câte un vot neînsemnat, o vizualizare și uneori chiar o părere. Vreau să vă mulțumesc pentru tot.

Sper să vă placă această carte și să o citiți cu drag și cu plăcere.

După cum vedeți capitolele nu o să fie prea lungi, însă cât mai dese și sper că interesante.

Lectură plăcută, cititori!